Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 2 Corinteni

2 Corinteni 7:3


7:3 Nu spun aceste lucruri ca sa va osandesc, caci am spus mai inainte ca sunteti in inimile noastre pe viata si pe moarte.

Nu spun. Se pare ca Pavel se temea sa nu fie inteles gresit in ceea ce priveste cele spuse in

v. 2. El se temea ca cei din Corint vor crede ca el ii acuza ca nu l-au primit si ca respingerea acuzatiilor lor insemna ca el ii acuza si ii gasea vinovati. El tagaduieste orice intentie de felul acesta. Ei il tratasera rusinos si cu ingratitudine josnica, suspiciune si acuzatii mincinoase, dar el nici nu mustra, nici nu condamna.

Am spus mai inainte. Declaratia din v. 2 e cu totul in armonie cu declaratiile lui anterioare de iubire pentru ei (cap. 1,6; 2,4; 3,2; 6,11-13). Timpul verbului in textul grecesc confirma consecventa sa vizavi de ceea ce spusese deja cu ceea ce spune acum. Nici gandurile si nici sentimentele sale in aceasta privinta nu se schimbasera. Pavel nu era o persoana care sa-si planga de mila din cauza tratamentului rau de care avusese parte. Reactia sa era totdeauna caracterizata de iubire (2 Corinteni 4,10-15; Efeseni 3,13, Filipeni 1,7).

Pe viata si pe moarte. [,,sa mor si sa traiesc”, KJV]. Pavel e gata sa moara cu si pentru ei. El ii iubeste atat de profund, incat nu poate trai fara ei, fara afectiunea lor. Compara cu atitudinea si mijlocirea lui Moise pentru Israel (Exod 32,30-32). Raportul cu privire la biserica din Corint, cu problemele si viciile ei, nu descopera o biserica amabila si placuta. Omeneste vorbind, ei nu erau vrednici de iubirea si devotamentul pe care Pavel le revarsase asupra lor. Alte biserici erau mult mai merituoase decat aceasta. Cu toate acestea, el o iubea (cap. 12,15). Succesiunea cuvintelor – ,,mor” inainte de ,,traiesc” – poate lasa sa se inteleaga ca se face referire la moartea prin care trec toti credinciosii care vin la Hristos si la viata cea noua, pe care o primesc ca sa umble cu El (2 Corinteni 4,11; 6,9). Experienta aceasta ar trebui sa fie suficienta pentru a uni inimile si vietile lor in devotament vesnic unul fata de altul (vezi la Matei 5,43.44).