Printable Mode2 Corinteni, 6
|
6:1 Ca unii care lucram impreuna cu Dumnezeu, va sfatuim sa faceti asa ca sa nu fi primit in zadar harul lui Dumnezeu. Lucram impreuna [,,impreuna-lucratori”, KJV]. Principiul conlucrarii este vital pentru desavarsirea spirituala personala si pentru succes in slujirea crestina. Dumnezeu nu Se lipseste de colaborarea voluntara a omului (DA 535). Capacitatea omului de a face binele este total dependenta de masura conlucrarii lui cu factorii divini (cf. Ioan 5,19.30; DA 297). Slujitorii lui Dumnezeu si lucratorii laici nu trebuie sa incerce sa lucreze prin propria lor putere si intelepciune, iar Dumnezeu nu-i lasa sa se descurce singuri sau cu propriile lor resurse. Aceasta conlucrare dintre Hristos si ambasadorii Sai trebuie sa fie stransa si continua, ca sa poata ,,fi facuti in stare de a savarsi faptele Atotputerniciei” (DA 827). Hristos este mai mult decat un observator, care doar priveste. El este un factor activ in tot ceea ce ei aduc la indeplinire (Filipeni 2,12.13; cf. Evrei 1,14). Primit. [,,primiti”, KJV]. Gr. dechomai, aici, ,,a primi favorabil”, ,,a aproba”, ,,a imbratisa”. E posibil sa admiti cu mintea harul lui Dumnezeu si totusi sa nu ai nici un folos de pe urma lui. Hristos a ilustrat adevarul acesta prin samanta care a cazut pe pamant pietros si intre spini (vezi la Matei 13,5-7). Chiar daca cei din Corint raspunsesera primelor indemnuri ale lui Pavel si fusesera impacati cu Dumnezeu, aceasta nu era de ajuns. Lucrarea mantuirii lor individuale inca nu era completa. Viata crestina de-abia incepe cand oamenii sunt impacati cu Dumnezeu si prin aceasta intra intr-o noua noua legatura cu El. E adevarat ca in clipa impacarii, ei sunt intr-o stare de mantuire. Ei sunt indreptatiti prin harul lui Dumnezeu. Dar Evanghelia lui Hristos cuprinde mult mai mult decat iertarea pacatelor trecute; ea are in vedere si o transformare a caracterului, a carei tinta este o viata in care pacatul nu intra (vezi la Romani 6,5-15; 2 Corinteni 1,22; 3,18). Primirea initiala a harului lui Dumnezeu, care aduce indreptatire, trebuie sa fie urmata de o continua primire a harului, care produce sfintirea. In zadar. Adica fara sa fi servit unui scop folositor (cf. Isaia 55,10.11). Important este felul in care omul primeste harul si continua sa-l primeasca (vezi la Matei 13,23; Fapte 2,41). Harul lui Dumnezeu e primit in zadar cand: E neglijat. Neatentia permanenta poate face inima sa devina surda la glasul lui Dumnezeu. Un ghid de calatorie nu ii este de nici un folos unui om care comite mereu greseli pe drum, nestudiindu-l sau neurmandu-i instructiunile. E denaturat, fiind folosit ca o manta acoperitoare pentru pacat (Romani 6,1.15). Argumentul nebiblic ca harul lui Dumnezeu desfiinteaza Legea Lui (vezi la Romani 3,31) e prezentat de unii ca scuza pentru un comportament dupa placul lor, in locul ascultarii de Dumnezeu (vezi Evrei 10,29). E alterat cu idei si metode omenesti. Oamenii primesc harul lui Dumnezeu in zadar cand cauta sa castige merite inaintea Sa printr-un legalism minutios (Romani 6,14.15; Galateni 2,21; 5,4, Efeseni 2,8.9). E primit de intelect si nu e transpus in viata, cand nu curata inima si nu conduce la ascultare deplina si zeloasa de Cuvantul lui Dumnezeu. Intelegerea fara punerea in practica este ca studierea chimiei alimentare, fara a manca (Matei 7,20-24). Daca nu este depasit primul stadiu al indreptatirii, harul lui Dumnezeu este primit in zadar. El n-a servit unui scop folositor. E uneori necesar sa umpli o pompa ca sa o faci sa functioneze, dar umplerea nu e un scop in sine. La fel, Dumnezeu acorda harul pentru a-l indreptati pe pacatosul care se pocaieste, dar numai pentru a-l pune in postura de a primi continuu har, ca sa-l ajute sa traiasca mai presus de pacat. Indreptatirea prin har e numai inceputul vietii crestine. Harul. Vezi la Romani 3,24. 6:2 Caci El zice: La vremea potrivita, te-am ascultat, in ziua mantuirii, te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita; iata ca acum este ziua mantuirii. Te-am ascultat. Versetul acesta este un comentariu suplimentar la primirea harului divin (v. 1). El constituie un apel urgent facut oamenilor pentru a cauta impacarea cu Dumnezeu, ca nu cumva sa primeasca harul Sau in zadar. Citatul este din LXX, Isaia 49,8 (vezi comentariul de acolo). Isaia priveste inainte spre ,,ziua mantuirii” ca fiind timpul lui Mesia. Pavel recunoaste aici ca profetia a fost implinita in Hristos. Prima venire a lui Hristos a inaugurat era favorabila mantuirii (vezi DA 37). Atata vreme cat Hristos mijloceste pentru pacatosi, ,,ziua mantuirii” continua. Ajutat. [,,sprijinit”, KJV]. Adica sustinut. Vremea potrivita. Adica un timp cand pacatosii pocaiti vor fi primiti (vezi la Isaia 49,8). Ziua mantuirii. Adica timpul cand lumina punerii la proba inca mai exista (vezi Ioan 12,35). Candva, ziua indurarii se va incheia si atunci nu va mai exista o a doua ocazie pentru cei care au dispretuit harul lui Dumnezeu. Oamenii intarzie adesea deoarece isi inchipuie ca ziua mantuirii va continua la infinit, ca lucrurile trecatoare trebuie sa fie pe primul loc, ca placerea trebuie satisfacuta, ca va fi mai usor sa se pocaiasca si sa creada maine decat astazi. Ei uita ca unicul timp pe care omul il are pentru mantuire si biruinta asupra pacatului este clipa prezenta si ca biruinta amanata devine infrangere. Amanarea e si neinteleapta, si primejdioasa. Viata se poate curma brusc. Deteriorarea mintii si a trupului pot face ca vigilenta spirituala sa scada sau sa dispara. Inima poate sa fie in mod fatal impietrita si dorinta dupa mantuire pierduta. Duhul Sfant poate inceta lupta. Amanarea este in cele din urma egala cu respingerea. 6:3 Noi nu dam nimanui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastra sa nu fie defaimata. Prilej de poticnire. [,,jignire”, KJV]. Literal, ,,prilej de poticnire”. Pavel doreste sa-si indeplineasca slujba (cf. v. 1) in asa fel, incat sa nu le dea oamenilor nici o scuza pentru lepadarea harului lui Dumnezeu. E deci imperativ ca propria sa viata sa fie in armonie totala cu Evanghelia pe care o predica. In v. 3-10, Pavel aduce dovezi ca viata sa este in armonie cu solia sa. El nu le-a dat corintenilor nici o pricina de invinuire, ca slujitor al lui Dumnezeu. Slujba. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 10) pentru a se citi ,,slujba noastra”. Pavel vorbeste aici despre propria sa slujba ca ambasador al lui Hristos. El suferise, muncise, studiase si slujise Cuvantul in asa fel incat sa nu produca vreo pricina de poticnire (1 Corinteni 8,13; 10,32.33; Filipeni 2,15; 1 Tesaloniceni 2,10; 5,22; cf. Matei 10,16). Cu toate acestea, erau cativa in Corint care se poticnisera. Ar fi poate imposibil sa predici si sa actionezi in asa fel, incat nimeni sa nu se poticneasca. Pentru unii chiar si adevarul si sfintenia ii fac sa se poticneasca; oameni care L-au ascultat pe Isus s-au poticnit din cauza Lui (Ioan 6,60.61.66). Pentru altii, orice avertizare cu privire la pacat sau greseli ii face sa se poticneasca. Dar pentru adevaratii crestini, ambasadorul Evangheliei nu va fi o pricina de poticnire pentru crestini prin manifestari de mandrie, necuviinta, rezerva, obiceiuri si practici indoielnice, lipsa de politete sau prin vulgaritate. Pe cat este posibil, slujitorul Evangheliei trebuie sa traiasca ,,in pace cu toti oamenii” (Romani 12,18), dar atat Isus cat si Pavel au trezit vrajmasie oriunde au mers. Isus n-a ,,venit sa aduca pacea, ci sabia” (Matei 10,34) si a avertizat ca omul ii va avea ca vrajmasi chiar pe cei din casa lui (v. 36). Nici un crestin nu a trebuit sa infrunte mai multi vrajmasi decat a trebuit sa o faca Isus, iar ucenicii lui erau acuzati ca ,,au rascolit lumea” [,,rasturnat lumea”, KJV] (Fapte 17,6). Virtutea crestina si norma lui Dumnezeu pentru neprihanire stau adesea in calea placerilor pacatoase ale oamenilor si cei nelegiuiti sunt inclinati sa-i acuze ca sunt instigatori pe cei care ii avertizeaza cu privire la caile lor rele. Nici un slujitor al Evangheliei nu poate nadajdui sa predice adevarul cu credinciosie fara sa-i jigneasca pe oamenii a caror viata se dovedeste astfel ca este gresita. 6:4 Ci, in toate privintele, aratam ca suntem niste vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, Aratam. [,,ne dovedim”, KJV]. Pavel reia problema recomandarii, la care se refera adesea in epistola aceasta (cap. 3,1-3; 4,2; 5,12; 10,12.13.17.18). El cauta sa faca o distinctie clara intre recomandarea corecta si cea falsa. In cap. 6,3-10, el face trimitere la propria sa slujba, care scoate in evidenta purtarea si viata sa de lucrare si suferinta pentru Hristos. Adevarata recomandare consta din fapte, nu din cuvinte. Rabdare. Gr. hupomone, ,,statornicie”, ,,stabilitate”, ,,staruinta”, ,,asteptare rabdatoare” (cf. Luca 8,15; 21,19). Necazuri. Gr. thlipsis, ,,oprimare”, ,,necazuri, ,,stramtorari”; literal, ,,presari laolalta”, ,,presiuni” (cf. cap. 1,4.8; 2,4; 4,17 etc.). Nevoi. [,,necesitati”, KJV]. Gr. anagkai, ,,calamitati”, literal ,,presari stranse”. Stramtorari. Gr. stenochoriai, ,,calamitati groaznice”, ,,nenorociri extreme”, literal ,,spatii stramte”. Cuvantul acesta descrie o stare de extrema si presanta nevoie, in care cineva e inconjurat din toate partile fara sa se poata misca. Pavel se refera aici la situatii extrem de dificile si aparent imposibile, ca de pilda cea in care s-au aflat israelitii la Marea Rosie (Exod 14,1-12). 6:5 in batai, in temnite, in rascoale, in osteneli, in vegheri, in posturi; Batai. Sau ,,lovituri”. Vezi la Matei 10,17; 2 Corinteni 11,24.25. Rascoale. [,,razmerite”, KJV]. Gr. akatastasiai, ,,dezordini”, ,,tulburari”, ,,confuzie”. Acelasi cuvant e tradus ,,rascoala” in Luca 21,9. Pavel si asociatii lui erau adesea obiectul acestor ,,rascoale” si erau adesea acuzati ca le starneau. In asemenea imprejurari, apostolii erau intr-o mare primejdie. Asemenea experiente au trait in Antiohia din Pisidia (Fapte 13,50), la Listra (cap. 14,8-19), la Tesalonic (cap. 17,5), la Corint (cap. 18,12), la Efes (cap. 19,23-41) si la Ierusalim (cap. 21,28-31; 23,7-10). Osteneli. Probabil o referire la munca lui Pavel de a face corturi si la cea legata de slujba sa (1 Corinteni 3,8; 4,12; 15,58; 1 Tesaloniceni 2,9; 2 Tesaloniceni 3,8). Vegheri. Sau ,,insomnii” (Fapte 16,24.25; 20,7.31). Posturi. Probabil cuprinzand atat abtinerea voluntara de la hrana (Fapte 9,9; 13,2; 14,23), cat si forme rezultand din saracie si alte imprejurari (2 Corinteni 11,9.27; Filipeni 4,10-12). 6:6 prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta, Curatie. Pana aici, Pavel a prezentat dificultatile care insoteau slujba lui (cf. cap. 4,8-11; 11,23-27). Acum el prezinta acele calitati morale si spirituale pozitive care trebuie sa caracterizeze in special viata slujitorului Evangheliei si sa valideze insarcinarea lui ca ambasador al lui Hristos. Aceste trasaturi pozitive il fac in stare sa suporte cu tarie insultele, persecutia si lipsurile pe care imprejurarile le aduc asupra lui. Prin harul lui Dumnezeu, aceste experiente maturizeaza si innobileaza caracterul sau. Fara indoiala ca Pavel vorbeste aici despre motive curate si purtare curata, despre puritatea mintii si a corpului. Curatia este o conditie primara a unei slujbe nepatate (cf. 2 Corinteni 11,2; 1 Tesaloniceni 2,10; 1 Petru 3,2; 1 Ioan 3,3; vezi la Matei 5,8). Intelepciune. [,,cunostinta”, KJV] Adica in ceea ce priveste imparatia Cerului, cuprinzand intregul domeniu al adevarului divin descoperit in Biblie. Adevaratei religii nu-i merge bine cu un regim alimentar compus numai din ignoranta. Una dintre cele mai solemne datorii ce-i revin fiecarui crestin este aceea de a dobandi o intelegere clara si cuprinzatoare a Evangheliei, asa cum este expusa in Cartea lui Dumnezeu. Vezi la Luca 1,77; 11,52; 1 Corinteni 1,5. Indelunga rabdare. Gr. makrothumia, ,,rabdare”, ,,perseverenta”, ,,statornicie”, ,,rezistenta”. Calitatea indelungii rabdari il face capabil pe slujitorul Evangheliei sa suporte multa vreme defectele, slabiciunile si insensibilitatea intalnite uneori la convertitii in devenire si adesea la cei care se opun adevarului. Bunatate. [,,amabilitate”, KJV]. Gr. chrestotes, ,,bunatate morala”, ,,integritate”, ,,amabilitate” (vezi la Romani 3,12). Cunostinta prin ea insasi duce la mandrie si intoleranta (1 Corinteni 8,1-3). Multi asa-zisi crestini care pretind ca ar cunoaste adevarul gasesc ca e imposibil sa apere credinta altfel decat cu argumente patimase. Ei nu pot vorbi in favoarea adevarului fara sa se manie pe cei care nu sunt de acord. Slujitorul lui Dumnezeu, in special, are nevoie sa se fereasca de aceasta tendinta necrestina. Mai ales in mijlocul persecutiei, cand este acuzat pe nedrept sau cand credinciosii sai nu par sa-l aprecieze asa cum se cuvine, el trebuie sa-si controleze strict mintea. Prin Duhul Sfant. Duhul Sfant este forta activa pentru cultivarea tuturor acestor virtuti (Galateni 5,22.23). Este posibil ca cineva sa aiba intr-o oarecare masura, superficial, aceste trasaturi de caracter, dar niciodata in plinatatea lor. Dragoste. Gr. agape (vezi la Matei 5,43.44). Cea mai importanta caracteristica a slujitorului Evangheliei este acest rod activ al Duhului Sfant (vezi la 1 Corinteni 13). In ce priveste comentariul la ,,dragoste neprefacuta”, vezi la Romani 12,9. Fara aceasta calitate, ambasadorul lui Hristos devine aspru, rece, multumit de sine si cusurgiu. Curatia si puterea sunt imposibile fara iubire. 6:7 prin cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire si de aparare, pe care le da neprihanirea; Adevarului. Vezi la Ioan 1,14; 8,32. Slujitorul Evangheliei nu are o chemare mai inalta si mai importanta decat sa proclame adevarul fara sa adauge sau sa omita nimic. A fi intruparea adevarului in viata, cuvant si fapta constituie proba suprema a autenticitatii. Dumnezeu este adevarul (Psalmi 31,5; Ieremia 10,19), iar adevarul e vesnic, dupa cum Dumnezeu este vesnic (Psalmi 100,5; 146,6). Hristos intrupat era descoperirea deplina si perfecta a adevarului (Ioan 14,6). Adevarul trebuie sa fie cautat cu sarguinta si transformat intr-un mijloc de nastere din nou (Iacov 1,18) si sfintire (Ioan 17,17), un model pentru purtarea zilnica (3 Ioan 3.4). Adevarul n-are nici o valoare cand e cultivat numai la nivelul intelectului (Ioan 3,21; 1 Ioan 1,6), deoarece primirea cu toata inima a adevarului inseamna ascultare deplina de toata voia descoperita a lui Dumnezeu. Insusirea si practicarea adevarului sunt un semn al adevaratului crestin (vezi la Matei 7,21-27). Puterea. Gr. dunamis, ,,tarie”, ,,capacitate”, ,,putere launtrica”. Adevarul si puterea sunt complementare. Adevarul lui Dumnezeu nu are o valoare practica fara puterea Sa. Puterea singura, fara adevar, duce la oprimare. Atat adevarul, cat si puterea vin de la Dumnezeu si amandoua trebuie sa fie sub controlul iubirii (vezi la cap. 5,14). Singura autoritate valabila pentru crezul religios este adevarul, asa cum este expus in Cuvantul lui Dumnezeu, pus in practica prin puterea lui Dumnezeu si tinut sub controlul iubirii Lui. Armele... pe care le da neprihanirea. [,,armura neprihanirii”, KJV]. Pavel foloseste imaginea razboiului pentru a descrie soarta crestinului (Efeseni 6,11-17). Sa fii imbracat cu armura lui Hristos inseamna sa fii imbracat cu neprihanirea Lui. 6:8 in slava si in ocara, in vorbire de rau si in vorbire de bine. Suntem priviti ca niste inselatori, macar ca spunem adevarul; Slava si ocara. [,,onoare si dezonoare”, KJV]. Versetele 8-10 prezinta o serie de adevaruri-pereche (cf. cap. 4,8-10). Cele mai multe, daca nu chiar toate experientele acestea veneau in viata lui Pavel din cauza crizei recente din biserica din Corint. Reactia lui la aceste situatii schimbatoare il recomanda ca slujitor al Evangheliei. El a ramas rabdator si curajos si, in felul acesta, urmarile au fost intotdeauna pozitive. Pe de o parte, el fusese onorat de oameni (Galateni 4,14) si, pe de alta parte, ocarat si discreditat (1 Corinteni 4,11-13). Dar totdeauna a raspuns in spiritul lui Hristos si in armonie cu poruncile Lui (Matei 5,38-42; Luca 6,22; 10,16; Galateni 1,10). Apostolii mincinosi din Corint il vorbisera de rau. Mai erau si unii care dispretuiau invataturile si slujba lui Pavel si vorbeau de el ca despre un impostor (2 Corinteni 2,17; 4,2; vezi la cap. 11,22). Aceasta ii dadea prilej lui Pavel sa fie partas suferintelor lui Hristos (Filipeni 3,10; cf. Matei 5,11; 1 Petru 4,14). Pavel si colaboratorii sai n-au fost pricina de poticnire, nici prin manifestarea resentimentelor, nici prin inaltare de sine. 6:9 ca niste necunoscuti, macar ca suntem bine cunoscuti; ca unii care murim, si iata ca traim; ca niste pedepsiti, macar ca nu suntem omorati; Ca niste necunoscuti. Adica obscuri. Poate ca Pavel se refera la lipsa lui de scrisori de acreditare (cap. 3,2). In contrast, iudaizantii (vezi la cap. 11,22) se considerau oameni distinsi. La fel, lumea nu L-a recunoscut pe Domnul Isus (Ioan 1,19). Chiar si fratii Lui nu-L recunosteau. Locuitorii cetatii sale natale Il stiau doar ca ,,fiul tamplarului” (Matei 13,55). Orbirea spirituala ii facea pe contemporanii Sai sa nu-L recunoasca drept Mesia. Tot asa stau lucrurile cu crestinii din orice vreme (Ioan 16,33; 1 Ioan 3,1.13). Lumea aclama maretia si puterea, avand in vedere originea, bogatia, capacitatea intelectuala si pozitia, dar maretia intemeiata pe sfintenie si umilinta nu primeste recunoastere. Crestinii trebuie sa fie pregatiti pentru calomnie, intelegere gresita, dispret si persecutie, deoarece viata, experienta, principiile, ambitiile si nadejdile lor sunt fara sens pentru omul firesc (1 Corinteni 2,14). Binecunoscuti. Adica recunoscuti si respectati de oamenii sinceri. Ca unii care murim. [,,pe pragul mortii”, G.Gal.]. Pentru ochiul firesc, Pavel era poate pe pragul mortii, dar pentru ochiul spiritual el avea viata vesnica (1 Ioan 5,11.12). Suferintele lui apareau in viziunea ingusta a potrivnicilor sai ca o dovada a nemultumirii lui Dumnezeu si a pedepsei trimise de El, dar cu discernamant spiritual, Pavel se bucura de comuniune cu Hristos in suferintele Lui (Filipeni 3,10) si observa dovezile marii iubiri a lui Dumnezeu pentru el (1 Corinteni 11,32; Evrei 12,6; Apocalipsa 3,19). Pedepsiti. Vezi la cap. 4,9. 6:10 ca niste intristati, si totdeauna suntem veseli; ca niste saraci, si totusi imbogatim pe multi; ca neavand nimic, si totusi stapanind toate lucrurile. Ca niste intristati. Pavel parea sa nu aiba motive pentru nimic altceva decat pentru melancolie. Pentru el, insa, tristetea si bucuria nu sunt alternative care se exclud reciproc, deoarece stie cum sa fie vesel in mijlocul stramtorarii. El se bucura de conducerea providentiala a lui Dumnezeu, chiar si atunci cand are motiv sa se intristeze. Aceasta atitudine reflecta si atitudinea lui Hristos (Romani 12,12; Filipeni 4,4.11; Evrei 2,10-18). Crestinismul nu numai ca sustine sufletul in ceasul incercarii, dar da si bucuria biruintei si umple mintea de siguranta si nadejde (Isaia 61,3). Spiritul de biruitor al lui Pavel este probabil cel mai bine pus in valoare in Epistola catre Filipeni, al carei cuvant-cheie este ,,bucurati-va”. Dar cand a scris epistola aceea, Pavel era in inchisoare, parasit, singur si in primejdia de a fi executat. Adevaratul crestin poate totdeauna sa se bucure, cu un gand curat si nobil, de bunatatea divina si de mantuirea semenilor sai (Evrei 12,2). Pavel se deprinsese sa fie multumit, indiferent de suferinta pe care era chemat sa o indure (Filipeni 4,11). O viata de multumire si bucurie este dreptul inalienabil al crestinului. Sa fii eliberat de sub puterea pacatului si din mainile lui Satana, sa fii mai mult decat biruitor prin Acela care ne-a iubit (Romani 8,37), sa fii mantuit ,,in chip desavarsit” (Evrei 7,25) – toate acestea sunt motive suficiente pentru o viata de bucurie si fericire. Saraci. Adica ,,saraci cu duhul” (vezi la Matei 5,3). Pentru ochiul firesc, Pavel era intr-adevar sarac, dar pentru ochiul spiritual el era bogat. El pierduse totul (1 Corinteni 4,11; Filipeni 3,7.8; 4,12). Multi crestini au ales sa fie saraci in cele materiale. Credinciosii din Ierusalim isi predasera de bunavoie averea pamanteasca (Fapte 2,44.45; 3,6 5,1-3). Viata nu poate fi apreciata dupa aparente. Cat priveste imparatia lui Dumnezeu, lucrurile nu sunt ceea ce par. Oamenii devin cu adevarat bogati nu tinand pentru ei, ci daruind (vezi la Proverbe 11,24). Ei sunt facuti bogati prin bogatiile de nepatruns ale lui Hristos (Isaia 55,1.2; Fapte 20,35; 2 Corinteni 8,9; Efeseni 3,8; 1 Timotei 6,18). Ei devin bogati acordand altora binecuvantarile Cerului (Isaia 58,6-14). Stapanind toate lucrurile. In Hristos, credinciosul devine mostenitor si posesor al tuturor lucrurilor (Matei 5,5; 16,25; 19,29; Marcu 10,28-30; Romani 8,17; 1 Corinteni 3,21-23; Apocalipsa 3,21). Evanghelia ii imbogateste pe oameni cu ganduri nobile, scopuri inalte, nadejde inaltatoare, comuniune divina, curatie de inima, armonia existentei, capacitatea de a se bucura de tot ce a facut Dumnezeu. Vezi la Matei 6,24-34. 6:11 Am dat drumul gurii fata de voi, Corintenilor! Ni s-a largit inima. Am dat drumul gurii. [,,gura noastra este deschisa”, KJV]. Pavel nu a ascuns nimic de corinteni. El le spune tot ce are de spus pentru ca acestia sa stie cum stau lucrurile. Fata de voi, corintenilor. Numai aici, in cele doua epistole ale sale, Pavel li se adreseaza corintenilor pe nume. El ii cheama sa raspunda iubirii lui, sa se poarte cu el asa cum s-a purtat el cu ei. Inima. In toate relatiile cu ei, in indemnurile si mustrarile lui, in fata problemelor si criticilor lor, Pavel a vorbit din preaplinul inimii. Niciodata, nici macar in acel moment, el nu a evitat sa-si exprime cele mai adanci ganduri si sentimente fata de ei. Mereu le vorbise deschis si fara rezerve, nu ascundea nimic de ei (Matei 12,34; Romani 10,10). Inima lui fusese totdeauna plina de iubire fata de ei si chiar si acum tanjea de dor dupa ei si dupa raspunsul lor iubitor. El intampinase toate criticile lor in spiritul lui Hristos, cu inima deschisa. 6:12 Voi nu sunteti la stramtoare in noi; dar inima voastra s-a strans pentru noi. Stramtorare [,,stramtorati”, KJV]. Sau ,,restransi”, ,,ingraditi”, ,,comprimati”. Iubirea lui Hristos pentru ei nu e in nici un caz limitata. Daca a existat o lipsa de intelegere si de impreuna-simtire, aceasta nu a fost din partea sa. Corintenii nu au un loc stramt in inima sa, dar se pare ca unii dintre ei aveau putin loc in inima pentru el. Inima. [,,maruntaiele”, KJV]. Adica inima, plamanii, ficatul, intestinele etc. Aceasta regiune a corpului era considerata de cei din vechime centrul afectivitatii (Filipeni 1,8; 2,1). Orice ar fi fost neplacut si de nedorit in legaturile dintre Pavel si corinteni, nu-si gasea locul in inima lui Pavel si a colaboratorilor sai. 6:13 Faceti-ne si voi la fel: va vorbesc ca unor copii ai mei largiti-va si voi! Faceti-ne si voi la fel. [,,ca o recompensa”, KJV; ,,platiti-mi cu aceeasi plata”, G.Gal.]. Pavel ii considera pe credinciosii corinteni copiii sai spirituali (1 Corinteni 4,14.15) si, ca parinte spiritual, el a revarsat asupra lor o masura plina de iubire parinteasca. In schimb, el doreste sa primeasca iubirea lor. Nu-si vor deschide ei inima pentru a-i face loc? A proceda astfel inseamna a rezolva toate problemele si a indeparta toate sentimentele negative dintre ei (cf. Galateni 4,12; 1 Tesaloniceni 2,11). 6:14 Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? Nu va [,,nu fiti”, KJV]. Literal, ,,nu deveniti”. Capitolele 6,14 la 7,1 constituie o paranteza extinsa, asa cum apar adesea in scrierile lui Pavel. Ea consta intr-o avertizare cu privire la orice fel de asociere cu necredinciosii care i-ar pune pe crestini in situatia de a nu putea evita compromisul. Aceasta interdictie cuprinde legaturile de casatorie (vezi la cap. 7,1), dar in nici un caz nu se opreste doar aici. Indemnul din acest pasaj i-a venit probabil in minte lui Pavel odata cu sfatul sau din cap. 6,12.13, de a nu fi stransi la inima si exclusivisti. In cazul acesta, scopul sau era acela de a nu le da corintenilor nici un motiv sa traga concluzia ca trebuie sa fie atat de deschisi incat sa intre in tovarasie intima cu necredinciosii. Faptul ca v. 14 incepe prin cuvintele ,,nu va injugati” arata ca Pavel se gandea, in primul rand, la viitor si nu la trecut. La un jug nepotrivit. [,,injugati inegal”, KJV]. Gr. heterozugeo, ,,a se injuga la o tovarasie inegala”. Prefixul hetero denota aici persoane de tipuri diferite (cf. la Matei 6,24). Avand in vedere faptul ca Pavel se adresa membrilor bisericii corintene, care erau crestini, concluzia este ca cealalta categorie sunt necrestinii. Principiul enuntat aici este similar cu acela din Exod 34,16; Deuteronom 7,1-3; cf. Levitic 19,19; Deuteronom 22,10; Filipeni 4,3. Atat de mare e deosebirea de idealuri si purtare intre crestini si necrestini, intre credinciosi si necredinciosi, incat legarea unor relatii stranse cu ei, fie de casatorie, de afaceri sau de orice fel, ii pune pe crestini in fata alegerii de a abandona principiile sau de a suferi din cauza diferentelor de credinta si purtare. A intra intr-o astfel de relatie inseamna a fi neascultator de Dumnezeu si a face pact cu diavolul. Pastrarea distantei fata de pacat si pacatosi este clar aratata in Scripturi (Levitic 20,24; Numeri 6,3; Evrei 7,26 etc.). Nici un alt principiu nu a fost impus mai strict de Dumnezeu. In toata istoria poporului Sau, calcarea acestui principiu a avut ca rezultat inevitabil dezastrul spiritual. Cu cei necredinciosi. Pentru cei care nu-L accepta pe Hristos ca Mantuitor al lor si invataturile Lui ca o norma de credinta si purtare, principiile si practicile crestinismului sunt o nebunie (1 Corinteni 1,18). Din cauza conceptiei lor despre viata, necredinciosii gasesc adesea ca e cat se poate de dificil sa accepti un model de conduita care tinde sa ingradeasca propriul stil de viata sau care descopera ca idealurile si practicile lor sunt gresite sau inferioare. Pavel nu interzice orice asociere cu necredinciosii, ci numai acea asociere care tinde sa micsoreze iubirea de Dumnezeu a crestinului, sa altereze conceptia sanatoasa de viata a acestuia sau sa-l faca sa se abata de la un model strict de purtare. Crestinii nu trebuie sa-si evite rudele sau prietenii, ci sa stea in mijlocul lor ca exemple vii ale crestinismului practic si asa sa-i castige la Hristos (1 Corinteni 5,9.10; 7,12; 10,27). Intrebarea decisiva este: alege crestinul sa se asocieze cu necredinciosul, din cauza ca iubeste caile lumii sau pentru ca doreste sincer sa fie o binecuvantare pentru necredincios si sa-l castige la Hristos? A doua intrebare la fel de importanta pentru crestin este: a cui influenta va fi mai mare, a lui Hristos sau a celui rau? Insa cand e vorba de o legatura care implica responsabilitati, cum ar fi casatoria, crestinul care Il iubeste cu adevarat pe Domnul nu se va uni sub nici o forma cu un necredincios, chiar in nadejdea pioasa, si de altfel laudabila, de a-l castiga pentru Hristos. Aproape fara exceptie, rezultatul unei purtari contrare sfatului intelept enuntat aici de apostol este dezamagirea. Cei care aleg sa tina cont de sfatul acesta se pot bucura intr-un fel special de favoarea lui Dumnezeu si vor descoperi ca El are ceva pus deoparte pentru ei, cu mult mai frumos decat orice plan al lor. Ce legatura? Printr-o serie de sase intrebari retorice (v. 14-16), Pavel pune intr-un contrast ireconciliabil jugul lui Hristos cu cel al lumii. Este interzisa orice asociere in care caracterul, doctrinele religioase si interesele crestinului pierd ceva din caracteristicile si integritatea lor. Un crestin nu-si poate permite sa intre in parteneriat cu lumea care cere compromis. Linia de demarcatie este clar definita intre (1) neprihanire si pacatosenie, (2) lumina si intuneric, (3) Hristos si Satana, (4) credinta si necredinta, (5) templul lui Dumnezeu si templul idolilor. 6:15 Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Intelegere. [,,armonie”, KJV]. Gr. sumpahonesis, ,,armonie”, ,,acord”. Cu privire la cuvantul inrudit sumphonia, vezi la Luca 15,25. Intre Hristos si Satana exista un dezacord total. Belial. Gr. Belial din ebr. beliya’al, ,,cel nevrednic” (vezi la Deuteronom 13,13; Judecatori 19,22; 1 Samuel 2,12). Totusi, dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) citirea Beliar. Cuvantul Belial apare numai in cateva manuscrise tarzii si probabil ca a patruns in KJV prin Vulgata latina. Aici, acest cuvant este o personificare a lui Satana, reprezentand nevrednicia sau nimicnicia lucrurilor cu ajutorul carora el cauta sa-i atraga si sa-i ademeneasca pe oameni la pacat. El e folosit si cu privire la adeptii lui Satana (Deuteronom 15,9; 1 Samuel 25,25; 30,22; Psalmi 41,8). Hristos si Belial sunt conducatorii adversari in marea lupta dintre neprihanire si pacatosenie (Apocalipsa 12,7.9; cf. cap. 7-9). Pacatul nu e ceva abstract. In spatele a tot ceea ce este rau si nevrednic sunt fortele supranaturale ale intunericului, conduse de Satana. Toti oamenii sunt aliniati in spatele uneia sau alteia dintre forte, fie a binelui, fie a raului (1 Petru 5,8.9; Apocalipsa 12,11). Alegerea omului de partea cui vrea sa stea trebuie sa fie clara si hotarata. Hristos este Domnul luminii (Ioan 1,9; 8,12). Urmasii Lui sunt numiti fiii luminii (Matei 5,14; Ioan 12,36; Efeseni 5,8). Ei umbla in lumina si destinul lor este cetatea luminii, unde nu exista deloc intuneric (Ioan 12,35.36; 1 Tesaloniceni 5,4.5; 1 Ioan 1,5-7; Apocalipsa 22,5). Satana este domnul intunericului (Coloseni 1,13). Adeptii lui sunt fiii intunericului (Ioan 3,19; Efeseni 5,11). Ei umbla in intuneric acum si soarta lor este intunericul vesnic (Matei 22,13; 25,30; 2 Petru 2,17; 1 Ioan 1,16; Iuda 13). 6:16 Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. Impaca. [,,intelege”, KJV]. Sau ,,a fi in asentiment”, ,,a consimti” (Luca 23,51). Nu poate exista alianta intre Hristos si Satana, intre adevaratul Dumnezeu si dumnezeii mincinosi, intre crestinism si paganism. Pavel declara ca si o alianta intre credinciosi si necredinciosi este de neconceput. Noi suntem Templul. [,,voi sunteti templul”, KJV]. Vezi la 1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20. Voi locui. Citand din Levitic 27,11,12, Pavel face o analogie intre templul iudaic si biserica crestina. Templul de la Ierusalim fusese zidit pentru slava lui Iehova, fusese onorat cu slava prezentei Sale, in sechina, si fusese locuinta Sa (1 Regi 6,12.13; cf. Exod 25,8; 29,43-45; Evrei 8,1.2). Biserica este alcatuita din cei care au fost nascuti in Hristos (Evrei 3,6; 12,23). Ei alcatuiesc trupul lui Hristos (Coloseni 1,24), care este Capul (Efeseni 1,22). El intentioneaza sa locuiasca in ei, asa cum a locuit in templul din vechime (1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20). Dar cum poate face El acest lucru, daca ei sunt in ,,intelegere” cu idolii? Voi fi Dumnezeul lor. Formula aceasta ,,Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu” apare in tot Vechiul Testament si constituie o declaratie a legaturii de legamant in care Dumnezeu intentiona sa intre cu Israelul din vechime (vezi la Osea 1,9.10) si acum intentioneaza sa intre cu poporul Sau de astazi. 6:17 De aceea: Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. De aceea ,,iesiti din mijlocul lor”. Pavel combina aici diferite pasaje din Vechiul Testament, ca de pilda Isaia 52,11.12; Ieremia 51,6.45. Referinta istorica este plecarea israelitilor captivi din Babilonul din vechime, la care Pavel se refera aici ca o ilustrare a despartirii poporului Dumnezeu de lume si de Babilonul spiritual (vezi la Apocalipsa 18,4). La reintoarcerea din captivitate, iudeilor li s-a ordonat sa nu ia cu ei nimic care sa aduca idolatria pagana in tara. La fel, Israelului spiritual i se porunceste ,,sa nu se atinga de ce e spurcat” (vezi la Isaia 5,211.12). 6:18 Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. Tata. Versetul 18 consta dintr-un alt mozaic de idei adunate din diferite pasaje ale Vechiului Testament (2 Samuel 7,8.14; Isaia 43,6; Ieremia 31,9). Compara cu 2 Corinteni 6,18; vezi la Matei 6,9. Fii si fiice. A deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu este privilegiul suprem pe care El il acorda celor care sunt nascuti din Duhul (vezi la Ioan 1,12.13; 3,3.5; 1 Ioan 3,1.2). Dumnezeu fagaduieste aici sa indeplineasca rolul de tata pentru cei care devin copiii Lui, sa fie protectorul, sfatuitorul, calauzitorul si izbavitorul lor. Desi oamenii devin fii ai lui Dumnezeu prin adoptie, procesul acesta mai este numit si nastere din nou (Ioan 1,12.13; 3,3.5). Ca rezultat al credintei credinciosului in Hristos, operatia supranaturala a Duhului lui Dumnezeu da nastere unei vieti noi, spirituale, care il transforma pe om intr-un fiu al Sau. Aceasta relatie tata-fiu e tot atat de reala si de vitala ca si legatura omeneasca folosita ca ilustratie. In viata lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, avem un exemplu desavarsit in ce priveste legatura pe care suntem privilegiati sa o avem cu Parintele nostru ceresc ca fii ai Lui (vezi la Luca 2,49; Ioan 1,14, 4,34; 8,29). Cheia acestei legaturi este iubirea, si rezultatul ei este increderea plina de ascultare. Elementul esential al calitatii de parinte este autoritatea iubitoare, dupa cum cea a calitatii de fiu este increderea si ascultarea. Fara aceste elemente nu poate exista o relatie adevarata tata-fiu (Romani 8,9.10; 2 Corinteni 7,1; 1 Ioan 1,1.7). Dumnezeu intentioneaza ca ele sa fie o realitate in viata fiecarui crestin. Atotputernic. Un titlu divin folosit si aici si prezent adesea in cartea Apocalipsei (Apocalipsa 1,8 etc.). Titlul acesta accentueaza certitudinea si maretia fagaduintei din 2 Corinteni 6,17.18. Comparati cu echivalentul ebraic (vezi vol. I, p. 171). Capitolul 7,1 completeaza rationamentul inceput de Pavel in cap. 6,14 (vezi comentariul respectiv). Comentarii ale lui Ellen G. White: 1 1T 381, 432; 6T 297 1-4 MH 116 1-10 FE 533 2 MB 151; SC 34; 2T 102; 5T 635; 9T 129 3 GW 60 3-10 AA 369; GW 60 7 EW 273; ML 94; PK 111, 725; 2T 446 10 Ed 68; SR 313 14 CS 38; Ev 617: LS 321; PP 175; 1T 200; 2T 44, 689; 4T 504; 505; 7T 108 1. 14.15 FE 476; GW 392; PK 58; TM 271; 2T 48; 3T 248; 4T 346 14-16 FE 499, 533; MH 404; 3T 373; 5T 13, 364; 6T 195; 8T 223 15 CT 330; 1T 279; 289; 408:2T 168, 344; 4T 187; 5T 52, 340 2. 15.16 PP 563 15-18 5T 431 16 DA 161, 311; Ed 258; GW 254; MH 146; TM 388, WM 130 16-18 FE 480; TM 272 17 CH 291, 589; CT 328; EW 242; FE 311, 483, 501; MYP 313; PP 458; SR 60; Te 119; 1T 242, 279, 288, 405, 503; 2T 48, 125; 3T 126, 458; 4T 577, 583; 6T 95, 147 17.18 CH 51; Ev 622; FE 142, 502; GC 475; LS 292; ML 260; MYP 81, 139; PK 59; PP 175; Te189; 1T 510, 663; 2T 43, 441, 592; 3T 245, 566; 4T 109; 6T 91; 7T 164; 8T 41; 9T 17; WM 254 18 CH 590; ML 83, 86, 98; 2T 593; 4T 624, 653; 5T 348, 368; 6T 190; 7T 226; 8T 177; 9T 188, 287 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: