5:1 Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica.
Stim, in adevar. [,,deoarece cunoastem”, KJV]. Adica prin credinta, nu prin experienta. Cuvantul ,,deoarece” face din capitolul 5 o continuare a temei capitolului 4. Aici Pavel explica faptul ca motivul pentru nadejdea afirmata in cap. 4 este certitudinea invierii la a doua venire a lui Hristos.
Invierea este poarta spre lumea vesnica si, deci, obiectivul dorintei infocate a lui Pavel. Isus exprima aceeasi asigurare cu privire la adevarurile pe care El le predica (cf. Ioan 3,11; 4,22).
Casa pamanteasca a cortului nostru trupesc. Literal, ,,cortul casei noastre pamantesti”. Cu referire la ,,casa pamanteasca” a sa, Pavel vorbeste si despre pribegia sa ,,departe de Domnul”, desi ,,suntem acasa in trup” (v. 6), si despre ,,gemete apasate” in acest cort (v. 4), pana cand ,,se desface casa pamanteasca” a sa(v. 1), iar el va lua in stapanire ,,locasul nostru ceresc” (v. 2). A compara corpul omenesc cu un cort era ceva natural pentru un facator de corturi (vezi Fapte 18,3). Cortul si trupul se aseamana in unele privinte: materialele din care sunt facute: si unul si altul provin din pamant, ambele sunt usor de distrus. Un cort este doar un loc trecator de locuit si poate fi desfacut si mutat oricand. Literal, potrivit cu Ioan 1,14, Hristos ,,a locuit in cort” printre noi cand a luat trup omenesc la data intruparii Sale (vezi comentariul acolo). Si Petru compara trupul omenesc cu un cort (vezi 2 Petru 1,13.14).
Avem. Increderea lui Pavel in fericita nadejde a invierii (1 Corinteni 15,20) e atat de sigura, incat el vorbeste despre ,,casa” sa viitoare ca despre o proprietate prezenta. Ochii sunt indreptati spre lucruri care sunt inca ,,dintre cele ce nu se vad” (2 Corinteni 4,18). ,,Casa” lui cereasca nu e mai putin reala decat ,,casa” lui pamanteasca. Eroii credintei numiti in Evrei 11 au acceptat si ei fagaduintele lui Dumnezeu si au actionat pe temeiul lor, ca si cum ar fi fost realitati prezente. Pavel are titlul de proprietate si dreptul la ,,casa” lui cereasca si nu ezita sa o revendice ca fiind a lui.
Cladire… de la Dumnezeu. Pavel vorbeste despre ,,cladirea… de la Dumnezeu” ca fiind ,,locuinta noastra din cer” (v. 2), ca nefiind ,,facuta de mana”, ci ,,vesnica” (v. 1). El vorbeste, pe de
o parte, despre luarea in posesie a acelei case ca despre o imbracare cu ceva peste altceva (v. 2), iar pe de alta parte, despre faptul ca ,,noi parasim trupul acesta” pentru a fi ,,acasa la Domnul” (v. 8). Unii au identificat aceasta ,,cladire” cu ,,locasurile” din Ioan 14,2. Dar daca se face referire la casele materiale ceresti, atunci si ,,casa pamanteasca” din versetul 1 ar trebui sa se refere la case pamantesti materiale. E evident insa ca scriitorul nu are in minte aceste lucruri. Cei mai multi comentatori sunt de acord ca Pavel se refera la aici la ,,trupul duhovnicesc” dat credinciosului la data invierii (vezi la 1 Corinteni 15,35-54). El vorbeste despre ,,casa sa pamanteasca” numind-o ,,un cort” si despre ,,casa sa cereasca” numind-o ,,o cladire”. Una este un loc vremelnic de locuit, cealalta este un loc permanent. Trupurile sfintilor inviati vor semana cu trupul Domnului lor inviat (Luca 24,36-43; Filipeni 3,21).