1:9 Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.
Oricine o ia inainte. [,,Oricine incalca”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,oricine merge inainte”, adica oricine incearca sa o ia inaintea invataturii lui Hristos, asa cum au facut gnosticii (vezi Introducerea de la prima epistola, tema). Frazeologia este foarte asemanatoare cu cea din prima sa epistola (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,6).
Nu ramane. Constructia din versiunea greaca arata ca aceste cuvinte fac referire la ,,oricine
o ia inainte”, adica oricine merge inainte. Nu e nimic rau sa mergi inainte atata vreme cat ramai in
-4-
invatatura Mantuitorului. Dar acela care incearca sa mearga acolo unde nu a deschis Hristos calea, se aseaza in afara invataturii lui Hristos.
Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. In timp ce ,,invatatura lui Hristos” poate fi considerata invatatura despre Hristos, contextul arata clar ca este vorba despre invatatura data de Hristos. Este vorba de doctrina data personal de Domnul si continuata de predicarea apostolilor. Amagitorii nu erau dispusi sa se limiteze la asemenea invataturi, ci erau inclinati sa adauge invataturile lor proprii, trecand dincolo de ceea ce invatase Mantuitorul Insusi.
N-are pe Dumnezeu. Expresia aceasta aminteste de prima epistola (compara cu 1 Ioan 5,12). Intrucat Tatal si Fiul sunt una (Ioan 10,30), acela care leapada invatatura lui Hristos o leapada si pe a Tatalui, si dovedeste astfel ca incearca sa o ia inaintea lui Dumnezeu; el nu e multumit cu inaltimea si adancimea cunostintei spirituale pe care Dumnezeu a pus-o la dispozitia omului, ci doreste sa studieze alte domenii, care nu pot sa contina decat minciuna.
Ramane. Gr. meno (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,6). A ramane in doctrina pe care a dat-o si a crezut-o Hristos si a face din ea un adapost, in loc de a rataci in speculatii filozofice sau de a urma licarirea inselatoare a amagirilor satanice, este singura cale de a avea o legatura salvatoare cu Tatal.
Are pe Tatal si pe Fiul. Dezvoltand o afirmatie pozitiva din una negativa, asa cum e obiceiul sau (compara cu 1 Ioan 1,6.7; 2,21; etc.) Ioan isi imbogateste gandirea. Acela care rataceste in afara adevarului Il pierde pe Tatal; cel care ramane in adevar Il are pe Tatal – si de asemenea pe Fiul, prin care este descoperit tot adevarul (1 Ioan 2,23).