5:19 ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.
Ca adica. Adica ,,anume” sau ,,cu alte cuvinte”.
Dumnezeu era in Hristos. O redare mai clara a textului grecesc a primei propozitii poate fi: ,,Dumnezeu impaca lumea cu sine Insusi in Hristos [sau ’prin Hristos’]”. Oamenii trebuie sa-si dea seama ca, desi Fiul a fost Acela care a murit pe cruce, El a facut aceasta ca ,,Miel al lui Dumnezeu” (Ioan 1,29).
Impacand lumea. Planul de mantuire nu consta din impacarea lui Dumnezeu cu oamenii, ci din impacare oamenilor cu Dumnezeu. Aparitia pacatului ii pusese pe oameni in vrajmasie cu Dumnezeu si scopul lui Hristos a fost acela de a veni in lumea aceasta pentru a recastiga afectiunea si loialitatea oamenilor pentru Dumnezeu.
Netinandu-le in socoteala. Sau ,,fara sa puna la socoteala”, ,,necalculand”. Pacatele sunt trecute in raport, puse in socoteala celor care le-au comis, dar indurarea si dreptatea divina au gasit
o cale de a proceda cu calcatorii Legii ca si cum ar fi fost nevinovati. Pacatul e o datorie (Matei 6,12) pentru care pacatosul trebuie sa dea candva socoteala (cf. Matei 25,19). Dar Dumnezeu nu va pune la socoteala pacatul celor care au fost impacati cu El prin Hristos (Psalmi 32,2).
Pacatele [,,incalcarile”, KJV]. Vezi la Matei 6,14.
Ne-a incredintat. Aici este o dovada in plus a iubirii lui Dumnezeu si a dispozitiei Sale de a ierta. Solia impacarii a fost depozitata, intr-un anumit sens, in mintile si inimile tuturor celor care o accepta atat pentru ei, cat si pentru a o impartasi altora.
Propovaduirea. [,,Cuvantul”, KJV]. Vezi la Ioan 1,1.