Printable Mode2 Corinteni, 8
|
8:1 Fratilor, voim sa va aducem la cunostinta harul, pe care l-a dat Dumnezeu in Bisericile Macedoniei. Fratilor. Capitolele 8 si 9 constituie o noua sectiune, care se ocupa de strangerea de ajutoare pentru saracii din Iudea (vezi la 1 Corinteni 16,1). Cuvantul ,,fratilor” rezuma nota dominanta a noii sectiuni. Iubirea frateasca intre crestini constituie adevaratul motiv pentru a da si a imparti. In 2 Corinteni 8,1-5, Pavel el atrage corintenilor atentia asupra exemplului de generozitate dat de bisericile din Macedonia, locul de unde le scria aceasta epistola. Pavel le facuse cunoscut corintenilor problema ajutorarii celor din Iudea si planul sau cu privire la strangerea de ajutoare (1 Corinteni 16,1-4; cf. Gal, 2,9.10). Cand Pavel le prezentase pentru prima data propunerea, cam cu un an in urma (2 Corinteni 8,10), ei manifestasera o mare ravna, pe care Pavel o laudase in fata altora (cap. 9,3.4). Dar ravna lor scazuse, si la data cand Pavel scria aceasta epistola, ei erau cu mult in urma in ceea ce priveste implinirea promisiunilor (cap. 9,4.5). Aceasta se datora probabil perioadei de decadere spirituala, dar acum ei se pocaisera pe deplin. Convertirea lor fiind autentica, Pavel considera pe buna dreptate ca ei urmau sa fie plini de ravna pentru a-si demonstra iubirea in mod practic. Un semn de pocainta autentica e bunavointa de a face sacrificii personale pentru altii care sunt poate in lipsa. Va aducem la cunostinta. [,,va facem cunoscut”, KJV; ,,va dam de stire”, G.Gal.]. O expresie insemnand ,,dorim sa va facem cunoscut”. Harul pe care l-a dat Dumnezeu. [,,harul lui Dumnezeu”, KJV; darul pe care l-a daruit Dumnezeu”, G.Gal.]. Darnicia bisericilor macedonene a avut loc in ciuda ,,saraciei lor lucii” (v. 2) si aceasta dadea marturie despre ,,harul lui Dumnezeu” la lucru in inimile lor. Pavel leaga generozitatea lor de adevarata ei sursa si scoate in evidenta inaintea corintenilor ca harul divin e cel care inspira daruirea generoasa si jertfitoare. Despre crestini, se spune ca sunt ,,ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Petru 4,10). Mai mult, prin harul Sau, crestinii sunt ispravnici ai lucrurilor pe care le au. Dispozitia de a da altora este un talant daruit de Dumnezeu si, in felul acesta, o dovada de har divin. Un duh de darnicie cauta in mod spontan sa se manifeste in fapte de binefacere. Nu are nevoie de vreun indemn. Bisericile Macedoniei. Pavel le lauda ca fiind vrednice de urmat. Ele fusesera toate intemeiate de el – Filipi, Tesalonic, Berea si, probabil, altele. Biserica din Filipi era in mod special vrednica de remarcat pentru generozitatea ei. Era singura biserica despre care se raporteaza ca a contribuit la nevoile personale ale lui Pavel ca misionar care se intretinea prin mijloace proprii (2 Corinteni 11,9; cf. Filipeni 4,10.11.14-18). El n-a primit ajutor financiar nici de la biserica din Ierusalim, nici de la cea din Antiohia (1 Corinteni 9,4-7.14.15). Biserica din Berea avea, de asemenea, un caracter inalt si nobil (Fapte 17,10-12). Contributii generoase au venit din Macedonia si Ahaia (Romani 15,26). 8:2 In mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste masura de mare si saracia lor lucie, au dat nastere la un belsug de darnicie din partea lor. Necazuri. [,,incercare”, KJV]. Sau ,,proba”. Cuvantul e folosit mai ales pentru testarea calitatii metalelor. Crestinii macedoneni au avut de suferit necazuri deosebite, dar credinta si experienta lor s-au dovedit autentice. Ei au suferit grozav pe vremea persecutiei (Fapte 17,5-9; 1 Tesaloniceni 1,5-8; 2,14; 3,3-5; 2 Tesaloniceni 1,4-6). Una din marile probe ale unei experiente crestine triumfatoare este aceea de a cunoaste bucuria, pacea si iubirea in mijlocul necazurilor (Matei 5,11.12; Romani 5,3; 12,12; 1 Petru 2,20.21). Bucuria lor peste masura de mare. [,,belsugul de bucurie”, KJV]. Persecutia si saracia tind sa reprime duhul si practica darniciei, dar belsugul bucuriei lor unit cu marimea saraciei lor e prezentat ca inspirand generozitate. Acesta era spiritul bisericii primare (Fapte 4,32-37). Saracia lor lucie. [,,marea lor saracie era peste masura”, KJV; ,,saracia lor cea adanca”, G.Gal.]. Vorbind la figurat, saracia macedonenilor era atat de mare, incat ei trebuiau sa rada fundul unui butoi care era cu gol. Totusi, in ciuda lipsei lor fara masura de mari, ei au oferit ajutor din plin altora, care erau saraci ca si ei. Lauda lui Pavel la adresa crestinilor macedoneni nu era atat de mult pentru suma data, desi fara indoiala ca aceasta era mare. Pavel scotea in evidenta spiritul care incurajase daruirea lor si care era vrednic de urmat (vezi la Marcu 12,41-44). Saracia fara margini a Macedoniei din vremea aceea avea mai multe cauze. Trei razboaie pustiisera tinutul: primul dintre Iulius Cezar si Pompei, al doilea dintre triumviri, pe de o parte, si Brutus si Cassius, pe de alta parte, dupa asasinarea lui Cezar, si al treilea, intre Octavian si Antonio (vezi vol. V, p. 38, 35. 37). Atat de disperata era starea macedonenilor, incat ii cerusera imparatului Tiberiu o reducere a impozitelor. In plus, cei mai multi dintre crestini proveneau din clasele mai sarace ale societatii. Darnicie. Gr. haplotes, ,,sinceritate”, ,,lipsa de pretentii” (2 Corinteni 11,3; Efeseni 6,5; Coloseni 3,22 etc.). Aici se vorbeste despre acea deschidere a mintii si a inimii care se manifesta printr-un spirit de daruire. Termenul se refera nu atat de mult la ceea ce au dat, ci la calitatea inimii, care este temeiul daruirii adevarate si care are ca rezultat jertfirea de sine pentru binele altora. 8:3 Va marturisesc ca au dat de buna voie, dupa puterea lor, si chiar peste puterile lor. Dupa puterea lor. In textul grecesc, v. 3-6 constituie o singura propozitie, care explica mai departe caracteristicile darniciei mentionate in v. 1.2. Macedonenii au dat peste puterea si mijloacele lor. Tendinta lor era nu de a da prea putin, ci prea mult. Ei au dat de bunavoie si fara sa fie indemnati, fara sa fie nevoie sa li se aminteasca, asa dupa cum parea ca aveau nevoie acum corintenii. Era suficient ca macedonenii sa cunoasca nevoia existenta. Ei au cerut sa li se acorde privilegiul de a lua parte la ajutorarea sfintilor saraci de la Ierusalim. Ei dadeau pe fata o atitudine de sacrificiu total de sine in lucrarea pentru Domnul. 8:4 Si ne-au rugat cu mari staruinte pentru harul si partasia la aceasta strangere de ajutoare pentru sfinti. Staruinte. Gr. paraklesis (vezi la Matei 5,4). Partasia. Macedonenii considerau nevoia fratilor lor din Ierusalim ca si cum ar fi fost a lor. Pentru credinciosii din Macedonia, a apartine marii familii crestine inseamna a face cauza comuna cu semenii lor crestini in sacrificiu, in suferinta, in saracie si in ajutorarea altora. In limitele capacitatii lor si dincolo de aceasta, ei erau gata sa aiba toate lucrurile in comun, chiar si saracia (vezi Fapte 2,44; 4,32). Resursele lor spirituale, morale, sociale si materiale erau disponibile pentru altii, gata de a fi folosite intr-o cauza comuna. De fapt, ei considerau ca fiind o favoare sa li se ingaduie sa faca asa ceva. 8:5 Si au facut aceasta nu numai cum nadajduisem, dar s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului, si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu. Nu numai cum nadajduisem. Ei depasisera cele mai mari asteptari ale lui Pavel. Priveau strangerea de ajutoare nu ca o datorie, ci ca un privilegiu. Ei si-au insusit lucrarea ca fiind a lor, personala. S-au dat... pe ei insisi. Darul macedonean venea din inimi consacrate si devotate. S-au dat pe ei insisi, si darurile lor au venit de la sine. S-au dat pe ei insisi in darurile lor (cf. Prov. 23,26). Crestinul care Ii preda lui Dumnezeu inima sa, nu retine nimic pentru sine. Exemplul macedonenilor dat corintenilor si crestinilor din toate timpurile ilustreaza marele adevar ca ,,darul fara daruitor este egal cu zero”. Cel care se da pe sine fara rezerva nu va ezita sa dea si din ceea ce-i apartine. Voia lui Dumnezeu. Ei Ii ingaduiau lui Dumnezeu sa le conduca viata, voia Lui devenind voia lor. Aceasta era dovada convertirii depline. 8:6 Noi dar, am rugat pe Tit sa ispraveasca aceasta strangere de ajutoare, pe care o incepuse. Am rugat. [,,dorit”, KJV]. Gr. parakaleo (vezi la Matei 5,4). Tit era grec (Galateni 2,1.3) si unul dintre cei mai de incredere prieteni ai lui Pavel (Tit 1,4). Pavel il trimisese pe Tit sa se ocupe de problema dificila a corintenilor si misiunea lui fusese incununata de succes, peste asteptari (vezi la 2 Corinteni 7,13). El castigase increderea credinciosilor corinteni si incepuse strangerea de ajutoare pentru saracii din Iudea. Planul era acum ca el sa se intoarca in Corint cu epistola aceasta si sa duca la bun sfarsit strangerea de ajutoare (vezi la cap. 9,5, cf. cap. 12,18). Aceasta strangere de ajutoare. [,,acelasi har”, KJV]. Adica strangerea de ajutoare care reprezenta harul lui Dumnezeu lucrand in inimile daruitorilor (vezi la v. 1.2). Pe care o incepuse. [,,asa cum o incepuse”, KJV]. Adica Tit pusese in actiune planul care se desfasura acum la Corint. 8:7 Dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice ravna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere. Cum sporiti. In v. 7-15, Pavel le da indrumari cu privire la strangerea de ajutoare in Corint. El se bazeaza pe principiul ca viata crestina este o viata plina de belsug (Ioan 10,10). In toate lucrurile. [,,in orice lucru”, KJV]. O experienta crestina echilibrata consta intr-o dezvoltare armonioasa a vietii si a slujirii, a darurilor launtrice si o exprimare exterioara a acestora. Orice aspect al vietii crestine, cultivat in dauna altor aspecte, poate deveni un defect. Comparati cu 1 Corinteni 1,5. Corintenii excelau in atat de multe aspecte, incat ar fi fost o dovada de inconsecventa sa neglijeze harul binefacerii. Aceasta binefacere. Adica strangerea de ajutoare (vezi la v. 1.2.). 8:8 Nu spun lucrul acesta ca sa va dau o porunca; ci pentru ravna altora, si ca sa pun la incercare curatia dragostei voastre. Nu... ca… o porunca. [,,nu prin porunca”, KJV]. Comparati cu 1 Corinteni 7,6.12.25. Strangerea de ajutoare urmeaza sa se realizeze potrivit propriei lor alegeri, nu pentru ca Pavel o cere. O astfel de porunca ar fi insemnat ca Pavel se indoia de dispozitia lor de a se implica pe temeiul iubirii si ar fi anulat principiul ca numai darurile de bunavoie sunt placute lui Dumnezeu (vezi la Marcu 12,41-44). Ravna altora. Adica promptitudinea credinciosilor macedoneni care, din saracia lor, au raspuns solicitarii de a ajuta pe saracii din Ierusalim. Pun la incercare. [,,sa dovedesc”, KJV]. Exemplul nobil al macedonenilor devine o punere la incercare, randuita de Dumnezeu, pentru corinteni. Pavel nu a apelat la mandrie, vanitate, egoism sau spirit de rivalitate si competitie pentru a-i indemna pe corinteni sa faca ceva ce oricum n-ar fi facut chiar si din motive mai nobile. Dorinta de a copia viata nobila a cuiva nu e niciodata o incercare de a intra in rivalitate, ci o punere la incercare a profunzimii si autenticitatii iubirii si devotiunii personale. Acest principiu superior al comparatiei cu altcineva constituie un mijloc valoros de disciplina spirituala. Curatia dragostei voastre. [,,sinceritatea iubirii voastre”, KJV]. Vezi la cap. 7,11.16. Pavel nu se indoia de sinceritatea lor, dar stia ca strangerea de ajutoare le oferea un prilej ideal de a-si demonstra autenticitatea iubirii. 8:9 Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos. El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti. Cunoasteti. Pavel le facuse cunoscut pe deplin harul lui Hristos si ei il cunosteau in urma experientelor cu El, si nu ca pe o doctrina, asa cum reiese clar din textul greces. Ei Il gustasera si astfel stiau ca Domnul e indurator. De fapt, ei insisi constituiau o dovada vie a acestei realitati. Harul lui Hristos trebuie sa stapaneasca inima si vointa. El nu e deloc lucrator atata timp cat ramane doar o conceptie, la nivel intelectual. Din cauza aceasta, nici un adevar divin nu e cunoscut numai printr-o intelegere intelectuala (vezi Matei 16,17; Ioan 6,45; 16,14; 1 Corinteni 2,4; 12,3). Singurul om pentru care Cuvantul lui Dumnezeu este adevar este cel care e invatat si convins de Duhul. Bogatiile pe care le primim prin saracia lui Hristos vin prin iluminarea spirituala a vietii. Harul. Vezi la Romani 3,24. Actele supreme ale lui Hristos, intruparea si crucificarea Sa, sunt atribuite harului numai aici si in Romani 5,15; Galateni 1,6. Aceste acte constituie manifestari supreme ale iubirii si bunavointei divine. Pavel pune aici in contrast sacrificiul suprem al lui Hristos cu faptele de binefacere, infinit mai mici, ale omului. Domnului nostru Isus Hristos. Vezi la Matei 1,1; Ioan 1,38. Era bogat. O aluzie la existenta anterioara intruparii (vezi Ioan 17,5; vezi la Filipeni 2,6.7; vezi nota suplimentara la Ioan 1). Intrucat El este Creator si Imparat, universul Ii apartine (Ioan 11.2; Coloseni 1,15-17), dar viata Lui pamanteasca a fost fara incetare o viata de saracie extrema (Matei 8,20). Bogatiile Lui constau in natura si atributele Dumnezeirii, din nenumaratele milioane de lumi, din adorarea si loialitatea multimilor de ingeri. S-a facut sarac. Gr. ptocheuo, ,,a fi [extrem de] sarac”, ,,a fi cersetor”. In ceea ce priveste comentariul la ptochos, substantivul inrudit, vezi la Marcu 12,42. Timpul verbului folosit aici atrage atentia asupra procesului de a deveni ,,sarac” – intruparea. Hristos S-a lipsit complet de toate bogatiile care Ii apartineau. A luat asupra Sa natura omeneasca si a ajuns sa fie supus limitelor naturii omenesti. A ajuns sarac pana la punctul cand nu putea face nimic de la Sine Insusi (Ioan 5,19.20; vezi vol. V, p. 917, 918). Sa va imbogatiti. [,,deveniti bogati”, KJV]. Odata cu venirea pacatului, omul si-a pierdut caminul, stapanirea, caracterul si a pierdut chiar viata insasi. Prin natura sa, el isi petrece viata cautand bogatii false (vezi la Isaia 55,2; Ioan 6,25). Saracia vesnica ii asteapta pe cei care nu-si aduna comori in cer (vezi la Matei 19,21; Luca 12,21). Hristos a venit pentru a-l elibera pe om de saracia lui, care vine in urma alergarii dupa bogatii inselatoare (vezi 3T 401). In Hristos si prin El, oamenii sunt facuti in stare sa vada adevarata valoare a lucrurilor si sa primeasca privilegiul de a deveni ,,bogati” in Hristos Isus. In El, ei mostenesc toate lucrurile (Matei 6,20; Romani 8,17.32; 1 Corinteni 1,5; Efeseni 1,3-5.10.11.18.19; 2,6.7; vezi la Matei 6,33). 8:10 In aceasta privinta va dau un sfat. Si sfatul acesta va este de folos voua, care, de acum un an, cei dintai ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti. Va dau un sfat. [,,sfatul meu”, KJV]. Pavel vorbeste nu ,,ca o porunca” (vezi la v. 8). El stia ca exprimarea unei judecati sanatoase urma sa aiba mult mai multa greutate pentru corinteni decat un ordin de netagaduit. Biserica se implicase deja in strangerea de ajutoare si avea nevoie numai de incurajare pentru a reinvia si a pune in practica bunele ei intentii. O porunca ar fi fost cu totul deplasata. Va este de folos. Sfatul lui Pavel era ca ei sa nu mai amane ducerea la capat a ceea ce incepusera cu un an in urma. Era de dorit, pentru binele lor, sa nu faca asa ceva. Amanarea ar fi fost daunatoare pentru propria lor experienta si i-ar fi expus criticii. O promisiune facuta lui Dumnezeu nu poate fi calcata fara repercusiuni asupra calitatii de crestin a cuiva. Acum un an. Trecuse aproape un an de cand credinciosii corinteni incepusera sa adune fonduri pentru biserica din Ierusalim (cap. 9,2). Acest nobil proiect fusese intrerupt de disputa si cearta pricinuite de apostolii mincinosi. Acum, cand majoritatea isi reafirmase loialitatea fata de Pavel, proiectul putea sa fie reluat. Vezi la cap. 11,22. 8:11 Ispraviti dar acum de facut; pentru ca, dupa graba vointei sa fie si infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Ispraviti. [,,savarsiti”, KJV]. Literal, ,,duceti la bun sfarsit”, si anume ceea ce fagaduisera deja sa faca. Graba vointei. O minte dispusa face de bunavoie chiar si un lucru mic, dar a face mai putin decat poti face este o negare a dispozitiei de a face. Bunavointa plina de generozitate este buna in ea insasi, dar numai atat nu e de ajuns. Ea trebuie sa fie concretizata in fapte, daca vrem ca dorintele si energiile noastre pozitive sa dea soliditate si tarie caracterului. E bine sa se cultive idealul de binefacere, dar idealul trebuie sa-si gaseasca exprimarea practica. Credinta si iubirea, ca idealuri, nu-l hranesc niciodata pe flamand si nu-l imbraca pe cel gol (Iacov 2,14-20). ,,Graba vointei” este deci dispozitia, atitudinea mintii de a-I sluji lui Dumnezeu si semenilor. Aceasta nu are nevoie sa fie trezita sau impulsionata de altii. 8:12 Pentru ca, daca este bunavointa, darul este primit, avandu-se in vedere ce are cineva, nu ce n-are. Bunavointa. [,,minte binevoitoare”, KJV]. Bunavointa sincera a mintii este cea care face ca darul sa fie bine primit de Dumnezeu. La El, intrebarea este totdeauna: Cat de mult da inima ta? Daca inima nu da nimic, ceea ce ar putea sa ofere mainile e fara valoare inaintea lui Dumnezeu. El nu are nevoie de banii nostri, nu-i doreste s nici nu are vreun folos de pe urma lor. S-ar putea ca cineva sa aiba putin de dat sau sa n-aiba nimic, dar inima binevoitoare este ceea ce sfinteste darul. Cele mai bune eforturi ale omului pot da gres, din cauza imprejurarilor care nu pot fi sub controlul sau, sau dorintele sale de a lucra pentru Dumnezeu pot sa ramana neimplinite din lipsa de ocazie. Dar acest lucru nu trebuie sa-l faca sa se considere condamnat inaintea Cerului. In ceea ce priveste comentariul cu privire la criteriile in functie de care se distribuire rasplatirile vesnice, vezi la Matei 20,1-16; 25-14-46. Ceea ce conteaza inaintea lui Dumnezeu nu e numarul de talanti pe care ii are un om, ci devotiunea si credinciosia cu care-i sporeste. 8:13 Aici nu este vorba ca altii sa fie usurati, iar voi stramtorati; Voi stramtorati. Pavel nu intentiona ca cei din biserica din Corint sa poarte mai mult decat partea lor de povara, sa crute bisericile din alte parti de necesitatea de a-si aduce la indeplinire partea. 8:14 ci este vorba de o potrivire: in imprejurarea de acum, prisosul vostru sa acopere nevoile lor, pentru ca si prisosul lor sa acopere, la randul lui, nevoile voastre, asa ca sa fie o potrivire; Potrivire. [,,egalitate”, KJV]. Pavel nu se refera aici la o egalitate in proprietati sau in detinerea de bunuri, ci la o egalitate in efortul depus. In starea lor prezenta de prosperitate materiala, corintenii puteau sa faca mult mai mult decat macedonenii, care erau saraci (vezi la v. 15). Nevoile voastre. S-ar fi putut sa vina un timp cand corintenii sa fie in lipsa si altii sa poarte o parte mai mare a poverii. Scripturile recunosc dreptul proprietatii particulare si dreptul ca toate contributiile sa fie voluntare, dar ele condamna in acelasi timp neglijarea egoista si fara inima a celor saraci si nevoiasi. Daca un crestin da o suma mare, aceasta nu-i scuteste pe altii de obligatia de a contribui cu ceea ce pot. Cei care au mai putin din bunurile acestei lumi nu trebuie sa se scuze ca nu-si pot face partea lor proportionala pentru ajutorarea altora (cf. Efeseni 4,28; 2 Tesaloniceni 3,12). 8:15 dupa cum este scris: Cel ce stransese mult, n-avea nimic de prisos, si cel ce stransese putin, nu ducea lipsa. Stransese mult. Pentru a ilustra principiul proportionalitatii, expus in v. 14, Pavel face aluzie la adunarea manei in pustie (Exod 16,17.18). Indiferent de cantitatea adunata, fiecare avea suficient pentru nevoile sale. Acelasi principiu functiona si in biserica crestina, nu prin interventie miraculoasa, ci prin exercitarea spiritului de iubire pentru frati. E voia lui Dumnezeu ca fiecare sa aiba o parte din lucrurile materiale ale vietii corespunzatoare nevoilor sale. E de asemenea voia Lui ca cei care, datorita capacitatii lor si imprejurarilor, aduna mai mult din bunurile acestei lumi sa nu se bucure in mod egoist de abundenta acestora, ci sa le imparta cu cei in nevoie (vezi la Luca 12,13-34). Ei sunt ispravnici, nu proprietari exclusivi ai bunurilor pamantesti pe care le-au adunat si de aceea trebuie sa le foloseasca pentru binele semenilor lor (Psalmi 112,9; Matei 25,14-46). In felul acesta, efectele negative ale bogatiei peste masura si ale saraciei pot fi prevenite in egala masura. 8:16 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus in inima lui Tit aceeasi ravna pentru voi. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu. Pavel incepe astfel o alta sectiune a scrisorii sale. In v. 115 le-a prezentat corintenilor exemplul macedonenilor si a enuntat principiul binefacerii crestine. El incepe acum sa schiteze detaliile tehnice pentru terminarea strangerii de fonduri. A pus. Literal, ,, a dat”, adica el continua sa dea. Nu exista pericolul ca ravna lui Tit sa scada. Aceeasi ravna. Mai intai, Pavel il recomanda pe Tit bisericii din Corint, exprimandu-si recunostinta ca Tit ii impartaseste interesul pentru strangerea de ajutoare. Ei puteau conta pe implicarea sarguincioasa a mintii si a inimii lui in indeplinirea sarcinii incredintate. Impusul actiunilor de jertfire de sine in slujba binelui fizic si spiritual al omenirii este, in cel mai inalt grad, de origine crestina. Lucrarea de binefacere din lume este esentialmente crestina in originea si spiritul ei. Un astfel de spirit nu-si are obarsia in inima omeneasca, deoarece aceasta este, prin natura, egoista. Una dintre misiunile bisericii este aceea de a-i face pe oameni sa se preocupe cu adevarat de binele altora. Crestinii Ii pot fi recunoscatori, pe buna dreptatea, lui Dumnezeu pentru biserica, deoarece aceasta ii inspira pe membrii ei nu numai sa contribuie la acoperirea nevoilor altor membri, dar si sa slujeasca nevoilor lor (Matei 20,26.28). Astfel, Tit le-a acordat corintenilor o adevarata favoare, stimulandu-i la fapte generoase. In loc sa caute sa evite apelurile in care li se cere ceva pentru salvarea si binele altora, crestinii ar trebui sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru astfel de ocazii. 8:17 Caci el a primit indemnul nostru; ba inca, stapanit de o ravna arzatoare, a pornit de buna voie spre voi. El a primit indemnul. Tit raspunsese bucuros apelului lui Pavel de a merge in Corint, in speranta de a aduce biserica la starea ei anterioara, de pace si unitate. Ravna arzatoare. Cuvintele lui Pavel au un inteles dublu. Desi strangerea de ajutoare fusese initiata de Pavel, Tit era pe deplin de acord cu acest proiect si iu impartasea preocuparea ca acesta sa reuseasca. Este evident ca Tit se oferise, de bunavoie, sa mearga in aceasta misiune in Corint. A pornit. Pavel vorbeste despre apropiata plecare a lui Tit spre Corint ca si cum aceasta ar fi avut deja loc, din punctul de vedere al corintenilor, la citirea scrisorii de fata. Acest mod de exprimare caracteristic grecesc indreapta atentia asupra lui Tit, ca purtator al celei de-a doua epistole. 8:18 Am trimis cu el si pe fratele a carui lauda in Evanghelie este raspandita prin toate Bisericile. Am trimis. Adica trimite (vezi la v. 17). Fratele. Pavel a incredintat lucrarea strangerii de ajutoare in Ahaia la trei barbati, Tit si alti doi, ale caror nume nu sunt date. Toti trei se bucurau de increderea bisericilor. Aranjamentul acesta avea menirea sa inlesneasca strangerea de ajutoare si sa-i fereasca pe cei ocupati cu strangerea, de banuieli ca si-ar insusi fondurile adunate pentru folos propriu. Avand in vedere faptul ca o minoritate din Corint inca se mai impotrivea lui Pavel, era mai bine ca nu el personal sa adune fondurile. Fara indoiala ca s-a strans o suma considerabila si, in felul acesta, se putea da un raport complet atat cu privire la suma data, cat si cu privire la predarea ei la Ierusalim (vezi v. 20.21). Pavel stia ca potrivnicii sai i-ar fi gasit greseli, daca ar fi putut. Slujitorul Evangheliei este sfatuit sa fie circumspect in mod special in chestiunile legate de bani (1 Timotei 3,3; 1 Petru 5,2). A carui lauda. Fratele acesta se dovedise un lucrator capabil ,,in Evanghelie” si trebuia sa fie respectat ca un conlucrator vrednic al lui Pavel si al lui Tit. 8:19 Mai mult, el a fost ales de Biserici sa mearga impreuna cu noi in aceasta lucrare de binefacere, pe care o savarsim spre slava Domnului si ca o dovada de bunavointa noastra. A fost ales. Gr. cheirotoneo (vezi la Fapte 14,23). Desi cuvantul inseamna literal ,,a intinde mana” si in felul acesta ,,a alege”, folosirea lui nu clarifica modul in care fusese randuit acest tovaras al lui Tit. Sa mearga. Si anume la Ierusalim, impreuna cu Pavel si altii si sa predea fratilor de acolo fondurile stranse in Macedonia si in Grecia. Lucrare de binefacere. [,,harul”, KJV]. Ca in v. 4-7, cuvantul se refera aici la lucrarea de a-i ajuta pe saracii din Ierusalim, care este o expresie a harului lui Dumnezeu (v. 1). Spre slava. Strangerea de ajutoare pentru sfintii din Ierusalim urma sa-i determine pe oameni sa-L slaveasca pe Dumnezeu. Cei din Ierusalim urmau sa-L laude pentru faptul ca Evanghelia ii facuse pe cei dintre neamuri sa se intereseze, la modul practic, de starea lor materiala, iar neamurile urmau sa gaseasca bucurie in a sluji nevoilor semenilor lor crestini. Bunavointa noastra. [,,Disponibilitatea voastra” KJV]. Dovezile textuale atesta (cf. p. 10) expresia ,,bunavointa noastra” sau ,,ravna noastra”. Pe langa binele care li s-ar face sfintilor saraci din Ierusalim si bisericilor dintre neamuri, prin luarea de masuri in viitor privind nevoile lor, proiectul urma de asemenea sa le demonstreze crestinilor iudei din Iudea ca, in lucrarea lui pentru neamuri, Pavel nu-i uitase. Proiectul ar fi legat laolalta inimile iudeilor si neamurilor si ar fi contribuit la formarea unitatii crestine. Lucrul acesta ar fi ajutat la daramarea zidului care-i despartea (Efeseni 2,14). 8:20 In chipul acesta, vrem ca nimeni sa nu ne defaime cu privire la acest belsug de ajutoare, de care ingrijim. Sa nu ne defaime. Sau ,,ocarasca”, aici referindu-se la faptul ca cineva i-ar putea aduce acuzatia lui Pavel ca nu fusese foarte onest cu fondurile incredintate. Pavel cauta sa evite orice suspiciune ca ar avea vreun folos personal din proiectul acesta. Cinstea s-ar putea sa nu fie totdeauna suficienta in chestiuni financiare, unde cea mai mica neatentie poate deveni prilej de critica. Slujitorul lui Dumnezeu, mai ales, trebuie sa fie foarte atent in tratarea chestiunilor financiare (cf. 1 Timotei 3,3; 1 Petru 5,2). Belsug. Strangerea de ajutoare parea sa fie incununata de succes, luand in consideratie ceea ce anticipase Pavel cu privire la biserica relativ instarita din Corint. Corintenii erau considerati oameni bogati, asa cum spune proverbul: ,,Nu oricine poate pretinde ca traieste in Corint”. 8:21 Caci cautam sa lucram cinstit nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor. Cinstit. Adica bine, admirabil, frumos, cu referire la ceea ce pare a fi si este onorabil. Aici e vorba de purtarea cuiva care poseda distinctia iubirii si, in felul acesta, se bucura de o reputatie buna, cineva deosebit de stimat pentru purtarea lui admirabila. Crestinii nu sunt chemati numai sa fie sfinti, cinstiti si curati, dar ,,si inaintea oamenilor” sa fie recunoscuti ca avand frumusetea sfinteniei, cinstei si curatiei. Crestinul adevarat trebuie sa faca dovada atat inaintea lui Dumnezeu, cat si inaintea oamenilor, ca are un stil de viata frumos si atragator (Romani 12,17; Filipeni 4,8; 1 Petru 2,12). Versetul acesta e un citat din traducerea LXX a textului din Proverbe 3,4. 8:22 Am trimis cu ei pe fratele nostru, a carui ravna am incercat-o de atatea ori in multe imprejurari, si care, de data aceasta, arata mult mai multa ravna, din pricina marii lui increderi in voi. Fratele nostru. Este tot la fel de greu de identificat acest insotitor al lui Tit ca si cel din v. 18. Unii l-au propus insa pe Tihic, care a fost un membru al delegatiei care l-a insotit pe Pavel la Ierusalim (Fapte 20,4). In alta parte, Pavel vorbeste despre Tihic numindu-l ,,iubitul frate si slujitor credincios” (Efeseni 6,21; Coloseni 4,7). Pavel il considera pe Tihic unul dintre solii sai cei mai demni de incredere. Mai tarziu, l-a trimis in diferite misiuni importante (2 Timotei 4,12; Tit 3,12). 8:23 Astfel, fie avand in vedere pe Tit, care este partasul si tovarasul meu de lucru in mijlocul vostru; fie avand in vedere pe fratii nostri, care sunt trimisii Bisericilor si fala lui Hristos: Tit. Pavel ii lauda aici pe cei trei barbati alesi sa coordoneze lucrarea de colectare, ca fiind sarguinciosi si demni de incredere. El ii investeste cu autoritate deplina, ca nu cumva una dintre partidele din Corint sa puna la indoiala motivatiile lor. Ei sunt pe deplin acreditati si trebuie sa fie primiti ca atare. Tit e mentionat primul, evident ca sef al grupului si reprezentant personal al lui Pavel. Tit a ocupat, ulterior, un post important de conducere in biserica crestina primara (Tit 1,1-5; 2,15). Trimisii. Literal ,,apostoli” sau ,,trimisi [intr-o misiune]”. Acest titlu ii investeste cu aceeasi autoritate ca a lui Pavel (cap. 1,1) in ceea ce priveste strangerea de fonduri, dar nu le confera in mod necesar titlul sau slujba permanenta de apostol. Fala lui Hristos. [,,slava lui Hristos”, KJV]. Acestor trei barbati trebuia sa li se acorde cel mai mare respect, ca reprezentanti ai lui Hristos. Misiunea lor urma sa contribuie la slava lui Hristos. Pavel n-ar fi putut sa le dea acestor barbati o recomandare mai calduroasa. 8:24 dati-le inaintea Bisericilor dovada de dragostea voastra, si aratati-le ca avem dreptul sa ne laudam cu voi. Aratati-le. Pavel ii provoaca pe corinteni sa se ridice la inaltimea raspunderii de a le da un exemplu vrednic de urmat crestinilor de pretutindeni. Atitudinea pe care ei au luat-o, contributia pe care au adus-o, modul in care i-au primit pe acesti delegati urmau sa ajunga la cunostinta altor biserici. Corintenii erau in vizorul intregii crestinatati in aceasta actiune de strangere de fonduri. Era in joc onoarea lor ca biserica. Unicul lor raspuns adecvat era conlucrarea din toata inima cu trimisii lui Hristos si generozitatea fata de crestinii saraci din Iudea. Fiecare biserica de pe pamant este reprezentanta imparatiei lui Dumnezeu si, in felul acesta, in vizorul ingerilor si al oamenilor (1 Corinteni 4,9). Nici unui supus al acestei imparatii nu i s-au incredintat darurile sau binecuvantarile lui Dumnezeu numai pentru folosul sau personal, fie ca este vorba de adevarul scripturistic, de experienta personala cu Hristos sau de binecuvantarile materiale ale providentei lui Dumnezeu. Comentarii ale lui Ellen G. White: 1-5 AA 343 1-6 6T 271 2 3T 4,3 ; WM 205 2-5 5T 734 7 AA 344; MM 184; 3T 392; 5T 271 8.9 CS 19 9 AA 71, 332, 341, 519; CH 318, 210; Coloseni 393; CS 20, 30, 55, 123, 136, 161, 178, 211, 287; CT 495; DA 88, 417; Ev 240; EW 67; MB 83; MH 105, 501; MM 19, 321; PK 652, SC 79; TM 121, 177; 1T 68, 2T 215, 636, 660; 3T 198, 208, 387, 401, 407, 457, 525, 547; 4T 49, 129, 219, 457, 481, 550, 621, 627; 5T 155, 271, 360, 730, 7T 29, 297; 9T 131, 254, WM 24 11.12 AA 344 12 Coloseni 328; CS 48, 119; ML 110, MYP 96; Te 113; 2T 282, 667 13 1T 178, 179, 205, 324 13-15 PP 295 24 CS 29 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: