5:12 Cu aceasta nu ne laudam singuri iarasi inaintea voastra, ci va dam un temei de lauda cu privire la noi, ca sa aveti cu ce raspunde acelora care se lauda cu ce este in infatisare si nu cu ce este in inima.
Nu ne laudam. In tot cuprinsul ambelor epistole catre corinteni, Pavel si-a aparat si elogiat slujba, nu pentru a se inalta pe sine, ci pentru a castiga increderea corintenilor in solia sa si in persoana lui, ca sol al lui Dumnezeu. Predicarea lui fusese convingatoare (1 Corinteni 2,4; 15,1.2). El era parintele lor spiritual (1 Corinteni 4,15) si conducatorul lor in cele spirituale (cap 11,1). Slujba lui fusese o slujba a ,,duhului” si nu a ,,slovei”, a transformarii launtrice, nu a infatisarii exterioare (2 Corinteni 3,6). Ceea ce o recomanda inaintea oamenilor era puritatea adevarului proclamat (cap. 4,12) si sacrificiul si suferinta pe care Pavel le-a avut de indurat din cauza adevarului (cap. 4,8-10, 11,21-30). Toate acestea, corintenii le puteau interpreta ca lauda de sine. Fara indoiala ca multi interpretasera in acest fel unele din declaratiile lui Pavel din epistola anterioara, asa cum reiese din folosirea de catre el aici a cuvantului ,,iarasi” (cf. cap. 3,1). El declara acum categoric ca in tot ce a scris nu este nici o umbra de inaltare de sine. Scopul lui e acela de a raspunde observatiilor injositoare ale celor care nu-i apreciau slujba.
Temei. [,,ocazie”, KJV]. Gr. aphorme, ,,baza de operatiuni”, ,,punct de plecare”, ,,indemn”. Pavel expune acum scopul care l-a determinat sa-si apere slujba. Corintenii erau angajati intr-o lupta spirituala cu vrajmasi ai Evangheliei care cautau posturi de conducere in biserica si care incercau sa promoveze discreditandu-l pe Pavel. Ei venisera cu scrisori de acreditare care sustineau ca vin din partea fratilor din Iudea. Ei il prezentau pe Pavel ca pe un parvenit, ajuns in slujba cu de la sine putere si spuneau despre ei ca sunt investiti cu autoritate de catre apostoli (vezi la cap. 3,1). In plus, ei pretindeau ca sunt conducatori si ,,slujitori” (cap. 11,22.23). Pavel se refera la ei numindu-i ,,apostoli mincinosi” si ,,lucratori vicleni” (cap. 11,13). Evident ca un numar considerabil de credinciosi Corinteni fusesera inselati de acesti oameni, care erau hotarati sa preia conducerea bisericii corintene. Pavel declara ca unicul lui obiectiv in apararea slujbei sale este acela de a da bisericii informatii corecte si raspunsuri corespunzatoare, cu care sa-i reduca la tacere pe acesti apostoli mincinosi.
Lauda. Adica a fi mandru de cineva sau de ceva (vezi la cap. 1,14, unde substantivul inrudit e tradus tot prin ,,lauda” ).
Infatisare. Literal, ,,fata” si astfel ,,infatisare exterioara”. Acesti apostoli cu de la sine putere nu sunt ceea ce pretind ca sunt si par sa fie. Este posibil sa aiba ,,scrisori de recomandare”, dar nu au marturia launtrica a Duhului in inimile barbatilor si femeilor convertiti (vezi la cap. 3,1-3). Asupra celor a caror judecata era bazata pe infatisare exterioara (vezi la 1 Sam. 16,7), acesti falsi conducatori faceau o mai buna impresie decat fusese in stare Pavel sa faca (vezi 2 Corinteni 10,10). Unii Corinteni fusesera chiar determinati sa ia in ras defectele personale ale lui Pavel – slabiciunea lui corporala si vederea lui slaba (2 Corinteni 10,1.7; 12,8.10; Galateni 4,13-15; vezi Material Suplimentar E.G. White la 2 Corinteni 12,7-9). In plus, Pavel se recunostea ca fiind un ,,necioplit” si simplu in vorbire (2 Corinteni 11,6). Pretentia apostolilor mincinosi de a avea o autoritate superioara ca slujbasi bisericesti pare sa se intemeieze pe o legatura personala mai stransa cu apostolii mai vechi si pe aderarea riguroasa la ,,slova” ortodoxiei ebraice (vezi la cap. 3,1-3). Fala lor era intemeiata pe valori pur exterioare. Ei pareau ca uita acele calitati superioare, spirituale cu care Pavel alegea sa se faleasca, daca trebuia sa se faleasca (cf. Galateni 6,14).