7:4 Am o mare incredere in voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sunt plin de mangaiere, imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre.
Incredere. [,,indrazneala”, KJV]. Gr. parresia (vezi la cap. 3,12, unde parresia este redat ,,indrazneala” [,,claritate”]. Cuvantul se refera la increderea mintii ca si la cea a exprimarii verbale (Efeseni 3,12; 1 Timotei 3,13; Evrei 3,6; 10,35; 1 Ioan 2,28; 3,21, 4,17; 5,14). Faptul ca se lauda cu ei reflecta aceasta incredere launtrica. In 2 Corinteni 7,4-16, Pavel reaminteste de bucuria produsa de raportul bun adus de Tit (vezi la cap. 2,13). Anterior, corintenii dadusera semne ca resping total sfaturile si instructiunile lui, mai ales in cazul membrului imoral. Biserica era impartita, si multe inimi nutreau resentimente fata de el. Situatia aceasta aruncase o umbra asupra sufletului sau. Cuvintele calde pe care le exprima acum reflecta profunzimea sentimentelor sale pentru corinteni. La primirea vestilor ca faceau ceea ce era bine si drept, el a fost cuprins de o bucurie foarte mare. Dimpotriva, vestile ca faceau ceea ce era rau ii produceau o mare intristare. Acum, odata cu venirea lui Tit, framantarea si ingrijorarea din inima lui au disparut. El poate acum sa le vorbeasca mai curajos, dintr-o inima plina de fericire.
Imi salta inima de bucurie. [,,peste masura de bucuros”, KJV]. Literal, ,,umplut de bucurie”. O astfel de stare de bucurie este in contrast cu ,,apasati peste masura” (cap. 1,8). Acum Pavel nu numai ca avea incredere in corinteni, se mandrea cu ei si era mangaiat de ei, dar era si plin de o bucurie peste masura de mare. S-a simtit foarte usurat cand a auzit de schimbarea evidenta in atitudinea celor mai multi dintre corinteni.
Ingrijorarea lui Pavel in ceea ce priveste bunul mers spiritual al bisericii corintene este semnul adevaratului slujitor al Evangheliei. Nu poate fi o apasare mai mare asupra mintii si inimii decat aceea resimtita de cei care vegheaza asupra sufletelor oamenilor. Dimpotriva, nu exista bucurie mai mare ca cea care vine dintr-un raspuns din toata inima la apelurile facute pentru o alegere si purtare dreapta (2 Ioan 4; 3 Ioan 3,4). In cursul slujirii sale, ambasadorul lui Hristos trebuie sa avertizeze, sa sfatuiasca, sa arate pacatul si sa atraga atentia asupra judecatii, de asemenea sa mangaie si sa incurajeze.