5:7 pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere.
Umblam. Adica traim ca si crestini in viata prezenta (Romani 6,4; 8,1.4; 13,13; 1 Corinteni 7,17; Galateni 5,16; Efeseni 2,2.10).
Prin credinta. Increderea lui Pavel in inviere (v. 6.8) are ca baza credinta (vezi cap. 4,18). In viata aceasta, apostolul umbla prin credinta, asa cum in viata viitoare va umbla ,,prin vedere”
Vedere. Gr. eidos, ,,infatisare exterioara”, ,,forma”, ,,configuratie”. Eidos se refera la lucrul care e vazut, nu la capacitatea de a vedea (cf. Luca 9,29, ,,infatisarea”, Ioan 5,37). Credem in Domnul fara sa-L fi vazut. Pana cand Il vom vedea fata catre fata, felul nostru de viata ca si crestini se intemeiaza pe credinta noastra in ceea ce nu se vede. Sunt doua lumi, cea vizibila si cea invizibila, care vor fi una, cu exceptia intrarii pacatului. O persoana umbla ,,prin vedere” cand e sub influenta lucrurilor materiale ale vremelniciei, dar umbla prin credinta cand e sub influenta celor vesnice. Hotararile omului nerenascut sunt luate si purtarea lui e determinata de aparente. Dar crestinul are o convingere atat de puternica despre realitatile lumii exterioare, incat gandeste si actioneaza prin credinta, in lumina lucrurilor vizibile numai pentru ochiul credintei (vezi la Matei 6,24-34; 2 Corinteni 4,18). Cei care umbla ,,prin vedere” in loc de a umbla prin credinta isi demonstreaza in acest fel indoiala cu privire la realitatile nevazute si la fagaduintele lui Dumnezeu. Prin credinta, imparatia lui Dumnezeu devine o realitate vie, aici si acum. Credinta vine ,,in urma auzirii” si ,,auzirea vine prin cuvantul lui Dumnezeu” (vezi la Romani 10,17). Vezi la Evrei 11,1.6.13.27.39.