5:11 Ca unii care cunoastem deci frica de Domnul, pe oameni, cautam sa-i incredintam; dar Dumnezeu ne cunoaste bine, si nadajduiesc ca si voi ne cunoasteti bine in cugetele voastre.
Frica. Gr. phobos, tradus prin ,,frica” si in alte parti ale Noului Testament. Aceasta frica este foarte diferita de groaza prin care vor trece candva pacatosii pierduti. Temerea sfanta este inceputul intelepciunii (Psalmi 111,10; Prov. 9,10). Ea este sinonima cu respectul profund, de felul aceluia pe care l-a simtit Isaia cand a fost in fata lui Dumnezeu (Isaia 6,5) si are la baza o intelegere a caracterului, maiestatii si maretiei lui Dumnezeu, pe de o parte, si a propriei nevrednicii, pe de alta parte. Ea este radacina si izvorul esential al adevaratei evlavii. Ea pune piedici ingamfarii (vezi Prov. 26,12) si este o piedica in fata pacatului (2 Cron. 19,7; Iov 1,1.8; 28,28; Prov. 8,13; Fapte 5,5). Ea il elibereaza pe om de toate celelalte temeri (Prov 14,26.27; 19,12). Cel care are temere de Dumnezeu poate fi liber de toate nelinistile. Frica de Domnul este o adorare plina de respect a Domnului si o ascultare plina de ascultare a unui Parinte ceresc iubitor (Osea 103,11; cf. Psalmi 111,10). Vezi la Psalmi 19,9.
Cautam sa-i incredintam. Vezi la v. 20.
Ne cunoaste. [,,suntem facuti cunoscut”, KJV]. Ceea ce suntem Ii e cunoscut lui Dumnezeu si, asa cum lasa sa se inteleaga textul grecesc, I-a fost cunoscut din totdeauna. Dumnezeu Isi da pe deplin seama de tinta inalta a lui Pavel de a fi dupa voia Sa mai presus de orice, si Pavel are incredere ca credinciosii Corinteni sunt si ei convinsi acum de aceasta. Unii, daca nu multi dintre ei fusesera ispititi sa se indoiasca de buna lui credinta si el apeleaza la judecata lor sanatoasa, dorind ca ei sa recunoasca tinta inalta a apostolului. Adevaratul lui caracter ca ambasador al lui Hristos (v. 20) ar trebui sa fie acum evident pentru ei toti.