8:1 Fratilor, voim sa va aducem la cunostinta harul, pe care l-a dat Dumnezeu in Bisericile Macedoniei.
Fratilor. Capitolele 8 si 9 constituie o noua sectiune, care se ocupa de strangerea de ajutoare pentru saracii din Iudea (vezi la 1 Corinteni 16,1). Cuvantul ,,fratilor” rezuma nota dominanta a noii sectiuni. Iubirea frateasca intre crestini constituie adevaratul motiv pentru a da si a imparti. In 2 Corinteni 8,1-5, Pavel el atrage corintenilor atentia asupra exemplului de generozitate dat de bisericile din Macedonia, locul de unde le scria aceasta epistola.
Pavel le facuse cunoscut corintenilor problema ajutorarii celor din Iudea si planul sau cu privire la strangerea de ajutoare (1 Corinteni 16,1-4; cf. Gal, 2,9.10). Cand Pavel le prezentase pentru prima data propunerea, cam cu un an in urma (2 Corinteni 8,10), ei manifestasera o mare ravna, pe care Pavel o laudase in fata altora (cap. 9,3.4). Dar ravna lor scazuse, si la data cand Pavel scria aceasta epistola, ei erau cu mult in urma in ceea ce priveste implinirea promisiunilor (cap. 9,4.5). Aceasta se datora probabil perioadei de decadere spirituala, dar acum ei se pocaisera pe deplin. Convertirea lor fiind autentica, Pavel considera pe buna dreptate ca ei urmau sa fie plini de ravna pentru a-si demonstra iubirea in mod practic. Un semn de pocainta autentica e bunavointa de a face sacrificii personale pentru altii care sunt poate in lipsa.
Va aducem la cunostinta. [,,va facem cunoscut”, KJV; ,,va dam de stire”, G.Gal.]. O expresie insemnand ,,dorim sa va facem cunoscut”.
Harul pe care l-a dat Dumnezeu. [,,harul lui Dumnezeu”, KJV; darul pe care l-a daruit Dumnezeu”, G.Gal.]. Darnicia bisericilor macedonene a avut loc in ciuda ,,saraciei lor lucii” (v. 2) si aceasta dadea marturie despre ,,harul lui Dumnezeu” la lucru in inimile lor. Pavel leaga generozitatea lor de adevarata ei sursa si scoate in evidenta inaintea corintenilor ca harul divin e cel care inspira daruirea generoasa si jertfitoare. Despre crestini, se spune ca sunt ,,ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Petru 4,10). Mai mult, prin harul Sau, crestinii sunt ispravnici ai lucrurilor pe care le au. Dispozitia de a da altora este un talant daruit de Dumnezeu si, in felul acesta, o dovada de har divin. Un duh de darnicie cauta in mod spontan sa se manifeste in fapte de binefacere. Nu are nevoie de vreun indemn.
Bisericile Macedoniei. Pavel le lauda ca fiind vrednice de urmat. Ele fusesera toate intemeiate de el – Filipi, Tesalonic, Berea si, probabil, altele. Biserica din Filipi era in mod special vrednica de remarcat pentru generozitatea ei. Era singura biserica despre care se raporteaza ca a contribuit la nevoile personale ale lui Pavel ca misionar care se intretinea prin mijloace proprii (2 Corinteni 11,9; cf. Filipeni 4,10.11.14-18). El n-a primit ajutor financiar nici de la biserica din Ierusalim, nici de la cea din Antiohia (1 Corinteni 9,4-7.14.15). Biserica din Berea avea, de asemenea, un caracter inalt si nobil (Fapte 17,10-12). Contributii generoase au venit din Macedonia si Ahaia (Romani 15,26).