Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 2 Corinteni

2 Corinteni 5:18


5:18 Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba impacarii;

Toate lucrurile acestea. Adica mai ales toate lucrurile ,,noi” din v. 17, dar in special noua slujba (cap. 3,6; 4,1) si noul discernamant (cap. 5,16). Dumnezeu este sursa tuturor acestora.

Impacarii. Gr. katallage, ,,schimb”, ,,impacare”, ,,recastigarea bunavointei cuiva”. In Romani 5,11, acelasi cuvant e tradus ,,impacare” [,,ispasire”] (vezi comentariul de acolo). In Noul Testament el denota o recapatare a bunavointei lui Dumnezeu (vezi Romani 5,1.10; Coloseni 1,20). Ideea impacarii cu Dumnezeu implica faptul ca in trecut Dumnezeu si omul s-au bucurat de o relatie de comuniune, ca acum exista separare (Romani 8,7), ca Dumnezeu a luat initiativa de a pune capat acestei stari si ca, deci, e posibil din nou ca omul sa se bucure de comuniunea cu Dumnezeu.

Impacarea nu presupune nici o schimbare din partea lui Dumnezeu, deoarece El nu Se schimba niciodata (Mal. 3,6; Iacov 1,17; cf. Evrei 13,8). Nu Dumnezeu e Cel care are nevoie sa fie impacat cu omul, ci omul e cel care are nevoie sa fie impacat cu Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 5,18-20; Efeseni 2,16; Coloseni 1,20.21). Dumnezeu n-a manifestat niciodata vrajmasie. Oamenii si-L inchipuie uneori pe Dumnezeu ca pe un judecator aspru, maniat pe pacatosi, greu de multumit, lipsit de mila, gata sa condamne. Aceasta caracterizare nu I se potriveste si este un afront pentru El. Hristos nu a trebuit sa mearga la cruce pentru a-L multumi pe Dumnezeu, ci ca o demonstrare a iubirii Lui. Dumnezeu nu a cerut moartea Fiului Sau, ci L-a dat dintr-o inima plina de iubire nemarginita (Ioan 3,16; 1 Ioan 4,9; vezi la Romani 3,25). Pe de alta parte, Dumnezeu nu poate sa inlature Legea Sa si sa impiedice consecintele care vin in urma calcarii ei, fara sa-Si nege propriul caracter, a carui expresie este Legea Sa. Dumnezeu a urat intotdeauna pacatul. El nu poate sa trateze binele si raul la fel. Ispasirea nu schimba Legea; ea schimba vrajmasia care a fost produsa de calcarea ei. Impacarea inlatura vrajmasia cu ajutorul unei impliniri inlocuitoare a cerintelor Legii.