5:16 Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta.
Nu mai cunoastem. Adica ne formam o parere despre. In textul grecesc, ,,noi” este emfatic. Pavel se aseaza in contrast cu altii, probabil adversarii lui din biserica din Corint, care staruiau asupra ,,slovei” Legii si tineau atat de mult la aparente (vezi la cap. 3,1-3; 4,18).
In felul lumii. [,,dupa trup”, KJV]. Pavel refuza sa-i evalueze pe oameni in functie de infatisarea exterioara. Consideratii precum nationalitatea, originea, studiile, cultura, bogatia, pozitia si aprecierea celor din jur nu sunt standarde dupa care el isi propune sa judece omenirea (cf. 1 Corinteni 1,26; 2 Corinteni 1,17). Acum Pavel ii apreciaza pe oameni din punctul de vedere al lui Hristos, potrivit caracterului si atitudinii lor fata de cele spirituale (vezi Matei 5,19; 7,20-27; 12,46-50). Aceasta norma noua de evaluare a oamenilor este inca un rezultat la mortii si invierii glorioase a lui Hristos. Crestinul matur vede in fiecare om un pacatos care poate fi salvat si refacut dupa chipul lui Dumnezeu si, in felul acesta, un candidat al imparatiei cerurilor. Infatisarea exterioara e de mica valoare; ceea ce conteaza e inima (vezi la 1 Sam. 16,7; 2 Corinteni 4,18). Din acest punct de vedere, un om cu o avere imensa poate sa fie extrem de sarac, si un om cu multa invatatura, cu totul ignorant (vezi la Matei 6,19-34; 1 Corinteni 1,2-23; Coloseni 2,8).
Am cunoscut pe Hristos. Inainte de convertire, este evident ca Pavel privise la Hristos dintrun punct de vedere pur omenesc, ca la un nazarinean dispretuit, ca la un om de origine modesta si fara invatatura, un om sarac si un impostor care fusese respins si crucificat.
In decursul veacurilor, nenumarati oameni cu mintea fireasca au facut aceeasi greseala. In prezent, exista o multitudine de pareri umaniste cu privire la Hristos. Oameni invatati vorbesc despre El ca despre un mare invatator, filozofii Il privesc ca pe un oracol al adevarului si al intelepciunii, sociologii Il onoreaza ca fiind un mare reformator social, psihologii Il vad ca pe un profund cercetator al naturii omenesti, iar teologii Il privesc ca pe cel mai remarcabil printre intemeietorii marilor religii ale lumii. Dar pentru acesti oameni, Isus este in cel mai bun caz ,,un om mare”, cel mai intelept si cel mai bun dintre marii oameni ai lumii. Lumea savanta a depus eforturi laborioase menite sa refaca contextul istoric si cultural al lui Isus cel omenesc, dar a neglijat in cea mai mare masura sa se straduiasca sa aprecieze divinitatea si rolul Sau ca Mantuitor al omului. A citi Biblia ca orice alta carte inseamna a vedea in Hristos nu mai mult decat un om ca alti oameni. E posibil sa staruim asupra evenimentelor din viata lui Isus, sa ne formam o conceptie despre El si sa construim un sistem frumos de etica din invataturile Lui si totusi sa trecem cu vederea cele mai importante adevaruri ale Evangheliei. Carnea si sangele nu vad in El pe divino-umanul Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al omului (Matei 16,17). Numai discernamantul spiritual poate discerne cele spirituale (1 Corinteni 2,14). Omul care este creat din nou in Hristos Isus (2 Corinteni 5,17) nu subestimeaza pe Hristosul cel istoric, dar trece dincolo de aceasta conceptie despre El, pentru a preamari acest personaj smerit ca Domn si Dumnezeu. El face lucrul acesta deoarece mintea lui e iluminata de Duhul. ,,Nimeni nu poate sa zica: ’Isus este Domnul’ decat prin Duhul Sfant” (1 Corinteni 12,3).
Totusi acum. [,,de aici inainte”, KJV]. Adica de la data convertirii sale, cand punctul sau de vedere s-a schimbat. Inainte de data aceea, el privise la Hristos si la alti oameni prin ochii limitati al iudaismului. Pavel, pe vremea cand se numea Saul, nu vazuse ,,nici o frumusete” in Hristos care sa-l faca ,,sa doreasca” pe Mantuitorul (Isaia 53,2). Rezultatul inevitabil fusese ura fata de Isus ca Mesia si fata de ucenicii Lui (Fapte 8,3; 9,1).
Nu-l mai cunoastem. Adica din punctul de vedere nerenascut, pe care il sustinea inainte de convertire. Pavel Il cunostea acum din experienta personala, nu numai din auzite. Adversarii lui Pavel din Corint pretindeau o autoritate si un privilegiu mai mare pe temeiul asocierii lor cu apostolii din Ierusalim si poate chiar cu Isus. Dar accentul pus asupra cunoasterii lui Hristos ,,dupa trup” ii face pe oameni sa exagereze importanta acelor lucruri in legatura cu El, care erau vazute fizic si trecatoare, si sa subordoneze sau sa ignore cu totul adevarurile spirituale superioare explicite si implicite din viata si invataturile Lui.