5:9 De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa.
De aceea. Adica avand in vedere increderea lui Pavel in inviere si viata viitoare (v. 6-8).
Ne si silim. [,,ne straduim”, KJV]. Gr. philotimeomai, ,,a fi stimulat”, ,,a se stradui plin de ravna pentru” (cf. Romani 15,20; 1 Tesaloniceni 4,11). Motivul care l-a impins mereu pe Pavel sa mearga inainte, in ciuda incercarilor care se abateau asupra lui (cf. 2 Corinteni 4,7-18), era perspectiva plina de slava a invierii sau a inaltarii la cer fara moarte, atat pentru el insusi, cat si pentru convertitii sai. Pavel personal se straduia sa fie ,,primit” cand urma sa stea inaintea ,,scaunului de judecata al lui Hristos” (cap. 5,10). El se ostenea nu ca sa castige merite inainte lui Dumnezeu, nu ca sa faca ispasire pentru pacatele sale, nu ca sa adauge ceva la darul neprihanirii lui Hristos, ci ca sa conlucreze cu Hristos in insarcinarea de a-i mantui pe semenii sai (1 Corinteni 15,9.10; Coloseni 1,29). El se straduia de asemenea sa faca totul ca propria sa viata sa fie o reflectare a lui Hristos, deoarece stia ca aceasta urma sa fie ceva placut si bine primit inaintea Domnului. Deosebirea dintre credinciosul sincer si cel fatarnic este ca unul cauta aprobarea lui Dumnezeu si celalalt, aprobarea omului. Acela care se hotaraste sa traiasca nu pentru sine, ci pentru Hristos, nu-si va irosi timpul intr-o viata comoda, inactiv sau urmarind placeri lumesti (Galateni 1,10).
Se spune ca in antichitate prelucratorii de aur priveau atent la metalul topit din creuzet pana cand puteau sa-si vada oglindit propriul chip. Atunci stiau ca aurul este curat. Asa e si cu Hristos, care urmareste propria Sa reflectare in noi (cf. Iov 23,10). Este privilegiul nostru de a deveni ca Hristos, despre care se spune ca ,,nu Si-a placut Lui Insusi” (Romani 15,3; cf. Gen. 11,5). E o diferenta ca de la cer la pamant intre a face bine numai pentru ca e bine si pentru ca Dumnezeu o cere si a face bine pentru bucuria de a-l face pentru Hristos. Oricat de laudabil ar fi sa faci binele dintr-un simtamant al datoriei, cu mult mai bine e sa-l faci dintr-o inima plina pana la refuz de iubire pentru Domnul. Iubirea lui Hristos era cea care-l constransese pe Pavel sa traiasca asa cum traia (2 Corinteni 5,14). Povara ascultarii de poruncile lui Dumnezeu devine usoara cand e determinata de iubire (vezi la Matei 11,28-30; cf. Romani 8,1-4). Dorinta sincera de a fi pe placul lui Hristos il face in stare pe crestin sa distinga, fara sa dea gres, intre bine si rau (vezi la Romani 8,5-8).
Sa-I fim placuti. [,,primiti de El”, KJV]. Marea preocupare a lui Pavel nu era cat avea sa mai traiasca sau daca ostenelile sale pamantesti urmau sa se incheie. Preocuparea lui exclusiva era ca, indiferent de ceea ce s-ar fi intamplat, viata lui sa fie in asa fel, incat sa poata obtine aprobarea lui Dumnezeu (vezi 2 Timotei 4,6-8; vezi la Matei 25,21, Luca 19,17).
Fie ca ramanem acasa, fie ca suntem departe de casa. [,,fie prezenti, fie absenti, KJV]. Vezi la
v. 6,8.