Printable Mode2 Corinteni, 7
|
7:1 Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a duhului, si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu. Astfel de fagaduinte. [,,aceste fagaduinte”, KJV]. Adica fagaduintele din cap. 6,17.18 (cf. 2 Petru 1,4). 2 Corinteni 7,1 incheie firul de ganduri inceput in cap. 6,14. Datorita acestor fagaduinte, corintenii trebuiau sa urmareasca desavarsirea caracterului. Aceste privilegii minunate sunt pierdute cand lipsa sfinteniei si a curatiei este ingaduita sa patrunda in viata, deoarece astfel de lucruri ii descalifica pe oameni ca fiii ai lui Dumnezeu. Pentru a intra intr-o astfel de legatura intima cu Dumnezeu, credinciosii trebuie sa experimenteze atat puterea lui Dumnezeu de curatire continua de pacat, cat si dezvoltarea continua a caracterului crestin. Partasia cu lumea este numai a celor care sunt straini de Dumnezeu. Preaiubitilor. Oamenii trebuie sa reflecte caracterul iubitor al lui Dumnezeu in legaturile lor cu altii copii ai casei credintei. Adevarata religie stimuleaza totdeauna duiosia inimii. Sa ne curatim. Oamenii nu sunt in stare sa se curete pe ei insisi, deoarece nu exista in om o putere care sa respinga pacatul (Romani 7,22-24). Credinciosul poate fi facut sfant numai daca-I ingaduie lui Dumnezeu sa lucreze in el si prin el (Filipeni 2,12.13; cf. 1 Petru 1,22). Crestinul trebuie sa faca uz de mijloacele fagaduite de Dumnezeu pentru curatire. Dumnezeu trezeste vointa, ca oamenii sa o poata folosi. Armura lui Hristos este la indemana tuturor crestinilor, dar lor le revine raspunderea sa o imbrace (Efeseni 6,10.11). Puterea si harul lui Dumnezeu nu actioneaza in omul care nu-si pune la lucru mintea si vointa. Dumnezeu este cu cel care lupta ,,lupta cea buna a credintei” si-i va da biruinta (1 Timotei 6,12; vezi la Romani 8,37). Intinaciune. [,,murdarie”, KJV]. Sau ,,poluare”, ,,contaminare”, ,,intinare”. Atunci cand se aplica la trup, aceasta expresie se refera la tot felul de pacate pentru a caror comitere se recurge la diferite cai ale trupului. Atunci cand se refera la duh, aceasta expresie se refera la pacatele facute cu mintea, ca de pilda gandirea de rau, mandria si ambitia. Vezi la Marcu 7,15.23; 2 Corinteni 10,4.5. Sa ne ducem... pana la capat. [,,desavarsind”, KJV]. Gr. epiteleo, ,,a desavarsi”, ,,a duce la tinta”. Pavel vorbeste aici despre cresterea prezenta, care isi va atinge tinta candva. Sfintirea. Vezi la Matei 5,48; 2 Petru 3,18. Sfintirea este lucrarea care dureaza o viata intreaga, ceva ce nu este implinit printr-un singur act sau la un moment dat al vietii. Sunt indicate doua stadii ale vietii crestine. Primul este indreptatirea, sau curatirea, si imbracarea omului nou ,,facut dupa... sfintenie” [,,creat... in sfintenie”] (Efeseni 4,24). Al doilea este sfintirea sau dezvoltarea in continuare a omului nou, pana la masura desavarsirii. Primul il poate realiza numai Dumnezeu, cu consimtamantul omului, prin pocainta si acceptare. In al doilea stadiu, Dumnezeu si omul conlucreaza pe tot parcursul vietii credinciosului (Filipeni 3,12-16). Indreptatirea este poarta de intrare in faza sfinteniei. Ea cuprinde iertarea pacatelor, impacarea si renasterea. Un om trebuie sa se afle pe calea cea dreapta inainte de a putea merge drept. La indreptatire, conditia primordiala pentru credincios este credinta (Romani 3,20.28). Experienta aceasta are loc chiar in debutul vietii crestine si trebuie sa fie repetata daca intervine caderea. In clipa in care un om devine partas de fire dumnezeiasca (2 Petru 1,4) si viata spirituala e sadita inauntrul lui (Romani 6,4), el este obligat sa lucreze in colaborare activa cu Dumnezeu. Crestinul trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu, folosindu-se de resursele divine de har si putere: studiul Bibliei si meditatia, rugaciunea personala si publica, inchinarea personala si publica si exercitiul spiritual prin slujirea celorlalti. Trupul se impleteste cu duhul in lucrarea de sfintire (1 Corinteni 1,8; Coloseni 1,28; 1 Tesaloniceni 5,23). Vezi la Romani 3,28; 4,3.8. Conlucrarea cu Dumnezeu in lucrarea de sfintire cere acceptarea neconditionata a standardului lui Dumnezeu de sfintenie. Standardul de baza este chiar natura si caracterul lui Dumnezeu (Exod 15,11; Isaia 6,3; Matei 5,48; 1 Petru 1,15; Apocalipsa 4,8). Pentru ca omul sa poata intelege ceva din caracterul Lui sfant, Dumnezeu ne-a dat Legea Sa sfanta, care este o transcriere a caracterului Sau (Psalmi 19,7-10; Romani 7,12) si contureaza tipul de caracter pe care El ar vrea ca noi sa-l dezvoltam. Pe masura ce, zi dupa zi, viata este masurata dupa acest standard divin, harul si puterea lui Dumnezeu transforma caracterul omului pentru a se asemana caracterului Lui desavarsit (vezi la Corinteni 3,18). In felul acesta, chipul Creatorului, pierdut atunci cand omul a pacatuit, este refacut (Geneza 1,26.27; 2 Corinteni 3,18). Dezvoltarea unui caracter crestin este o preocupare permanenta pe tot parcursul vietii. Numai cand se incheie timpul de proba, crestinul care a cautat sfintenia constiincios si consecvent ,,se va sfinti si mai departe” vezi Apocalipsa 22,11.12). Multi crestini cu numele nu ajung la inaltimea ceruta in ceea ce priveste sfintenia si adevarata sfintire, din cauza ca trec cu vederea sau pretuiesc foarte putin standardul lui Dumnezeu de sfintenie. Ei sunt multumiti cu o ascultare mediocra sau cu jumatate de inima si aspira numai la forma evlaviei, tagaduindu-i insa puterea (vezi la Matei 7,21-27; 2 Timotei 3,5). Sfintenia despre care vorbeste Pavel vine numai printr-un contact vital, spiritual cu Dumnezeu. Acest contact are loc prin comuniunea cu El, prin studierea Cuvantului Sau (Ioan 17,17; 1 Petru 1,22) si prin mijlocirea Duhului Sfant (Romani 8,26; 1 Tesaloniceni 2,13). Frica de Dumnezeu. Vezi la Psalmi 19,9. Adevarata sfintire are loc in viata credinciosului care este mereu constient ca se afla in prezenta lui Dumnezeu. Un respect sfant pentru Dumnezeu este esential pentru desavarsirea [,,ducerea pana la capat a”] sfinteniei. Constienta prezentei divine duce la adevaratul respect. Pe masura ce ochiul credintei priveste la Dumnezeu, in suflet e cultivata o ura intensa impotriva pacatului si o dorinta infocata dupa neprihanire. Sa te temi de Dumnezeu inseamna sa traiesti in fiecare clipa sub privirea parinteasca a unui Dumnezeu sfant. Frica de Domnul este temeiul inchinarii, ascultarii si slujirii sfinte. 7:2 Intelegeti-ne bine! N-am nedreptatit pe nimeni, n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni. Intelegeti-ne. [,,primiti-ne”, KJV; ,,faceti-ne loc”, G.Gal.]. Adica faceti-ne loc in inimile voastre. Dupa lunga paranteza (6,14 – 7,1), Pavel continua acum ideea din cap. 6,11-13. Pavel apeleaza la corinteni sa-l primeasca in calitate de conducator si parinte spiritual (vezi 1 Corinteni 4,15.16). El isi exprima sentimentele profunde, staruind plin de ravna ca ei sa raspunda in acelasi fel. Atitudinea lui este una de iubire adevarata, nu de condamnare. Nedreptatit. Evident, Pavel se gandeste mai ales la criticile care i-au fost aduse din cauza felului in care a tratat anumite probleme. In mod special, unii dintre membri dezaprobasera instructiunile lui cu privire la membrul imoral din 1 Corinteni 5,1-5 si il acuzasera ca il nedreptatise pe acel om. Li se parea un lucru nepotrivit de aspru sa trateze un membru al bisericii asa cum spusese Pavel. Dar chiar si in aceasta situatie, el actionase din dragoste pentru biserica. De fapt, tocmai iubirea il impinsese sa nu taca in aceasta privinta (Proverbe 27,6). Pe nimeni. In textul grecesc, expresia aceasta este in pozitie emfatica. Nimeni din biserica din Corint sau din alta parte nu ajunsese sa-l acuze atat de grav, cum o facusera falsii conducatori ai bisericii din Corint. El se purtase astfel incat integritatea lui sa nu fie pusa la indoiala. Vatamat. [,,stricat”, KJV]. Gr. phtheiro, ,,a strica”, ,,a deprava” tradus cu ,,nimiceste” in 1 Corinteni 3,17. Cuvantul e folosit atat cu privire la doctrina alterata, cat si cu privire la moravuri stricate (2 Corinteni 11,3; Iuda 10; Apocalipsa 19,2). Inselat. Poate ca impotrivitorii sai il acuzasera pe Pavel de neatentie in legatura cu marea colecta pe care el o solicitase de la toate bisericile pentru saracii de la Ierusalim (1 Corinteni 16,1-3; 2 Corinteni 8,1-6). Refuzul unora dintre corinteni de a-si deschide inima fata de Pavel si de-al accepta era intr-un contrast clar cu asocierea lor libera cu falsii apostoli. Ei le facusera loc in inima unor oameni care obisnuiau sa faca raul, recurgand la coruptie si inselaciune. Era corect ca ei sa-l respinga pe ceo care nu facuse nici unul din lucrurile acestea? 7:3 Nu spun aceste lucruri ca sa va osandesc, caci am spus mai inainte ca sunteti in inimile noastre pe viata si pe moarte. Nu spun. Se pare ca Pavel se temea sa nu fie inteles gresit in ceea ce priveste cele spuse in v. 2. El se temea ca cei din Corint vor crede ca el ii acuza ca nu l-au primit si ca respingerea acuzatiilor lor insemna ca el ii acuza si ii gasea vinovati. El tagaduieste orice intentie de felul acesta. Ei il tratasera rusinos si cu ingratitudine josnica, suspiciune si acuzatii mincinoase, dar el nici nu mustra, nici nu condamna. Am spus mai inainte. Declaratia din v. 2 e cu totul in armonie cu declaratiile lui anterioare de iubire pentru ei (cap. 1,6; 2,4; 3,2; 6,11-13). Timpul verbului in textul grecesc confirma consecventa sa vizavi de ceea ce spusese deja cu ceea ce spune acum. Nici gandurile si nici sentimentele sale in aceasta privinta nu se schimbasera. Pavel nu era o persoana care sa-si planga de mila din cauza tratamentului rau de care avusese parte. Reactia sa era totdeauna caracterizata de iubire (2 Corinteni 4,10-15; Efeseni 3,13, Filipeni 1,7). Pe viata si pe moarte. [,,sa mor si sa traiesc”, KJV]. Pavel e gata sa moara cu si pentru ei. El ii iubeste atat de profund, incat nu poate trai fara ei, fara afectiunea lor. Compara cu atitudinea si mijlocirea lui Moise pentru Israel (Exod 32,30-32). Raportul cu privire la biserica din Corint, cu problemele si viciile ei, nu descopera o biserica amabila si placuta. Omeneste vorbind, ei nu erau vrednici de iubirea si devotamentul pe care Pavel le revarsase asupra lor. Alte biserici erau mult mai merituoase decat aceasta. Cu toate acestea, el o iubea (cap. 12,15). Succesiunea cuvintelor – ,,mor” inainte de ,,traiesc” – poate lasa sa se inteleaga ca se face referire la moartea prin care trec toti credinciosii care vin la Hristos si la viata cea noua, pe care o primesc ca sa umble cu El (2 Corinteni 4,11; 6,9). Experienta aceasta ar trebui sa fie suficienta pentru a uni inimile si vietile lor in devotament vesnic unul fata de altul (vezi la Matei 5,43.44). 7:4 Am o mare incredere in voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sunt plin de mangaiere, imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre. Incredere. [,,indrazneala”, KJV]. Gr. parresia (vezi la cap. 3,12, unde parresia este redat ,,indrazneala” [,,claritate”]. Cuvantul se refera la increderea mintii ca si la cea a exprimarii verbale (Efeseni 3,12; 1 Timotei 3,13; Evrei 3,6; 10,35; 1 Ioan 2,28; 3,21, 4,17; 5,14). Faptul ca se lauda cu ei reflecta aceasta incredere launtrica. In 2 Corinteni 7,4-16, Pavel reaminteste de bucuria produsa de raportul bun adus de Tit (vezi la cap. 2,13). Anterior, corintenii dadusera semne ca resping total sfaturile si instructiunile lui, mai ales in cazul membrului imoral. Biserica era impartita, si multe inimi nutreau resentimente fata de el. Situatia aceasta aruncase o umbra asupra sufletului sau. Cuvintele calde pe care le exprima acum reflecta profunzimea sentimentelor sale pentru corinteni. La primirea vestilor ca faceau ceea ce era bine si drept, el a fost cuprins de o bucurie foarte mare. Dimpotriva, vestile ca faceau ceea ce era rau ii produceau o mare intristare. Acum, odata cu venirea lui Tit, framantarea si ingrijorarea din inima lui au disparut. El poate acum sa le vorbeasca mai curajos, dintr-o inima plina de fericire. Imi salta inima de bucurie. [,,peste masura de bucuros”, KJV]. Literal, ,,umplut de bucurie”. O astfel de stare de bucurie este in contrast cu ,,apasati peste masura” (cap. 1,8). Acum Pavel nu numai ca avea incredere in corinteni, se mandrea cu ei si era mangaiat de ei, dar era si plin de o bucurie peste masura de mare. S-a simtit foarte usurat cand a auzit de schimbarea evidenta in atitudinea celor mai multi dintre corinteni. Ingrijorarea lui Pavel in ceea ce priveste bunul mers spiritual al bisericii corintene este semnul adevaratului slujitor al Evangheliei. Nu poate fi o apasare mai mare asupra mintii si inimii decat aceea resimtita de cei care vegheaza asupra sufletelor oamenilor. Dimpotriva, nu exista bucurie mai mare ca cea care vine dintr-un raspuns din toata inima la apelurile facute pentru o alegere si purtare dreapta (2 Ioan 4; 3 Ioan 3,4). In cursul slujirii sale, ambasadorul lui Hristos trebuie sa avertizeze, sa sfatuiasca, sa arate pacatul si sa atraga atentia asupra judecatii, de asemenea sa mangaie si sa incurajeze. 7:5 Caci si dupa venirea noastra in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna. Am fost necajiti in toate chipurile: de afara lupte, dinauntru temeri. In Macedonia. Vezi la cap. 2,12.13. Necajiti. [,,necajiti fiind”, G.Gal.]. Pavel reia firul de la care s-a abatut incepand cu cap. 2,13. Nici o biserica pe care el o intemeiase nu i-a dat atatea motive de ingrijorare si suferinta ca cea din Corint. Cele mai multe dintre acestea erau cauzate de apostolii mincinosi (vezi la cap. 11,22), care il urmarisera pe Pavel la Corint, hotarati sa-i distruga lucrarea, sa-i discrediteze apostolia, sa-i ridiculizeze Evanghelia si persoana (cap. 10,10-12), sa-i atace caracterul si sa-l acuze de manevrarea gresita a banilor, de lasitate si nesinceritate, de asumare frauduloasa a autoritatii. E posibil ca ei sa fi cautat, de asemenea, sa le impuna anumite ritualuri convertitilor dintre neamuri, contrar deciziei bisericii (cf. Fapte 15,1-5; 19 – 24; Galateni 2,1-8). In plus, membrii din Corint erau impartiti in patru tabere (1 Corinteni 1,10-12). Pe langa aceasta, unul dintre membri era vinovat de imoralitatea cea mai dezgustatoare (1 Corinteni 5,1-5), iar biserica neglijase sa se ocupe de el. Unii erau vinovati ca se judecau cu fratii lor in tribunalele pagane (1 Corinteni 6,1-8). Unii dispretuiau Sfanta Cina si erau vinovati de profanarea acestui serviciu sfant (1 Corinteni 11,20-30). Unii manifestau un zel fals pentru daruri spirituale (1 Corinteni 14,1.2.39.40). In ciuda tuturor acestor lucruri, Pavel nu voia sa renunte la pretentia ca e parintele lor spiritual. El intemeiase biserica din Corint in cursul celei de-a doua calatorii misionare (Fapte 8,1-11) si de atunci incolo lucrase sarguincios pentru ei prin scrisori si reprezentanti. De afara lupte. In felul acesta, Pavel se refera la luptele pomenite mai detaliat in cap. 11,23-28; cf. cap. 4,8-10. Dinauntru temeri. Adica incertitudine cu privire la felul cum vor iesi lucrurile. Aceasta nu inseamna ca Pavel suferea de o frica teribila, asa cum clarifica in cap. 4,8-10. 7:6 Dar Dumnezeu, care mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat prin venirea lui Tit. Dumnezeu, care mangaie. Pavel trecuse prin nenumarate pericole si persecutii fizice (cap. 4,8-12; 6,4-10; 11,24-27), dar totdeauna considerase lucrurile acestea ca pe un privilegiu si o bucurie (Romani 8,11.35-39). Nu aceste lucruri zdrobisera duhul lui Pavel, ci suferintele pentru copiii sai in credinta. Tocmai din cauza iubirii lui atat de profunde pentru corinteni suferise el atat de mult pentru ei. Venirea lui. Vezi la cap. 2,13. 7:7 Si nu numai prin venirea lui, ci si prin mangaierea cu care a fost mangaiat si el de voi. El ne-a istorisit despre dorinta voastra arzatoare, despre lacrimile voastre, despre ravna voastra pentru mine, asa ca bucuria mea a fost si mai mare. Prin venirea lui. Inapoierea lui Tit l-a linistit pe Pavel in ceea ce priveste siguranta lui. In vremurile acelea, calatoriile erau pline de primejdii. A fost mangaiat. Se pare ca Tit impartasise ingrijorarea lui Pavel cu privire la situatia din Corint, si bucuria aceasta insemna pentru Pavel mai mult decat era de-altfel cazul, in mod obisnuit. Dorinta voastra arzatoare. Adica dupa o vizita din partea lui Pavel, cand isi puteau dovedi personal iubirea pentru el, exprimand in cuvant si fapta iubirea care era in inima lor pentru el. In Romani 1,11; Filipeni 1,8; 1 Tesaloniceni 3,6; 2 Timotei 1,4, acelasi cuvant grecesc exprima o astfel de dorinta. Lacrimile voastre. [,,mahnirea”, KJV; ,,plansul vostru”, G.Gal.]. Cand si-au dat seama de suferinta si intristarea pe care i le pricinuisera lui Pavel, corintenii au plans si s-au pocait. Ravna voastra. Literal, ,,zelul” si anume pentru Pavel. Referirea e probabil nu atat de mult la zelul de a urma instructiunile lui Pavel, cat de a trece de partea lui in controversa iscata cu adversarii sai. Bucuria mea a fost si mai mare. [,,m-am bucurat si mai mult”, KJV]. Afland cat de bine primisera corintenii scrisoarea sa, cat de calduros il primisera pe Tit, cat de prompt adusesera la indeplinire sfaturile lui, cat de preocupati erau de situatia lui si cat de grabiti erau sa indrepte lucrurile fata de el, Pavel a fost coplesit de bucurie. De repetate ori el vorbeste despre faptul ca a fost mangaiat si intarit (cap. 1,4; 7,6.7.13). In special trei lucruri au scos in evidenta efectul pozitiv al scrisorii sale si al vizitei lui Tit. In fiecare din cele trei expresii scurte, pronumele este emfatic, aratandu-le corintenilor ca ei ii adusesera mangaierea si bucuria de care vorbeste Pavel. 7:8 Macar ca v-am intristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; si chiar daca mi-ar fi parut rau caci vad ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru putina vreme) V-am intristat. Gr. lupeo, ,,a pricinui mahnire” (cf. v. 2). In scrisoarea anterioara despre care vorbeste Pavel ii mustrase aspru pentru relele care predominau si care erau tolerate in Corint. Dar ea isi atinsese scopul (vezi la v. 7.11). Epistola. Adica 1 Corinteni (vezi p. 822). Nu-mi pare rau. [,,nu regret”, KJV]. Gr. metamelomai, ,,regret”. Se pare ca dupa trimiterea scrisorii anterioare, Pavel s-a indoit ca procedase intelept, ca facuse un lucru bun. Se gandea daca nu cumva cuvintele sale vor fi intelese gresit. Pavel simtea nelinistea pe care cei mai multi oameni ar simti-o in astfel de imprejurari. Ceea ce facuse el nu era, in nici un caz, rau dar se gandea cu ingrijorare daca scrisoarea urma sa-si atinga scopul pe care el il avusese in vedere. Intre Pavel si corinteni parea sa existe pericolul unei ruperi deschise a relatiilor. Exista posibilitatea ca ei sa respinga total autoritatea lui de conducator spiritual. Efectul unei astfel de purtari din partea unei biserici atat de importante ca cea din Corint asupra altor biserici ar fi fost dezastruos. Era in cumpana insasi cauza lui Dumnezeu printre neamuri. Epistola aceea. Sau 1 Corinteni (vezi p. 822). 7:9 totusi, acum ma bucur, nu pentru ca ati fost intristati, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta. Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa n-aveti nici o paguba din partea noastra. Acum ma bucur. A le produce durere sau mahnire corintenilor era un prilej de regret pentru Pavel, dar el s-a mangaiat la gandul ca acestea erau doar temporare. In plus, toate acestea dusesera la pocainta autentica din partea majoritatii. Ezitarea de a produce chiar si cea mai mica mahnire, cu exceptia cazului cand e absolut nevoie, e unul dintre semnele adevaratului slujitor al Evangheliei. Cei a caror preocupare majora este aceea de a rani sau de a face rau turmei sau pastorilor turmei, prin cuvinte aspre sau printr-o atitudine ostila, dovedesc caracter de lupi. Pocainta. Gr. metanoia, literal, ,,o schimbare a mintii”. Cuvantul tradus ,,imi pare rau” (metamelomai) din v. 8 inseamna simplu ,,regret”. In Matei 27,3, el inseamna pocainta sau remuscare lipsita de continut, falsa. Inseamna reflectarea asupra propriilor pacate, avand un regret sincer, dar fara nici o imbunatatire a sentimentelor sau o schimbare reala a atitudinii care il marcheaza pe adevaratul om pocait. Pe de alta parte, metanoia denota in mod specific o schimbare a mintii si implica faptul ca directia e buna, producand rezultate pozitive (Matei 12,41; Marcu 1,15; Luca 11,32; Fapte 3,19; 26,20; Evrei 12,17, Apocalipsa 2,5 etc.). O reforma in viata este o proba mai precisa a valorii pocaintei decat e adancimea mahnirii. Acesta a fost de fapt punctul-cheie al predicii lui Ioan Botezatorul, a lui Isus si a apostolilor (Matei 3,2.8.11; 4,19; Marcu 2,17; Fapte 5,31; Romani 2,4; 2 Timotei 2,25). Adevarata pocainta ii face pe ingeri sa cante de bucurie (Luca 15,7). Vezi la 2 Corinteni 7,10. Dupa voia lui Dumnezeu. [,,intr-un fel dumnezeiesc”, KJV]. Vezi la v. 10. Sa n-aveti nici o paguba. Gr. zemioo, ,,a suporta paguba”, ,,a fi pagubit”, ,,a suferi pierdere”. Biserica a avut un mare castig de pe urma acceptarii sfatului si a lucrarii facute pe temeiul sfatului din epistola anterioara. Pierderea ar fi survenit numai in urma respingerii acelui sfat. Intristarea ,,dupa voia lui Dumnezeu” aduce castig; ,,intristarea lumii” [,,dupa felul lumii”] (v. 10) ar fi avut ca rezultat pierderi. 7:10 In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire, si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cand intristarea lumii aduce moartea. Intristarea... dupa voia lui Dumnezeu. Literal, ,,dupa Dumnezeu”, adica in felul aratat de Dumnezeu sau dorit de El. Aceasta nu este o intristare cauzata de faptul ca cineva este gasit necorespunzator sau in ideea ca urmeaza sa fie pedepsit. Ci este o intristare autentica pentru pacat, aratand ca omul se pocaieste de acel pacat, renunta la el si este hotarat ca, de aici incolo, sa reziste, prin harul lui Hristos, ispitei care l-a condus la el (vezi la Mat, 5,3; 1 Ioan 1,9). ,,Intristarea dupa voia lui Dumnezeu” nu este nici jena produsa de demascare, nici teama de a fi demascat sau de a suferi o infrangere, nici chiar regretul profund pentru ceea ce s-a intamplat. In ,,intristarea dupa voia lui Dumnezeu”, cel in cauza recunoaste, admite ca L-a nedreptatit pe Dumnezeu si pe semenii sai, se straduieste sa repare raul si isi reorienteaza viata cu scopul de a evita repetarea acelorasi greseli. Acest proces este posibil numai in virtutea harului lui Hristos, care lucreaza in minte si in viata prin Duhul Sfant. Adevarata intristare pentru pacat este rezultatul recunoasterii in fata lui Dumnezeu a responsabilitatii proprii pentru purtarea respectiva si este posibila numai cand este recunoscuta aceasta legatura. Poate ca suprema ilustrare a diferentei dintre adevarata si falsa intristare se gaseste in contrastul dintre atitudinea lui Petru si a lui Iuda in timpul judecarii lui Isus. Ambii au simtit o remuscare amara, dar la unul a fost o adevarata intristare pentru pacat, care a dus la o viata noua in Hristos, in timp ce la celalalt a fost numai o intristare pentru consecinte, care a condus la disperare fara margini si apoi la sinucidere. Pocainta... de care se caieste. Gr. metanoia... metamelomai (vezi la v. 9). Folosirea acestor doua cuvinte pentru pocainta intr-o singura propozitie clarifica distinctia dintre ele. Traducerea ,,o pocainta... pe care nu o regreta” reflecta in mod precis intelesul. Intristarea lumii. Intristarea lumii consta dintr-un regret pentru consecintele pacatului, nu pentru pacatul insusi, si pentru discreditarea in fata lumii si a prietenilor lumesti (1 Samuel 15,30). Intristarea lumii trateaza problema numai la suprafata, nu se ridica mai presus de omul insusi si de propriile lui sentimente. Ea duce la si mai mult regret pe viitor si la o mahnire mai adanca. Umple mintea cu nemultumire, inima cu resentimente si amaraciune. Invenineaza si scurteaza viata. O persoana care se pocaieste cu adevarat nu va regreta niciodata acest lucru. Intr-adevar, ,,intristarea lumii” amplifica adesea chinul, indemnandu-l pe om la alte fapte neintelepte. Ea duce la ruina si moarte (Geneza 4,12; 1 Samuel 31,3-6; 2 Samuel 17,23; Matei 27,3-5). 7:11 Caci uite, tocmai intristarea aceasta a voastra dupa voia lui Dumnezeu, ce framantare a trezit in voi! Si ce cuvinte de dezvinovatire! Ce manie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce ravna! Ce pedeapsa! In toate voi ati aratat ca sunteti curati in privinta aceasta. Intristarea. [,,v-ati intristat”, KJV]. ,,Roadele vrednice de pocainta” (Matei 3,8) aduse de corinteni erau dovada ca ei se pocaisera cu adevarat. Interpretand relatarea lui Tit despre pocainta lor, Pavel ii lauda pentru cele sapte aspecte specifice ale pocaintei lor. Ele exprima o schimbare totala de atitudine. Framantare. [,,grija”, KJV; ,,atentie”, KJV]. Gr. spoude, ,,graba”, ,,ravna”, ,,sarguinta”. Desi pana aici corintenii ezitasera sa actioneze in mod hotarat, acum ei s-au straduit cu toata sarguinta sa trateze pacatul si sa indrepte raul. Cei care s-au pocait cu adevarat vor actiona cu bagare de seama, sarguinta si atentia necesara. S-a sugerat ca urmatoarele sase puncte sunt cuplate doua cate doua, prima pereche referindu-se la atitudinea corintenilor, a doua, la atitudinea lor fata de Pavel si a treia, la atitudinea lor fata de membrul imoral din 1 Corinteni 5,1-5. Ce… [,,Da”, KJV]. Repetarea acestui cuvant accentueaza fiecare dintre cuvintele urmatoare. Dezvinovatire. [,,curatire”, KJV]. Gr. apologia, ,,o aparare verbala” (cf. Fapte 25,16; Filipileni 1,7.17; 2 Timotei 4,16). Expresia ,,de voi insiva” [KJV] a fost adaugata de traducatori. Corintenii doreau cu ardoare sa se stie ca acum dezaprobau fosta lor atitudine. Acum isi dadeau seama ca toleranta lor anterioara si chiar apararea acelui membru ii facusera la fel de vinovati. Manie. [,,indignare”, KJV]. Probabil fata de ei insisi pentru atitudinea anterioara fata de respectiva persoana imorala si fata de unii care se poate sa-l mai fi sustinut. Ura fata de nedreptate insoteste iubirea fierbinte fata de dreptate. Totusi, adevarata indignare din cauza pacatului este totdeauna insotita de o iubire la fel de puternica pentru cel gresit. Frica. Poate corintenii se temusera ca Pavel ar fi putut sa nu creada ca pocainta lor este autentica si sa continue sa aiba o atitudine aspra fata de ei (cf. 1 Corinteni 4,21; 2 Corinteni 13,1). Dorinta aprinsa. [,,dorinta puternica”, KJV]. Sau ,,ardoare” probabil pentru reinstalarea unui spirit de comuniune si de intelegere reciproca cu Pavel. Ravna. Adica in tratarea membrului imoral, asa cum recomandase Pavel (1 Corinteni 5,1-5). Pana aici, ei nu prea se aratasera preocupati pentru aceasta situatie, dand astfel impresia ca nu o considerau deosebit de serioasa. Pedeapsa. Adica a membrului imoral (vezi cap. 2,6.7; 7,12). Curati in privinta aceasta. Pavel a acceptat, fara sa puna la indoiala, schimbare de atitudine din Corint, asa cum relatase Tit, si a aprobat felul in care a procedat biserica fata de cel vinovat. 7:12 Asa ca, daca v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi inaintea lui Dumnezeu. V-am scris. Vezi la cap. 2,3. Din pricina. In scrisoarea sa anterioara, Pavel aratase marea lui preocupare pentru bunul nume al bisericii. El se temea ca paganii vor privi cu dispret crestinismul si ca iudaizantii vor considera ca acest caz nerusinat de incest este rezultatul lucrarii lui. Acum, cand biserica procedase cu fermitate fata de membru si el se pocaise, in felul acesta fiind pastrat bunul nume al bisericii, grija lui Pavel se indrepta spre binele spiritual al persoanelor in cauza (cap. 2,6-8). Celui care a facut ocara. [,,care a facut raul”, KJV]. Adica membrul imoral din 1 Corinteni 5,1- 5. Celui care a suferit ocara. Probabil sotul femeii in cauza. Marea noastra purtare de grija pentru voi. La data cand scrisese Pavel scrisoarea anterioara, ingrijorarea lui principala fusese pentru biserica ca intreg, pentru binele ei spiritual si pentru reputatia ei spirituala printre necredinciosi. Curatia morala la primii crestini era un semn sigur prin care puteau fi deosebiti de pagani. Paganii nu considerau imoralitatea ca pe ceva rau, aceasta facand adesea parte integranta din cultul lor religios. Pavel astepta ca bisericile sa dea o marturie pozitiva cu privire la faptul ca traiau mai presus de astfel de practici. Marturia vie a bisericii de astazi e strans legata de curatia morala a membrilor ei. 7:13 De aceea am fost mangaiati. Dar, pe langa mangaierea aceasta a noastra, ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit, al carui duh a fost racorit de voi toti. De aceea am fost mangaiati. Adica, datorita ,,intristarii dupa voia lui Dumnezeu” care i-a cuprins pe membri din Corint (v. 11.12). Mangaierea aceasta a noastra. [,,In mangaierea voastra” KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) expresia ,,pe langa” [sau ,,da”] mangaierea noastra [proprie]”, cu pronumele ,,noastra” in loc de ,,voastra” si cuvantul ,,da” transpus din propozitia urmatoare in aceasta expresie. Astfel, pasajul ar suna astfel: ,,De aceea am fost mangaiati. Si pe langa propria noastra mangaiere, ne-am bucurat cu mult mai mult de bucuria lui Tit”. Exprimarea aceasta e confirmata de context (v. 11-13). Dupa cum clarifica v. 11, corintenii erau acum intr-o stare de ,,mangaiere”. Si mai mult. Textul grecesc accentueaza si mai mult aceasta idee. Oricat de fericit era de raportul real cu privire la starea spirituala care domnea acum in biserica din Corint, Pavel era nemarginit mai incantat de entuziasmul lui Tit, care fusese acolo in persoana. Pavel il trimisese pe Tit cand fusese apasat de presimtiri rele si de ingrijorari coplesitoare. Vestile ingrijoratoare pe care le primise ii dadeau tot atatea motive de preocupare. Dar corintenii il primisera atat de bine pe Tit, incat l-au convins de autenticitatea pocaintei si de loialitatea lor ferma fata de Pavel. Bucuria plina de optimism a lui Tit s-a revarsat si in inima batranului apostol. Vezi si la v. 14. Racorit. Literal, ,,pus la odihna”. Comparati acest cuvant cu cel folosit in Matei 11,28; Marcu 6,31; Apocalipsa 14,13 etc. De voi toti. Poate un motiv in plus de bucurie este adus de marele numar, aproape ,,toti” – care se aratasera penitenti si loiali. Ca o mica minoritate nu reactionase favorabil pare sa fie sensul transmis de cap. 10,2. 7:14 Si daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui, n-am fost dat de rusine. Ci, dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul, tot asa si lauda noastra cu voi inaintea lui Tit, s-a adeverit. Daca m-am laudat. Toate lucrurile bune pe care Pavel i le povestise anterior lui Tit despre corinteni se dovedeau acum adevarate, asa cum era confirmat de entuziasmul mare al lui Tit, cand i-a dat raportul. Pavel nu mai avea de ce sa se teama ca sperantele lui anterioare nu erau intemeiate. Corintenii depasisera cu mult asteptarile lui. El spusese adevarul cand ii mustrase pentru greseli serioase, dar si atunci cand evidentiase insusirile lor bune. Tot ce spusese el se dovedea acum adevarat. 7:15 El are o si mai mare dragoste pentru voi, cand isi aduce aminte de ascultarea voastra a tuturor, si de primirea pe care i-ati facut-o, cu frica si cu cutremur. Dragoste. [,,afectiune launtrica”, KJV; ,,inima... plina de voi”, G.Gal.]. Literal, ,,maruntaiele” (vezi Filipeni 1,8; Filimon 12; 1 Ioan 3,17; vezi la 2 Corinteni 6,12). Aici Pavel se refera la simtamintele duioase ale lui Tit pentru corinteni. Vizita lui recenta il facuse sa-i iubeasca mai mult. In aceasta comuniune, Pavel vede marca impacarii dintre el si credinciosii corinteni (vezi cap. 7,16). Cu frica si cu cutremur. Vezi la v. 11. Aceasta este inca o expresie favorita a lui Pavel (Efeseni 6,5; Filipeni 2,12 etc.). Tit fusese primit nu cu ostilitate sau respingere, asa cum s-ar fi putut astepta, ci cu o masura deplina de respect. Corintenii il primisera ca pe un sol trimis de Dumnezeu. Ei dovedisera de asemenea ca doreau mult sa-i fie pe plac. Simtisera o teama sfanta ca nu cumva, in vreun fel oarecare, sa nu fie la inaltimea asteptarilor lui. Intristarea dupa voia lui Dumnezeu zdrobeste mandria omeneasca. 7:16 Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele. Ma pot increde in voi. [,,am incredere in voi”, KJV]. Sau ,,curaj cu privire la voi”. Versetul acesta este considerat de multi autori ca un pasaj de trecere intre ceea ce a fost scris in capitolele anterioare si ceea ce urmeaza. Cuvintele acestea dau la o parte toate greselile si neintelegerile trecutului si exprima adevarata impacare. In acelasi timp, ele sunt o introducere potrivita pentru subiectul marii strangeri de ajutoare pentru crestinii saraci din Iudea, pe care Pavel o promova cu putere in bisericile dintre neamuri. Comentarii ale lui Ellen G. White 1 AA 201; CD 49; CT 402; FE 125; GC 474; ML 267; PP 182, SL 30; Te 64; TM 448; 1T 339, 340, 440, 486, 589, 619, 663; 2T 66, 360, 375, 405, 441, 447, 5453, 592, 3T 245, 475; 4T 33, 125, 258; 5T 13, 92, 440; 7T 251, 258 1-16 FE 534 4 GW 266 5-10 AA 324 8-13 MH 167 9-11 GC 462 10 PP 557; SC 38; TM 223. 448; 3T 467 11 AA 325; SC 39; TM 449; 5T 640 16 MH 167; RC 64; TM 514 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: