5:10 Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.
Caci toti trebuie. Conjunctia ,,caci” leaga versetul acesta de ceea ce a avut loc anterior. Anticiparea faptului ca va fi chemat sa stea inaintea lui Dumnezeu in ziua cea mare a judecatii era unul din motivele lui Pavel de a cauta cu atata ravna sa fie placut inaintea lui Dumnezeu. Cu credinciosie si cu lepadare de sine, el urmarea sa-si indeplineasca insarcinarea incredintata, ca ambasador al lui Hristos. Cei pentru care solemnitatea zilei aceleia reprezinta o realitate vor fi totdeauna sarguinciosi si seriosi sa-I dea lui Dumnezeu locul cel dintai si sa-I fie pe plac in viata zilnica.
Judecata finala e necesara pentru dezvinovatirea caracterului si dreptatii lui Dumnezeu (Psalmi 51,4; Romani 2,5; 3,26). In starea pamanteasca prezenta, oamenii cei mai buni sunt adesea cel mai mult intristati, in timp ce oamenilor celor mai rai le merge bine (Psalmi 37,35-39; cf. Apocalipsa 6,9-11). Caracterul lui Dumnezeu cere ca, in cele din urma, sa le fie bine celor care fac binele si rau celor care fac raul. Starea aceasta de lucruri nu exista acum si, de aceea, trebuie sa vina o zi cand relele timpului prezent sa fie indreptate. E de asemenea necesar ca Hristos sa biruiasca pe domnul intunericului si pe supusii acestuia (Isaia 45,23; Romani 14,10.11; Filip 2,10; GC 666-671) si sa-i ia la Sine pe cei rascumparati cu propriul Sau sange (Evrei 2,11-13; cf. Ioan 14,1-3).
Infatisam. Gr. phaneroo, ,,a face clar”, a face vizibil”, ,,a face cunoscut”, ,,a arata pe fata”, ,,a face public”. Cuvantul acesta apare de noua ori in 2 Corinteni. In ziua aceea mare, oamenii nu numai ca se vor infatisa la bara judecatii, dar se va descoperi ce fel de persoane sunt. Secretele vietii lor vor fi facute publice (Ecl. 12,14; Romani 2,16; 1 Corinteni 4,5). Toti vor avea parte de o audiere corecta (cf. Iuda 15). Nimeni nu va fi judecat in absenta sau prin delegare (Romani 14,12; cf. Iacov 2,12.13).
Scaunului de judecata. Gr. bema, ,,o platforma ridicata”, de pe care era condus un proces roman oficial. Hristos urmeaza sa fie Judecatorul final (Matei 11,27; Ioan 5,22-27; Fapte 17,31; 1 Petru 4,5). El e deosebit de potrivit pentru aceasta sarcina. El este Creatorul si Rascumparatorul lumii. Gandul ca Mantuitorul nostru urmeaza sa fie Judecatorul nostru este un gand care aduce multi fiori. El a luat asupra Sa natura celor care vor veni inaintea barei Sale de judecata (Filipeni 2,6-8), cei al caror destin El il va decide. El a suferit orice ispita la care ei au fost supusi (Evrei 2,14-17; 4,15). El a stat in locul omului. In Hristos, intelepciunea divina este combinata cu experienta umana. Intelegerea si puterea de patrundere a mintii Lui sunt nemarginite (Evrei 4,13). In Hristos, dreptatea lui Dumnezeu a fost unita cu aceea a unui Om desavarsit. In rolul Lui ca Judecator al tuturor, Dumnezeu Tatal este unit cu Hristos (Evrei 12,23.24) si este vazut de Ioan in viziune pe un ,,scaun de domnie mare si alb” la sfarsitul celor o mie de ani (Apocalipsa 20,11.12).
Sa primeasca. Gr. komizo, ,,a prelua”, ,,a se ingriji de”, ,,a duce”. Bune sau rele, faptele oamenilor sunt raportate in cer (Ecl. 12,13.14; cf. Efeseni 6,8; Coloseni 3,23; 1 Timotei 6,19).
Dupa. [,,potrivit cu”. KJV]. Faptele unui om vor fi comparate cu maretul standard, Legea lui Dumnezeu (Ecl. 12,13.14; Romani 2,12,13; Iacov 1,25; 2,10-12). La judecata finala, nu va exista o norma nedefinita de dreptate si, in felul acesta, nu va fi nici o sansa de a scapa de o recompensa dreapta, printr-un apel intarziat la indurarea dumnezeiasca (Galateni 6,7; Apocalipsa 22,12).
In trup. Adica in viata aceasta (vezi la v. 6). Evident, punerea la incercare e limitata la existenta omului in aceasta lume prezenta si se incheie odata cu ,,desfacerea” acestui trup (v. 1).