11:1 Atalia, mama lui Ahazia, vazand ca fiul ei a murit, s-a sculat si a omorat pe toti cei de neam imparatesc.
Atalia. Moartea lui Ahazia, prin mana lui Iehu, a avut loc la scurt timp moartea lui Ioram din Izreel (cap. 9,24.27). Cu toate acestea, domnia lui Iehu a inceput inainte de domnia lui Atalia desi numai cu putin timp, posibil numai cu cateva zile sau saptamani. Daca are vreo semnificatie deosebita faptul ca raportul despre urcarea pe tron al lui Iehu (cap. 9,12.13) precede pe acela al Ataliei (cap. 11,1-3) nu poate fi determinat (vezi p. 145 in orig. n. tr). Avand in vedere faptul ca Iehu este prezentat ca luand initiativa in evenimentele care au adus la inscaunarea lui (cap. 9, 111), ar fi numai normal de asteptat ca scriitorul cartii 2 Regi sa pastreze continuitatea narativa, raportand, mai intai, proclamarea lui Iehu ca imparat (vezi cele despre Geneza 25,19; 27,1; 35,29; Exod 16,33.35; 18,25). A prezenta mai intai pe Atalia, ar fi intrerupt continuitatea raportului.
Pe toti cei de neam imparatesc. Se pare ca Atalia a mostenit spiritul furtunos si insetat de sange al mamei ei, Izabela, ca sotie a lui Ioram, si mama a lui Ahazia, ea poate fi socotita ca dominand politica din Iuda in timpul acestor doua domnii. Influenta lui Israel a lasat o puternica impresie asupra lui Iuda in timpul acestei perioade (cap. 8,18.27). Acum Atalia a cautat sa continue in propriul ei nume. Uciderea tuturor rudelor ei din Israel a fost o lovitura severa pentru ea. Inainte de a se fi putut fauri vreun plan impotriva ei in Iuda, ea a lovit prima. Ea a crezut ca a nimicit cu desavarsire pe urmasii lui David.
11:2 Dar Ioseba fata imparatului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, si l-a ridicat din mijlocul fiilor imparatului, cand i-au omorat: l-a pus impreuna cu doica lui in odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, si n-a fost omorat.
Ioseba. Probabil o sora vitrega a lui Ahazia – fiica lui Ioram, nu de la Atalia, ci de la alta sotie. Ea era sotia lui Iehoiada, marele preot (2 Cronici 22,11). Cand i-a omorat. Ioas n-a fost luat dintre trupurile celor deja ucisi, ci dintre printii care erau condamnati la moarte.
In camera paturilor. Nu in palat, ci in cartierul Templului pentru preoti. Cu greu ar fi putut Ioseba sa fie in masura sa tina copilul ascuns in palat, unde orice, avea sa fie sub ochiul veghetor al reginei. Dar in cartierul Templului ea putea sa se astepte sa exercite controlul in mare masura.
11:3 A stat sase ani ascuns cu Ioseba, in Casa Domnului. Si in tara domnea Atalia.
Domnea Atalia. Raportul despre domnia lui Atalia este scurt. Ea a fost in asa masura dispretuita incat cronicarii evrei n-au lasat amanunte cu privire la natura domniei ei. Totusi, dintr-o comparatie a lui 2 Regi 12,5-11 cu 2 Regi 11,18 si 2 Cronici 24,7 este lamurit ca Atalia s-a straduit sa puna capat inchinarii la Iehova si sa statorniceasca exclusiva inchinare la Baal. Serviciile de la Templu par sa fi fost discontinui, si Templul insusi a fost lasat sa cada intr-o stare de degradare. Vasele sacre ale Templului care mai inainte au fost folosite la inchinarea adusa lui Iehova, fara indoiala ca au fost trecute la preotii lui Baal.
11:4 In anul al saptelea, Iehoiada a trimis si a luat pe sutasii Cheretitilor si alergatorilor, si i-a adus la el in Casa Domnului. A facut legamant cu ei, i-a pus sa jure in Casa Domnului, si le-a aratat pe fiul imparatului.
Al saptelea an. Evident ca al domniei Ataliei. Mentionarea revoltei care a pus capat stapanirii ei ca avand loc in ,,anul al saptelea” si afirmatia ca succesorul ei, Ioas, a inceput sa domneasca in al saptelea an al lui Iehu (cap. 12,1) lamureste acest lucru.
Iehoiada. Marele preot din acest timp trebuie sa fi fost un barbat venerabil, in varsta cam de
o suta de ani. La data mortii lui, el era in varsta de 130 de ani. El a murit inainte de sfarsitul timpului de domnie a lui Ioas (2 Cronici 24,15.17), care a domnit 40 de ani (2 Regi 12,1). Tinand seama de lungimea timpului de domnie al regilor de mai inainte, s-ar parea ca Iehoiada nu se putea naste mai tarziu decat in prima parte a domniei lui Roboam, posibil in timpul domniei lui Solomon. In felul acesta, el a trait pe parcursul multor ani ai impestritatei istorii a tarii sale.
Pe sutasi. Textul se citeste literal ,,stapanitori peste Carian si pazitori”. Cinci din acesti barbati sunt amintiti pe nume in 2 Cronici 23,1. Carianii probabil ca erau mercenari straini folositi pentru paza regala ca si cheretitii (vezi 1 Samuel 30,14; 2 Samuel 8,18; 15,18; 20,7.23; 1 Regi 1,38.44; 1 Cronici 18,17). Folosirea mercenarilor straini era obisnuita in Orientul antic. Sutasii invitati de Iehoiada la o conferinta secreta pare in felul acesta ca au fost comandantii pazei regale. Pentru o astfel de lovitura indrazneata, Iehoiada a luat masuri sa fie sigur de succesul misiunii sale, pentru ca avea de partea sa pe comandantii a caror datorie era sa apere pe imparat.
Fiul imparatului. Comandantilor garzii li s-a prezentat acum pe fiul lui Ahazia, tanarul care era regele de drept al lui Iuda si pe acela fata de care datoria acestor comandanti era sa-l pazeasca.
11:5 Apoi le-a poruncit astfel: Iata ce aveti sa faceti. O treime din voi, care intra de slujba in ziua Sabatului, sa faca de straja la casa imparatului,
Le-a poruncit. Iehoiada a dat aceste porunci ale lui pazei palatului in calitatea sa de pazitor al imparatului.
In ziua Sabatului. S-a sugerat ca Sabatul a fost ales pentru inaugurarea noului regim. Pe de alta parte, referirea la Sabat poate insemna doar ca sistemul de impartire a muncii in Sabat a constituit un model potrivit pentru distribuirea prezenta a insarcinarilor.
La casa imparatului. O grupa trebuia sa stea de paza chiar la palat.
11:6 o treime la poarta Sur, si o treime la poarta dinapoia alergatorilor: sa paziti bine casa, asa incat sa nu lasati pe nimeni sa intre.
La poarta Sur. Numita si ,,poarta Iesod” (2 Cronici 23,5). Poarta aceasta n-a fost identificata; poate ca a fost poarta care ducea la Templu.
Poarta dinapoia alergatorilor. Tot asa, nici aceasta poarta nu a fost identificata; ea poate ca a fost poarta din spatele palatului. In cazul acesta, scopul trebuie ca a fost de a avea palatul sub control complet. Aranjamentul pare sa fi fost ca oamenii care erau normal in serviciu ,sa fie retinuti pe pozitiile lor acolo. Prezenta lor nu avea sa dea nastere la suspiciuni.
Sa nu lasati pe nimeni sa intre. (in engl. ,,booken doen”). Ebraicul massach. Acest cuvant se intalneste numai aici, si sensul lui este obscur. LXX-a nu traduce cuvantul. Multi comentatori evrei il redau prin ,,fara distrugerea mintii” (fara lipsa de atentie n.tr.).
11:7 Celelalte doua cete ale voastre, toti cei ce ies din slujba in ziua Sabatului, vor pazi Casa Domnului de langa imparat;
Cei ce ies. Oamenii care probabil ca ieseau din slujba, in mod normal, in ziua Sabatului.
De langa imparat. Veghetorii care in mod normal nu erau de serviciu in Sabat trebuiau sa fie la Templu spre a pazi pe tanarul imparat.
11:8 sa inconjurati pe imparat din toate partile, fiecare cu armele in mana, si sa omorati pe oricine va intra in sirurile voastre; sa fiti langa imparat cand va iesi si cand va intra.
Sa omorati. Oricine ar fi incercat sa se apropie de sirurile paznicilor din jurul imparatului trebuia sa fie imediat ucis. In manevra care era gata sa aiba loc ,factorul cel mai important era salvarea vietii tanarului imparat, pentru ca, cu siguranta, partizanii Ataliei aveau sa faca tot efortul spre a-l ucide.
11:9 Sutasii au indeplinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau in slujba si pe cei ce ieseau din slujba in ziua Sabatului, si s-au dus la preotul Iehoiada.
Verset ce nu a fost comentat.
11:10 Preotul a dat sutasilor sulitele si scuturile care veneau de la imparatul David, si care se aflau in Casa Domnului.
Sulitele si scuturile… lui David. Vechile sulite si scuturi ale lui David, probabil ca pe vremea aceasta erau privite ca relicve si nu mai erau folosite de garda. Se da de inteles ca membrii garzii, care trebuiau sa fie la templu in acea zi spre a pazi pe regele cel nou, venisera la templu neinarmati. Aceasta era spre a micsora suspiciunea. Daca revolutia a fost planuita pentru Sabat (vezi cele de la v. 5), s-ar putea ca oamenilor sa li se fi spus de catre ofiterii lor sa fie prezenti la templu in acel Sabat in vederea unui scop deosebit de inchinare; si daca ei erau pazitori ai Sabatului aceasta nu avea sa dea nastere la nici o suspiciune. Daca, totusi li s-ar fi spus sa vina la templu cu armele lor, in ziua lor libera secretul ar fi fost de indata dat la iveala si complotul ar fi esuat.
11:11 Alergatorii, fiecare cu armele in mana, au inconjurat pe imparat, asezandu-se de la latura dreapta pana la latura stanga a casei, langa altar si langa casa.
Cu armele in mana. Oamenii acestia erau gata pentru actiune imediata. Armele acelea vechi ale lui David vazusera multe actiuni vitejesti dar rareori au avut ele raspunderea pe care o aveau in aceasta zi. Protejarea vietii acestui baietel a luat proportii dramatice in lumina fagaduintei lui Dumnezeu fata de David (vezi 1 Regi 2,4; 8,25). El era tot ceea ce a mai ramas din cei eligibili pentru tron.
Latura dreapta. Din pozitie cu fata spre rasarit. Latura dreapta a Templului era la sud si cea stanga era la nord.
Langa altar. Altarul arderilor de tot se afla direct in fata porticului templului. Regele trebuia sa stea in porticul templului in plin vaz al inchinatorilor din curte. Soldatii au fost regrupati pe mai multe randuri in adancime de-a curmezisul intregului front al templului spre a impiedica pe oricine sa intre acolo. Au fost date ordine exprese ca ,,nimeni sa nu intre in Casa Domnului afara de preoti si levitii de slujba” (2 Cronici 23,6).
11:12 Preotul a adus inainte pe fiul imparatului, si i-a pus cununa imparateasca si marturia. L-au pus imparat, l-au uns, si batand din palme, au zis: Traiasca imparatul!
Fiul imparatului. Tanarul print fusese ascuns in templu, si dupa ce garda a ocupat pozitia ei, el a fost adus in fata pentru ceremoniile incoronarii, langa unul dintre stalpii porticului templului (2 Cronici 23,13). Aceasta n-a fost ocazie obisnuita si fiecare pregatire posibila fusese facuta in armonie cu importanta ei. Levitii au fost adunati din toata tara si, de asemenea, ,,si pe capii de familii din Israel” (2 Cronici 23,2).
Marturia. Ebraicul ,,ha’ eduth”, termenul folosit de obicei pentru Cele Zece Porunci. ,,Marturia” se poate sa fi fost cartea legii. Daca e asa, folosirea acestei legi in ceremonia incoronarii avea sa insemne consacrarea regelui fata de legea Domnului, in conformitate cu care el avea sa-si organizeze viata si sa conduca poporul lui. Acest text al Scripturii este baza obiceiului de a pune un exemplar al Bibliei in mainile monarhilor britanici in timpul slujbei de incoronare.
,,Traiasca imparatul”. Acestea au fost cuvintele folosite la incoronarea lui Saul (1 Samuel 10,24), al lui Absalom (2 Samuel 12,12; Adonia (1 Regi 1,25) si Solomon (1 Regi 1,39). Cu ocazia aceasta, cuvintele au fost mai mult decat o expresie formala. De ocrotirea vietii acestui copil depindea soarta dinastiei lui David. Tanarul rege avea sa aiba multi vrajmasi. Daca el avea sa fie ucis, aceasta ar fi fost sfarsitul liniei directe a casei lui David. Strigatul, ,,traiasca imparatul” s-a inaltat la cer impreuna cu multe rugaciuni serioase si ingrijoratoare precum si cu o nota de mare bucurie. In general, se crede ca Atalia a reusit sa nimiceasca toata samanta regala (2 Regi 11,1). Cand acum s-a aflat ca unul din printi fusese crutat si acum era rege, un strigat de triumf trebuie sa a rasunat prin cetate.
11:13 Atalia a auzit vuietul alergatorilor si poporului, si a venit la popor in Casa Domnului.
Alergatorilor. Natiunea isi avea acum regele legal si garda adevaratul ei stapan. Dupa ani de proasta guvernare printr-un vlastar al casei lui Ahab, garda trebuie ca a acceptat pe noul lor rege si noua lor raspundere cu puternice strigate de bucurie. Aceste strigate s-au amestecat cu jubilarea poporului si au ajuns la urechile reginei pe care o urmau si au inspaimantat-o.
Si a venit la popor. Centrul strigatelor si al festivitatilor era vadit la templu, si regina s-a indreptat inspre acolo. Indicatia este ca ea a mers singura. Daca ea si-a chemat garda ei personala stationata in jurul palatului, aceasta nu a mai ascultat de ordinele ei, ci a stat acolo unde era, ascultand de ordinele lui Iehoiada (v. 5, 6).
11:14 S-a uitat. Si iata ca imparatul statea pe scaunul imparatesc, dupa datina. Capeteniile si trambitele erau langa imparat: tot poporul tarii se bucura, si sunau din trambite. Atalia si-a sfasiat hainele, si a strigat: Vanzare! Vanzare!
Pe scaunul imparatesc. In engl. ,,langa un stalp”. In pridvorul templului, alaturi de unul din marii stalpi de bronz (vezi 1 Regi 7,15.21).
Capeteniile. Acestia erau comandatii garzii regale care au luat pozitie langa rege.
Tot poporul. Cu aceasta ocazie, curtea templului a fost umpluta de o mare multime. Erau de
fata reprezentanti din toata tara (2 Cronici 23,2). Daca era Sabat, un mare numar avea sa fie acolo din Ierusalim si din provincie. Probabil ca Iehoiada a anuntat pregatiri pentru un oarecare fel de festivitate, ceea ce a dus la templu un neobisnuit numar de oameni.
Si-a sfasiat hainele. O singura privire a descoperit ca totul era pierdut. Propria ei garda era acolo spre a ocroti pe noul rege si luand parte la festivitatile de bucurie. Atalia se afla singura, parasita de toti. Ea nu mai putea spera nimic, si nici nu mai astepta la nimic. Acesta a fost sfarsitul pentru ea. Ce deosebire fata de scena intunecatelor zile ale lui Pavel dintr-o inchisoare romana cand, parasit de oameni, el avea inca asigurarea ca Domnul se afla cu el si-l intarea (2 Timotei 4,17).
11:15 Atunci preotul Iehoiada a dat urmatoarea porunca sutasilor, care erau in fruntea ostirii: Scoateti-o afara din siruri, si ucideti cu sabia pe oricine va merge dupa ea. Caci preotul zisese: Sa nu fie omorata in Casa Domnului!
Afara din siruri. Sau ,,intre randuri”, adica ,,sub escorta armata”. Probabil ca regina trebuia sa fie condusa afara din incinta templului spre a intampina moartea cu randuri de soldati de fiecare parte a ei.
11:16 I-au facut loc, si s-a dus la casa imparatului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorata.
Pe drumul. Ce sfarsit pentru mandra si trufasa de altadata fiica a Izabelei! Dar aceasta era o moarte care i se potrivea. Ea a murit ca si mama ei, parasita, dispretuita si urata de toti. Izabela a fost calcata de picioarele cailor in curtea propriului ei palat, fiica ei a mers cu ultimii ei pasi pe care intrau caii, drum care ducea la palat si a acolo a fost ucisa dezonorant.
11:17 Iehoiada a facut un legamant intre Domnul, imparat si popor, prin care ei aveau sa fie poporul Domnului; a incheiat si un legamant intre imparat si popor.
Un legamant. Intre Domnul pe de o parte si rege si popor pe de cealalta parte. Acesta era o reinnoire a vechilor legaminte, prin care poporul a acceptat pe Iehova ca Domn al lor si au fagaduit ca va asculta de legile sale. Ei nu vor mai recunoaste pe Baal, pe care Atalia s-a straduit sa-l substituie ca domn al tarii in locul lui Iehova.
Intre imparat. Un astfel de legamant era neaparat necesar. Sub ultimele domnii drepturile poporului au fost dureros incalcate. Stapanitorii nu aveau scrupule si faceau ce doreau, fara a tine seama de drepturile poporului. Acum, deoarece incepea sa domneasca un nou rege, a fost facut un acord solemn cu conditii prin care regele era tinut sa guverneze in conformitate cu legile de dreptate si caile Domnului, iar poporul trebuia sa acorde credinciosia lor fata de casa lui David si Iehova ca Rege al lor.
11:18 Tot poporul tarii a intrat in templul lui Baal, si l-au daramat, i-au sfaramat cu desavarsire altarele si icoanele, si au ucis inaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus strajeri in Casa Domnului.
Templul lui Baal. Fiica Izabelei mersese pana acolo incat, sub stapanirea ei fusese construit un adevarat templu pentru Baal in, sau aproape de Ierusalim. Scopul era desigur, ca acesta sa ia locul templului lui Dumnezeu. Acest templu pagan a fost acum complet demolat.
Icoanele. Ebraicul salmin. Nu acelasi cuvant tradus ,,icoane” in cap. 10,26. salmin – ele erau icoane facute dupa asemanarea zeilor insisi.
A pus strajeri. Casa lui Dumnezeu , evident ca a fost rau neglijata, ba chiar s-a abuzat de ea in timpul domniei Ataliei si poate si a predecesorilor ei. Unii au sugerat ca Atalia poate ca a ridicat casa lui Baal chiar in incinta casei lui Dumnezeu, posibil in curtea dinafara. Unele parti ale templului si cladirile alaturate e posibil sa fi fost demolate pentru a procura materiale pentru cladirea templului lui Baal. Au existat cel putin stricaciuni care necesitau reparatii mari (cap. 12,5-12). O cladire asa de bine construita ca templul, nu avea sa se faramiteze in bucati asa repede numai ca rezultat al procesului natural de deteriorare. In conformitate cu 2 Cronici 24,7 ,,nelegiuita aceea de Atalia si fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, si au intrebuintat in slujba Baalilor toate lucrurile inchinate Casei Domnului”. Dupa nimicirea casei lui Baal au fost pusi strajeri a caror sarcina, probabil ca era de a supraveghea restabilirea slujbelor Domnului la templu, si spre a vedea ca in el sa nu mai aiba loc nici o profanare in viitor a incintelor templului din partea simpatizantilor cu vechiul regim (vezi 2 Cronici 23,19).
11:19 A luat pe sutasi, pe Cheretiti si alergatori, si pe tot poporul tarii, au pogorat pe imparat din Casa Domnului, si au intrat in casa imparatului, pe drumul care duce la poarta alergatorilor. Si Ioas a sezut pe scaunul de domnie al imparatilor.
Poarta alergatorilor. Probabil ca aceasta a fost poarta principala a palatului. Asezarea ei exacta este necunoscuta.
11:20 Tot poporul tarii se bucura, si cetatea era linistita. Pe Atalia o omorasera cu sabia in casa imparatului.
Pe Atalia o omorasera. Moartea Ataliei a fost deja amintita (v. 16). Dar aceasta este concluzia raportului domniei ei, astfel ca amintirea mortii ei este in ordine. Raportul despre domnia Ataliei nici nu incepuse si nici nu se sfarsise conform cu formula obisnuita.
11:21 Ioas avea sapte ani cand a ajuns imparat.
Avea sapte ani. Deoarece acest subiect este in legatura cu raportul despre domnia lui Ioas,
ar fi mai potrivit ca versetul intreg sa apartina primului verset al cap. 12.
COMENTARIILE LUI E. G. WHITE
12 PK 215 14 – 16, 18 PK 216