11:12 Preotul a adus inainte pe fiul imparatului, si i-a pus cununa imparateasca si marturia. L-au pus imparat, l-au uns, si batand din palme, au zis: Traiasca imparatul!
Fiul imparatului. Tanarul print fusese ascuns in templu, si dupa ce garda a ocupat pozitia ei, el a fost adus in fata pentru ceremoniile incoronarii, langa unul dintre stalpii porticului templului (2 Cronici 23,13). Aceasta n-a fost ocazie obisnuita si fiecare pregatire posibila fusese facuta in armonie cu importanta ei. Levitii au fost adunati din toata tara si, de asemenea, ,,si pe capii de familii din Israel” (2 Cronici 23,2).
Marturia. Ebraicul ,,ha’ eduth”, termenul folosit de obicei pentru Cele Zece Porunci. ,,Marturia” se poate sa fi fost cartea legii. Daca e asa, folosirea acestei legi in ceremonia incoronarii avea sa insemne consacrarea regelui fata de legea Domnului, in conformitate cu care el avea sa-si organizeze viata si sa conduca poporul lui. Acest text al Scripturii este baza obiceiului de a pune un exemplar al Bibliei in mainile monarhilor britanici in timpul slujbei de incoronare.
,,Traiasca imparatul”. Acestea au fost cuvintele folosite la incoronarea lui Saul (1 Samuel 10,24), al lui Absalom (2 Samuel 12,12; Adonia (1 Regi 1,25) si Solomon (1 Regi 1,39). Cu ocazia aceasta, cuvintele au fost mai mult decat o expresie formala. De ocrotirea vietii acestui copil depindea soarta dinastiei lui David. Tanarul rege avea sa aiba multi vrajmasi. Daca el avea sa fie ucis, aceasta ar fi fost sfarsitul liniei directe a casei lui David. Strigatul, ,,traiasca imparatul” s-a inaltat la cer impreuna cu multe rugaciuni serioase si ingrijoratoare precum si cu o nota de mare bucurie. In general, se crede ca Atalia a reusit sa nimiceasca toata samanta regala (2 Regi 11,1). Cand acum s-a aflat ca unul din printi fusese crutat si acum era rege, un strigat de triumf trebuie sa a rasunat prin cetate.