Printable Mode2 Corinteni, 5
|
5:1 Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica. Stim, in adevar. [,,deoarece cunoastem”, KJV]. Adica prin credinta, nu prin experienta. Cuvantul ,,deoarece” face din capitolul 5 o continuare a temei capitolului 4. Aici Pavel explica faptul ca motivul pentru nadejdea afirmata in cap. 4 este certitudinea invierii la a doua venire a lui Hristos. Invierea este poarta spre lumea vesnica si, deci, obiectivul dorintei infocate a lui Pavel. Isus exprima aceeasi asigurare cu privire la adevarurile pe care El le predica (cf. Ioan 3,11; 4,22). Casa pamanteasca a cortului nostru trupesc. Literal, ,,cortul casei noastre pamantesti”. Cu referire la ,,casa pamanteasca” a sa, Pavel vorbeste si despre pribegia sa ,,departe de Domnul”, desi ,,suntem acasa in trup” (v. 6), si despre ,,gemete apasate” in acest cort (v. 4), pana cand ,,se desface casa pamanteasca” a sa(v. 1), iar el va lua in stapanire ,,locasul nostru ceresc” (v. 2). A compara corpul omenesc cu un cort era ceva natural pentru un facator de corturi (vezi Fapte 18,3). Cortul si trupul se aseamana in unele privinte: materialele din care sunt facute: si unul si altul provin din pamant, ambele sunt usor de distrus. Un cort este doar un loc trecator de locuit si poate fi desfacut si mutat oricand. Literal, potrivit cu Ioan 1,14, Hristos ,,a locuit in cort” printre noi cand a luat trup omenesc la data intruparii Sale (vezi comentariul acolo). Si Petru compara trupul omenesc cu un cort (vezi 2 Petru 1,13.14). Avem. Increderea lui Pavel in fericita nadejde a invierii (1 Corinteni 15,20) e atat de sigura, incat el vorbeste despre ,,casa” sa viitoare ca despre o proprietate prezenta. Ochii sunt indreptati spre lucruri care sunt inca ,,dintre cele ce nu se vad” (2 Corinteni 4,18). ,,Casa” lui cereasca nu e mai putin reala decat ,,casa” lui pamanteasca. Eroii credintei numiti in Evrei 11 au acceptat si ei fagaduintele lui Dumnezeu si au actionat pe temeiul lor, ca si cum ar fi fost realitati prezente. Pavel are titlul de proprietate si dreptul la ,,casa” lui cereasca si nu ezita sa o revendice ca fiind a lui. Cladire… de la Dumnezeu. Pavel vorbeste despre ,,cladirea… de la Dumnezeu” ca fiind ,,locuinta noastra din cer” (v. 2), ca nefiind ,,facuta de mana”, ci ,,vesnica” (v. 1). El vorbeste, pe de o parte, despre luarea in posesie a acelei case ca despre o imbracare cu ceva peste altceva (v. 2), iar pe de alta parte, despre faptul ca ,,noi parasim trupul acesta” pentru a fi ,,acasa la Domnul” (v. 8). Unii au identificat aceasta ,,cladire” cu ,,locasurile” din Ioan 14,2. Dar daca se face referire la casele materiale ceresti, atunci si ,,casa pamanteasca” din versetul 1 ar trebui sa se refere la case pamantesti materiale. E evident insa ca scriitorul nu are in minte aceste lucruri. Cei mai multi comentatori sunt de acord ca Pavel se refera la aici la ,,trupul duhovnicesc” dat credinciosului la data invierii (vezi la 1 Corinteni 15,35-54). El vorbeste despre ,,casa sa pamanteasca” numind-o ,,un cort” si despre ,,casa sa cereasca” numind-o ,,o cladire”. Una este un loc vremelnic de locuit, cealalta este un loc permanent. Trupurile sfintilor inviati vor semana cu trupul Domnului lor inviat (Luca 24,36-43; Filipeni 3,21). 5:2 Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, Gemem. Viata viitoare era atat de reala pentru Pavel, incat el privea cu nerabdare inainte, spre timpul cand viata aceasta ar fi putut sa schimbe cu aceea. El stia ca il asteapta un trup slavit si gemea de dor fierbinte de a-l lua in posesie (Romani 7,24; 8,23-25). Sa ne imbracam. [,,sa fim imbracati”, KJV]. Gr. ependuo, ,,a pune peste”, ,,a imbraca peste”. Pavel contopeste acum figura cortului, sau casei, cu aceea a hainei. Increderea lui absoluta in inviere si in fagaduintele lui Dumnezeu face ca viata viitoare sa apara incomparabil mai de preferat acesteia prezente. Pavel ar fi fost fericit sa schimbe trupul acesta muritor cu viitorul sau trup nemuritor, fara sa mai guste moartea, pe care o descrie prin cuvintele: ,,gasiti dezbracati” (v. 3). Cei care ,,dorm in Isus” si cei care ,,sunt vii si care raman”, toti primesc trupurile nemuritoare in acelasi timp, in ziua invierii (1 Tesaloniceni 4,14-17; cf. 1 Corinteni 15,51-54; 2 Timotei 4,6-8). Pavel ar fi preferat schimbarea fara sa vada moartea. Ceresc. Vezi la v. 1. 5:3 negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el. Vom fi imbracati. [,,fiind imbracati, KJV]. Si anume fie cu trupul pamantesc, muritor, fie cu cel ceresc, nemuritor. Gasiti dezbracati. Adica nici cu o ,,casa pamanteasca” (v. 1), nici cu ,,locasul … ceresc” (v. 2). Daca era cu putinta, Pavel ar fi ales sa fie transformat fara sa vada moartea. El s-ar fi alaturat lui Enoh si lui Ilie, care au fost mutati la cer fara sa vada moartea (Geneza 5,24; 2 Regi 2,11). Daca in aceasta stare intermediara – in care el n-ar fi avut nici corp pamantesc, nici corp ceresc – ar fi existat perspectiva unei stari de fericire in duh, in prezenta lui Dumnezeu, Pavel nu ar fi dorit atat de mult sa o evite (2 Corinteni 5,2-4). Daca o astfel de stare de fericire ar fi fost cu putinta, de ce apostolul ar fi dorit atat de arzator sa fie impovarat cu inca un corp, fie el si un trup ceresc? Vezi v. 4. 5:4 Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Gemem. Vezi la 2 Corinteni 5,2; cf. Romani 8,20-23. Apasati. [,,fiind impovarati”, KJV]. Pavel isi da pe deplin seama de fragilitatea cortului muritor, care mai curand sau mai tarziu se va desface (vezi cap. 4,7-12). El doreste sa fie eliberat de toate subrezeniile si suferintele vietii prezente. Experienta lui recenta de la Efes si nelinistea lui sufleteasca pentru biserica din Corint aproape depasisera puterea omeneasca (vezi la cap. 1,8.9; 2,13; 11,23-28). Dezbracati. Adica fara trupul muritor sau fara cel nemuritor. Inghitit de viata. Este clar din v. 4 ca ce este muritor nu este schimbat cu ce e nemuritor decat atunci cand omul este ,,imbracat” cu ,,locasul ceresc” (v. 2). Pavel nu da aici nici un suport invataturii nebiblice ca, la moarte, cand cineva este ,,dezbracat”, intra intr-o stare de existenta nemuritoare (vezi la 1 Corinteni 15,51-54; 1 Tesaloniceni 4,15-17; 2 Timotei 4,6-8). 5:5 Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Facut. [,,lucrat”, KJV]. Gr. katergazomai, ,,a efectua”, ,,a realiza”, ,,a pregati”. Este misiunea Evangheliei aceea de a-i pregati pe oameni sa primeasca ,,viata” (vezi Efeseni 2,10; 1 Petru 5,10). Pentru aceasta. Adica inlocuirea starii de muritor cu cea de nemuritor. Crestinul este cel mai multumit om din lume; dar in acelasi timp este si cel mai putin multumit cu lumea. El e ca un calator – perfect multumit de locul de poposire, dar avandu-si dorurile mereu indreptate spre casa. Dorul lui e dupa realitatile vesnice, nu dupa lucrurile trecatoare ale pamantului. Mintea fireasca e satisfacuta cu ceea ce poate sa vada ochiul; mintea crestinului, cu cele nevazute (vezi cap. 4,18). Dorul infocat dupa neprihanire si dupa lumea vesnica – mult mai de dorit decat fleacurile lumii acesteia – reprezinta dovada convertirii autentice si a maturitatii crestine (vezi Matei 5,48). Arvuna. Vezi cap. 1,22. 5:6 Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, Totdeauna plini de incredere. Niciodata in mintea lui Pavel nu si-a gasit locul vreo indoiala cu privire la certitudinea invierii (vezi la v. 14). In trup. Sau ,,casa pamanteasca” (vezi la v. 1). Departe de Domnul. Adica nu in prezenta lui imediata, nu inca ,,imbracat” cu ,,locuinta noastra din cer” (v. 2), nu in stare de a-L vedea ,,fata catre fata” (1 Corinteni 13,12; cf. 3 Ioan 14). Vezi v. 8. 5:7 pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. Umblam. Adica traim ca si crestini in viata prezenta (Romani 6,4; 8,1.4; 13,13; 1 Corinteni 7,17; Galateni 5,16; Efeseni 2,2.10). Prin credinta. Increderea lui Pavel in inviere (v. 6.8) are ca baza credinta (vezi cap. 4,18). In viata aceasta, apostolul umbla prin credinta, asa cum in viata viitoare va umbla ,,prin vedere” Vedere. Gr. eidos, ,,infatisare exterioara”, ,,forma”, ,,configuratie”. Eidos se refera la lucrul care e vazut, nu la capacitatea de a vedea (cf. Luca 9,29, ,,infatisarea”, Ioan 5,37). Credem in Domnul fara sa-L fi vazut. Pana cand Il vom vedea fata catre fata, felul nostru de viata ca si crestini se intemeiaza pe credinta noastra in ceea ce nu se vede. Sunt doua lumi, cea vizibila si cea invizibila, care vor fi una, cu exceptia intrarii pacatului. O persoana umbla ,,prin vedere” cand e sub influenta lucrurilor materiale ale vremelniciei, dar umbla prin credinta cand e sub influenta celor vesnice. Hotararile omului nerenascut sunt luate si purtarea lui e determinata de aparente. Dar crestinul are o convingere atat de puternica despre realitatile lumii exterioare, incat gandeste si actioneaza prin credinta, in lumina lucrurilor vizibile numai pentru ochiul credintei (vezi la Matei 6,24-34; 2 Corinteni 4,18). Cei care umbla ,,prin vedere” in loc de a umbla prin credinta isi demonstreaza in acest fel indoiala cu privire la realitatile nevazute si la fagaduintele lui Dumnezeu. Prin credinta, imparatia lui Dumnezeu devine o realitate vie, aici si acum. Credinta vine ,,in urma auzirii” si ,,auzirea vine prin cuvantul lui Dumnezeu” (vezi la Romani 10,17). Vezi la Evrei 11,1.6.13.27.39. 5:8 Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. Sa parasim trupul. [,,absenti din trup”, KJV]. Adica viata din lumea prezenta. Acasa la Domnul. [,,prezenti cu Domnul”, KJV]. In urma unei lecturi superficiale a v. 6-8 unii au tras concluzia ca, la moarte, sufletul crestinului merge imediat spre a fi ,,acasa la Domnul” [,,prezent cu Domnul”] si ca Pavel, dorind cu infocare sa fie cu Domnul (v. 2), considera moartea de dorit. Dar in v. 3 si 4, Pavel descrie moartea ca o stare de dezbracare sau goliciune. El nadajduieste, daca aceasta ar fi cu putinta, sa evite aceasta stare intermediara si doreste cu infocare sa fie ,,imbracat” cu ,,locasul lui ceresc”. Cu alte cuvinte, el nadajduieste sa fie stramutat fara sa fi vazut moartea (vezi la v. 2-4). In alta parte (vezi la 1 Corinteni 15,51-54; 1 Tesaloniceni 4,15-17; 2 Timotei 4,6-8 etc.), Pavel declara in mod cert ca oamenii nu sunt ,,imbracati” cu nemurirea in mod individual, la moarte, ci in mod simultan, la invierea celor drepti. In 2 Corinteni 5,2-4, Pavel a declarat deja ca ,,viata”, evident viata nemuritoare, vine atunci cand omul este ,,imbracat peste” cu ,,locasul ceresc” la inviere (vezi la v. 4), si nu atunci cand se afla in starea de goliciune sau dezbracare de la moarte. In v. 8, el isi exprima dorinta sa ,,paraseasca trupul acesta” si sa fie ,,acasa la Domnul”, dar este evident ca ,,a parasi trupul acesta” nu inseamna a fi fara trup [,,gol” sau ,,dezbracat”], deoarece in v. 2-4 el a afirmate clar ca nu doreste aceasta stare intermediara si ar vrea sa o evite, daca ar fi fost cumva cu putinta. A avea ,,viata” (v. 4) si a fi ,,acasa la Domnul” (v. 8) presupun posedarea ,,locasului ceresc” (v. 2). O cercetare atenta a afirmatiilor lui Pavel inlatura in mod clar si decisiv orice posibilitate a unei stari intre moarte si inviere in care, ca duhuri descarnate (,,goale” sau ,,dezbracate”), oamenii sa se duca ,,acasa la Domnul”. Comparati cu Romani 8,22.23; vezi la Filipeni 1,21-23. Biblia descrie moartea ca un simplu somn din care credinciosii se vor trezi la prima inviere (Ioan 11,11.14.25,26; 1 Corinteni 15,20.51-54; 1 Tesaloniceni 4,14-17; 5,10). Numai atunci, atat sfintii cei vii, cat si cei inviati, vor fi cu Domnul (vezi la 1 Tesaloniceni 4,16-18). Nici una dintre aceste categorii nu o ia inaintea celeilalte (cf. Evrei 11,39.40). 5:9 De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. De aceea. Adica avand in vedere increderea lui Pavel in inviere si viata viitoare (v. 6-8). Ne si silim. [,,ne straduim”, KJV]. Gr. philotimeomai, ,,a fi stimulat”, ,,a se stradui plin de ravna pentru” (cf. Romani 15,20; 1 Tesaloniceni 4,11). Motivul care l-a impins mereu pe Pavel sa mearga inainte, in ciuda incercarilor care se abateau asupra lui (cf. 2 Corinteni 4,7-18), era perspectiva plina de slava a invierii sau a inaltarii la cer fara moarte, atat pentru el insusi, cat si pentru convertitii sai. Pavel personal se straduia sa fie ,,primit” cand urma sa stea inaintea ,,scaunului de judecata al lui Hristos” (cap. 5,10). El se ostenea nu ca sa castige merite inainte lui Dumnezeu, nu ca sa faca ispasire pentru pacatele sale, nu ca sa adauge ceva la darul neprihanirii lui Hristos, ci ca sa conlucreze cu Hristos in insarcinarea de a-i mantui pe semenii sai (1 Corinteni 15,9.10; Coloseni 1,29). El se straduia de asemenea sa faca totul ca propria sa viata sa fie o reflectare a lui Hristos, deoarece stia ca aceasta urma sa fie ceva placut si bine primit inaintea Domnului. Deosebirea dintre credinciosul sincer si cel fatarnic este ca unul cauta aprobarea lui Dumnezeu si celalalt, aprobarea omului. Acela care se hotaraste sa traiasca nu pentru sine, ci pentru Hristos, nu-si va irosi timpul intr-o viata comoda, inactiv sau urmarind placeri lumesti (Galateni 1,10). Se spune ca in antichitate prelucratorii de aur priveau atent la metalul topit din creuzet pana cand puteau sa-si vada oglindit propriul chip. Atunci stiau ca aurul este curat. Asa e si cu Hristos, care urmareste propria Sa reflectare in noi (cf. Iov 23,10). Este privilegiul nostru de a deveni ca Hristos, despre care se spune ca ,,nu Si-a placut Lui Insusi” (Romani 15,3; cf. Gen. 11,5). E o diferenta ca de la cer la pamant intre a face bine numai pentru ca e bine si pentru ca Dumnezeu o cere si a face bine pentru bucuria de a-l face pentru Hristos. Oricat de laudabil ar fi sa faci binele dintr-un simtamant al datoriei, cu mult mai bine e sa-l faci dintr-o inima plina pana la refuz de iubire pentru Domnul. Iubirea lui Hristos era cea care-l constransese pe Pavel sa traiasca asa cum traia (2 Corinteni 5,14). Povara ascultarii de poruncile lui Dumnezeu devine usoara cand e determinata de iubire (vezi la Matei 11,28-30; cf. Romani 8,1-4). Dorinta sincera de a fi pe placul lui Hristos il face in stare pe crestin sa distinga, fara sa dea gres, intre bine si rau (vezi la Romani 8,5-8). Sa-I fim placuti. [,,primiti de El”, KJV]. Marea preocupare a lui Pavel nu era cat avea sa mai traiasca sau daca ostenelile sale pamantesti urmau sa se incheie. Preocuparea lui exclusiva era ca, indiferent de ceea ce s-ar fi intamplat, viata lui sa fie in asa fel, incat sa poata obtine aprobarea lui Dumnezeu (vezi 2 Timotei 4,6-8; vezi la Matei 25,21, Luca 19,17). Fie ca ramanem acasa, fie ca suntem departe de casa. [,,fie prezenti, fie absenti, KJV]. Vezi la v. 6,8. 5:10 Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup. Caci toti trebuie. Conjunctia ,,caci” leaga versetul acesta de ceea ce a avut loc anterior. Anticiparea faptului ca va fi chemat sa stea inaintea lui Dumnezeu in ziua cea mare a judecatii era unul din motivele lui Pavel de a cauta cu atata ravna sa fie placut inaintea lui Dumnezeu. Cu credinciosie si cu lepadare de sine, el urmarea sa-si indeplineasca insarcinarea incredintata, ca ambasador al lui Hristos. Cei pentru care solemnitatea zilei aceleia reprezinta o realitate vor fi totdeauna sarguinciosi si seriosi sa-I dea lui Dumnezeu locul cel dintai si sa-I fie pe plac in viata zilnica. Judecata finala e necesara pentru dezvinovatirea caracterului si dreptatii lui Dumnezeu (Psalmi 51,4; Romani 2,5; 3,26). In starea pamanteasca prezenta, oamenii cei mai buni sunt adesea cel mai mult intristati, in timp ce oamenilor celor mai rai le merge bine (Psalmi 37,35-39; cf. Apocalipsa 6,9-11). Caracterul lui Dumnezeu cere ca, in cele din urma, sa le fie bine celor care fac binele si rau celor care fac raul. Starea aceasta de lucruri nu exista acum si, de aceea, trebuie sa vina o zi cand relele timpului prezent sa fie indreptate. E de asemenea necesar ca Hristos sa biruiasca pe domnul intunericului si pe supusii acestuia (Isaia 45,23; Romani 14,10.11; Filip 2,10; GC 666-671) si sa-i ia la Sine pe cei rascumparati cu propriul Sau sange (Evrei 2,11-13; cf. Ioan 14,1-3). Infatisam. Gr. phaneroo, ,,a face clar”, a face vizibil”, ,,a face cunoscut”, ,,a arata pe fata”, ,,a face public”. Cuvantul acesta apare de noua ori in 2 Corinteni. In ziua aceea mare, oamenii nu numai ca se vor infatisa la bara judecatii, dar se va descoperi ce fel de persoane sunt. Secretele vietii lor vor fi facute publice (Ecl. 12,14; Romani 2,16; 1 Corinteni 4,5). Toti vor avea parte de o audiere corecta (cf. Iuda 15). Nimeni nu va fi judecat in absenta sau prin delegare (Romani 14,12; cf. Iacov 2,12.13). Scaunului de judecata. Gr. bema, ,,o platforma ridicata”, de pe care era condus un proces roman oficial. Hristos urmeaza sa fie Judecatorul final (Matei 11,27; Ioan 5,22-27; Fapte 17,31; 1 Petru 4,5). El e deosebit de potrivit pentru aceasta sarcina. El este Creatorul si Rascumparatorul lumii. Gandul ca Mantuitorul nostru urmeaza sa fie Judecatorul nostru este un gand care aduce multi fiori. El a luat asupra Sa natura celor care vor veni inaintea barei Sale de judecata (Filipeni 2,6-8), cei al caror destin El il va decide. El a suferit orice ispita la care ei au fost supusi (Evrei 2,14-17; 4,15). El a stat in locul omului. In Hristos, intelepciunea divina este combinata cu experienta umana. Intelegerea si puterea de patrundere a mintii Lui sunt nemarginite (Evrei 4,13). In Hristos, dreptatea lui Dumnezeu a fost unita cu aceea a unui Om desavarsit. In rolul Lui ca Judecator al tuturor, Dumnezeu Tatal este unit cu Hristos (Evrei 12,23.24) si este vazut de Ioan in viziune pe un ,,scaun de domnie mare si alb” la sfarsitul celor o mie de ani (Apocalipsa 20,11.12). Sa primeasca. Gr. komizo, ,,a prelua”, ,,a se ingriji de”, ,,a duce”. Bune sau rele, faptele oamenilor sunt raportate in cer (Ecl. 12,13.14; cf. Efeseni 6,8; Coloseni 3,23; 1 Timotei 6,19). Dupa. [,,potrivit cu”. KJV]. Faptele unui om vor fi comparate cu maretul standard, Legea lui Dumnezeu (Ecl. 12,13.14; Romani 2,12,13; Iacov 1,25; 2,10-12). La judecata finala, nu va exista o norma nedefinita de dreptate si, in felul acesta, nu va fi nici o sansa de a scapa de o recompensa dreapta, printr-un apel intarziat la indurarea dumnezeiasca (Galateni 6,7; Apocalipsa 22,12). In trup. Adica in viata aceasta (vezi la v. 6). Evident, punerea la incercare e limitata la existenta omului in aceasta lume prezenta si se incheie odata cu ,,desfacerea” acestui trup (v. 1). 5:11 Ca unii care cunoastem deci frica de Domnul, pe oameni, cautam sa-i incredintam; dar Dumnezeu ne cunoaste bine, si nadajduiesc ca si voi ne cunoasteti bine in cugetele voastre. Frica. Gr. phobos, tradus prin ,,frica” si in alte parti ale Noului Testament. Aceasta frica este foarte diferita de groaza prin care vor trece candva pacatosii pierduti. Temerea sfanta este inceputul intelepciunii (Psalmi 111,10; Prov. 9,10). Ea este sinonima cu respectul profund, de felul aceluia pe care l-a simtit Isaia cand a fost in fata lui Dumnezeu (Isaia 6,5) si are la baza o intelegere a caracterului, maiestatii si maretiei lui Dumnezeu, pe de o parte, si a propriei nevrednicii, pe de alta parte. Ea este radacina si izvorul esential al adevaratei evlavii. Ea pune piedici ingamfarii (vezi Prov. 26,12) si este o piedica in fata pacatului (2 Cron. 19,7; Iov 1,1.8; 28,28; Prov. 8,13; Fapte 5,5). Ea il elibereaza pe om de toate celelalte temeri (Prov 14,26.27; 19,12). Cel care are temere de Dumnezeu poate fi liber de toate nelinistile. Frica de Domnul este o adorare plina de respect a Domnului si o ascultare plina de ascultare a unui Parinte ceresc iubitor (Osea 103,11; cf. Psalmi 111,10). Vezi la Psalmi 19,9. Cautam sa-i incredintam. Vezi la v. 20. Ne cunoaste. [,,suntem facuti cunoscut”, KJV]. Ceea ce suntem Ii e cunoscut lui Dumnezeu si, asa cum lasa sa se inteleaga textul grecesc, I-a fost cunoscut din totdeauna. Dumnezeu Isi da pe deplin seama de tinta inalta a lui Pavel de a fi dupa voia Sa mai presus de orice, si Pavel are incredere ca credinciosii Corinteni sunt si ei convinsi acum de aceasta. Unii, daca nu multi dintre ei fusesera ispititi sa se indoiasca de buna lui credinta si el apeleaza la judecata lor sanatoasa, dorind ca ei sa recunoasca tinta inalta a apostolului. Adevaratul lui caracter ca ambasador al lui Hristos (v. 20) ar trebui sa fie acum evident pentru ei toti. 5:12 Cu aceasta nu ne laudam singuri iarasi inaintea voastra, ci va dam un temei de lauda cu privire la noi, ca sa aveti cu ce raspunde acelora care se lauda cu ce este in infatisare si nu cu ce este in inima. Nu ne laudam. In tot cuprinsul ambelor epistole catre corinteni, Pavel si-a aparat si elogiat slujba, nu pentru a se inalta pe sine, ci pentru a castiga increderea corintenilor in solia sa si in persoana lui, ca sol al lui Dumnezeu. Predicarea lui fusese convingatoare (1 Corinteni 2,4; 15,1.2). El era parintele lor spiritual (1 Corinteni 4,15) si conducatorul lor in cele spirituale (cap 11,1). Slujba lui fusese o slujba a ,,duhului” si nu a ,,slovei”, a transformarii launtrice, nu a infatisarii exterioare (2 Corinteni 3,6). Ceea ce o recomanda inaintea oamenilor era puritatea adevarului proclamat (cap. 4,12) si sacrificiul si suferinta pe care Pavel le-a avut de indurat din cauza adevarului (cap. 4,8-10, 11,21-30). Toate acestea, corintenii le puteau interpreta ca lauda de sine. Fara indoiala ca multi interpretasera in acest fel unele din declaratiile lui Pavel din epistola anterioara, asa cum reiese din folosirea de catre el aici a cuvantului ,,iarasi” (cf. cap. 3,1). El declara acum categoric ca in tot ce a scris nu este nici o umbra de inaltare de sine. Scopul lui e acela de a raspunde observatiilor injositoare ale celor care nu-i apreciau slujba. Temei. [,,ocazie”, KJV]. Gr. aphorme, ,,baza de operatiuni”, ,,punct de plecare”, ,,indemn”. Pavel expune acum scopul care l-a determinat sa-si apere slujba. Corintenii erau angajati intr-o lupta spirituala cu vrajmasi ai Evangheliei care cautau posturi de conducere in biserica si care incercau sa promoveze discreditandu-l pe Pavel. Ei venisera cu scrisori de acreditare care sustineau ca vin din partea fratilor din Iudea. Ei il prezentau pe Pavel ca pe un parvenit, ajuns in slujba cu de la sine putere si spuneau despre ei ca sunt investiti cu autoritate de catre apostoli (vezi la cap. 3,1). In plus, ei pretindeau ca sunt conducatori si ,,slujitori” (cap. 11,22.23). Pavel se refera la ei numindu-i ,,apostoli mincinosi” si ,,lucratori vicleni” (cap. 11,13). Evident ca un numar considerabil de credinciosi Corinteni fusesera inselati de acesti oameni, care erau hotarati sa preia conducerea bisericii corintene. Pavel declara ca unicul lui obiectiv in apararea slujbei sale este acela de a da bisericii informatii corecte si raspunsuri corespunzatoare, cu care sa-i reduca la tacere pe acesti apostoli mincinosi. Lauda. Adica a fi mandru de cineva sau de ceva (vezi la cap. 1,14, unde substantivul inrudit e tradus tot prin ,,lauda” ). Infatisare. Literal, ,,fata” si astfel ,,infatisare exterioara”. Acesti apostoli cu de la sine putere nu sunt ceea ce pretind ca sunt si par sa fie. Este posibil sa aiba ,,scrisori de recomandare”, dar nu au marturia launtrica a Duhului in inimile barbatilor si femeilor convertiti (vezi la cap. 3,1-3). Asupra celor a caror judecata era bazata pe infatisare exterioara (vezi la 1 Sam. 16,7), acesti falsi conducatori faceau o mai buna impresie decat fusese in stare Pavel sa faca (vezi 2 Corinteni 10,10). Unii Corinteni fusesera chiar determinati sa ia in ras defectele personale ale lui Pavel – slabiciunea lui corporala si vederea lui slaba (2 Corinteni 10,1.7; 12,8.10; Galateni 4,13-15; vezi Material Suplimentar E.G. White la 2 Corinteni 12,7-9). In plus, Pavel se recunostea ca fiind un ,,necioplit” si simplu in vorbire (2 Corinteni 11,6). Pretentia apostolilor mincinosi de a avea o autoritate superioara ca slujbasi bisericesti pare sa se intemeieze pe o legatura personala mai stransa cu apostolii mai vechi si pe aderarea riguroasa la ,,slova” ortodoxiei ebraice (vezi la cap. 3,1-3). Fala lor era intemeiata pe valori pur exterioare. Ei pareau ca uita acele calitati superioare, spirituale cu care Pavel alegea sa se faleasca, daca trebuia sa se faleasca (cf. Galateni 6,14). 5:13 In adevar, daca ne-am iesit din minti, pentru Dumnezeu ne-am iesit; daca suntem intregi la minte, pentru voi suntem. Ne-am iesit din minti. [,,ne-am iesit din noi insine”, KJV]. Gr. existemi, ,,a disloca de pe pozitie”, de unde ,,a-ti iesi din minti” sau ,,a fi nebun”. Mai poate insemna ,,a fi inmarmurit”, ,,a fi uimit”. Aici, contextul cere primul sens. Potrivnicii lui Pavel il acuzasera pe cat se pare ca era deranjat la minte, poate bazandu-si acuzatia pe convertirea lui miraculoasa, pe viziunile lui (2 Corinteni 12,1-4; Galateni 1,12), pe ravna lui inflacarata pentru Dumnezeu, pe aparenta cautare a martirajului (2 Corinteni 12,10) si pe caracterul revolutionar al invataturii lui. Cativa ani mai tarziu, Festus ii aducea aceeasi acuzatie (Fapte 26,24), acuzatie pe care chiar si prieteni ai lui Isus o adusesera impotriva Lui (vezi la Marcu 3,21; cf. Matei 12,24). Pentru Dumnezeu. Acele aspecte ale vietii si slujirii lui Pavel la care este posibil ca vrajmasii lui sa facut referire, ca fiind simptome ale nebuniei, erau de fapt dovezi ale devotiunii sale fata de Domnul. Intregi la minte. [,,intelepti”, KJV]. Gr. sophroneo, ,,a fi cu mintea sanatoasa”, ,,a fi cu mintea dreapta”, opusul fiind ,,a fi iesit din minti”. Faptele reflectand intelepciunea si moderatia erau spre binele si mantuirea convertitilor sai. Lui Pavel nu-i pasa de acuzatii. Ce daca vrajmasii sai il socoteau nebun? El avea in vedere un singur obiectiv – onoarea si slava lui Dumnezeu si mantuirea semenilor sai. Pentru voi. Totdeauna uitand de sine, asa cum dadea dovada prin ostenelile lui neincetate si prin desele lui suferinte, Pavel traia pentru altii. 5:14 Caci dragostea lui Hristos ne strange; fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti, toti deci au murit. Dragostea. Gr. agape (vezi la Matei 5,13.44; 1 Corinteni 13,1). Lui Hristos. Pavel se refera evident la iubirea lui Hristos pentru el si nu la iubirea lui pentru Hristos (vezi Romani 5,5; 8,35.39; 2 Corinteni 13,14; Efeseni 3,19; cf. 4T 457; 7T 139; GW 293). Desi nimic altceva in afara de iubirea lui Hristos nu poate fi puterea dominanta a vietii, e adevarat ca iubirea noastra fata de Hristos are o insemnatate la fel de vitala. Dar iubirea lui Hristos pentru noi este mereu factorul dominant. ,,Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai” (1Ioan 4,19; cf. Ioan 3,16). Ne strange. [,,ne constrange”, KJV]. Gr. sunecho, ,,a tine laolalta”, ,,a tine tare”, ,,a stimula”, ,,a constrange”, ,,a stapani”. Acela care alege sa fie calauzit de iubirea lui Hristos nu se va abate de la cararea datoriei nici la dreapta, nici la stanga, ci, ca si Pavel, va merge staruitor inainte in lucrarea Domnului, neinfricat si cu hotarare neabatuta (vezi Fapte 20,24; 2 Corinteni 4,7-11). Iubirea lui Hristos il tine pe credincios in siguranta pe cararea cea dreapta si ingusta (vezi la Matei 7,13.14). Socotim ca [,,asa judecam”, KJV]. Sau ,,am hotarat”, ,,suntem convinsi”. Declaratia lui Pavel de consacrare din v. 14 si 15 e fara indoiala expresia deciziei la care ajunsese la convertire (vezi Fapte 9,6; 26,19). Incepand de atunci, marele adevar al ispasirii lui Hristos a fost fara incetare factorul determinant si dominant in viata sa. Daca... deci. Gr. ei... ara. Dovezile textuale atesta (cf. p. 10) omiterea lui ei. Acceptand aceasta omisiune, ara ar trebui sa fie tradus prin ,,asadar”, ,,prin urmare”, ,,in consecinta”, ,,drept care”. Unul a murit pentru toti. Moartea inlocuitoare, ispasitoare a lui Hristos – adevarul ca El a murit in locul pacatosului – nu e pusa la indoiala, asa cum ar putea implica un ,,daca” (vezi la Isaia 53,4; Matei 20,28). Luand locul lui Adam (1 Corinteni 15,22.45), Hristos a devenit capetenia neamului omenesc si a murit pe cruce ca reprezentant al acestuia. Astfel, intr-un anumit inteles, cand a murit El, intregul neam omenesc a murit impreuna cu El. Asa cum El ii reprezenta pe toti oamenii, tot asa moartea Lui reprezenta moartea tuturor (1 Petru 3,18; 1 Ioan 2,2; 4,10; vezi la Romani 5,12.18.19). In El, toti oamenii au murit; El a intrunit in intregime conditiile impuse de Lege (Ioan 3,16; Romani 6,23). Moartea Lui a fost suficienta pentru a suporta pedeapsa pentru toate pacatele. Aceasta, insa, nu inseamna mantuire universala, deoarece fiecare persoana trebuie sa accepte ispasirea oferita de Mantuitorul pentru a o face activa in propriul sau caz (vezi la Ioan 1,9-12; 3,16-19). Pe de alta parte, nu exista baza biblica pentru a limita cuvantul ,,toti” la o presupusa minoritate aleasa, restului omenirii fiindu-i interzis accesul la harul mantuitor al crucii si fiind, deci, predestinata sa fie pierduta (vezi la Ioan 3,16-21; Efeseni 1,4-6). Nu numai ca moartea lui Hristos a asigurat o ispasire pentru pacat si prin aceasta l-a eliberat pe pacatosul pocait de a doua moarte (vezi Apocalipsa 20,5.14), dar ea a facut posibila si moartea pacatosilor fata de firea pervertita, nerenascuta si ridicarea lor pentru a umbla intr-o viata noua (vezi la Romani 6,3.4; cf. Galateni 2,19.20; Filip 3,10; Coloseni 3,3). 5:15 Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc, sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei. Cei ce traiesc. Pavel incepe acum sa amplifice importanta mortii lui Hristos (vezi la v. 14). El vorbeste despre experienta celor care au ,,fost botezati pentru moartea Lui” [,,botezati in moartea Lui”] (Romani 6,3) si au fost inviati la trairea unei vieti noi [,,sa umble intr-o viata noua”] (Romani 6,4; cf. Efeseni 2,5-7). Legal, datoria lor din cauza pacatului este anulata si ei stau indreptatiti inaintea lui Dumnezeu. Spiritual, ei sunt facuti in stare prin harul dumnezeiesc sa traiasca o viata placuta inaintea lui, aici si acum, si in decursul intregii vesnicii. Accentul este pus aici pe o completa reorientare, dinspre propria persoana catre Dumnezeu. Viata cea noua da marturie despre puterea transformatoare a Duhului Sfant. Simtamintele cele mai fierbinti si energiile pozitive ale inimii sunt predate lui Hristos, atat in lucrurile mici ale vietii, cat si in cele mari. Viata aduce roadele Duhului (Galateni 5,22.23) si reflecta placerea sufletului de a face voia lui Dumnezeu (Psalmi 1,2; 119,97). Iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni devine motivul dominant al vietii, si slava lui Dumnezeu este tinta oricarui gand si al oricarei fapte. O astfel de viata recunoaste pacatul, devine mai constienta de nevoile sale si mai dispusa sa depinda de harul lui Hristos. 5:16 Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta. Nu mai cunoastem. Adica ne formam o parere despre. In textul grecesc, ,,noi” este emfatic. Pavel se aseaza in contrast cu altii, probabil adversarii lui din biserica din Corint, care staruiau asupra ,,slovei” Legii si tineau atat de mult la aparente (vezi la cap. 3,1-3; 4,18). In felul lumii. [,,dupa trup”, KJV]. Pavel refuza sa-i evalueze pe oameni in functie de infatisarea exterioara. Consideratii precum nationalitatea, originea, studiile, cultura, bogatia, pozitia si aprecierea celor din jur nu sunt standarde dupa care el isi propune sa judece omenirea (cf. 1 Corinteni 1,26; 2 Corinteni 1,17). Acum Pavel ii apreciaza pe oameni din punctul de vedere al lui Hristos, potrivit caracterului si atitudinii lor fata de cele spirituale (vezi Matei 5,19; 7,20-27; 12,46-50). Aceasta norma noua de evaluare a oamenilor este inca un rezultat la mortii si invierii glorioase a lui Hristos. Crestinul matur vede in fiecare om un pacatos care poate fi salvat si refacut dupa chipul lui Dumnezeu si, in felul acesta, un candidat al imparatiei cerurilor. Infatisarea exterioara e de mica valoare; ceea ce conteaza e inima (vezi la 1 Sam. 16,7; 2 Corinteni 4,18). Din acest punct de vedere, un om cu o avere imensa poate sa fie extrem de sarac, si un om cu multa invatatura, cu totul ignorant (vezi la Matei 6,19-34; 1 Corinteni 1,2-23; Coloseni 2,8). Am cunoscut pe Hristos. Inainte de convertire, este evident ca Pavel privise la Hristos dintrun punct de vedere pur omenesc, ca la un nazarinean dispretuit, ca la un om de origine modesta si fara invatatura, un om sarac si un impostor care fusese respins si crucificat. In decursul veacurilor, nenumarati oameni cu mintea fireasca au facut aceeasi greseala. In prezent, exista o multitudine de pareri umaniste cu privire la Hristos. Oameni invatati vorbesc despre El ca despre un mare invatator, filozofii Il privesc ca pe un oracol al adevarului si al intelepciunii, sociologii Il onoreaza ca fiind un mare reformator social, psihologii Il vad ca pe un profund cercetator al naturii omenesti, iar teologii Il privesc ca pe cel mai remarcabil printre intemeietorii marilor religii ale lumii. Dar pentru acesti oameni, Isus este in cel mai bun caz ,,un om mare”, cel mai intelept si cel mai bun dintre marii oameni ai lumii. Lumea savanta a depus eforturi laborioase menite sa refaca contextul istoric si cultural al lui Isus cel omenesc, dar a neglijat in cea mai mare masura sa se straduiasca sa aprecieze divinitatea si rolul Sau ca Mantuitor al omului. A citi Biblia ca orice alta carte inseamna a vedea in Hristos nu mai mult decat un om ca alti oameni. E posibil sa staruim asupra evenimentelor din viata lui Isus, sa ne formam o conceptie despre El si sa construim un sistem frumos de etica din invataturile Lui si totusi sa trecem cu vederea cele mai importante adevaruri ale Evangheliei. Carnea si sangele nu vad in El pe divino-umanul Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al omului (Matei 16,17). Numai discernamantul spiritual poate discerne cele spirituale (1 Corinteni 2,14). Omul care este creat din nou in Hristos Isus (2 Corinteni 5,17) nu subestimeaza pe Hristosul cel istoric, dar trece dincolo de aceasta conceptie despre El, pentru a preamari acest personaj smerit ca Domn si Dumnezeu. El face lucrul acesta deoarece mintea lui e iluminata de Duhul. ,,Nimeni nu poate sa zica: ’Isus este Domnul’ decat prin Duhul Sfant” (1 Corinteni 12,3). Totusi acum. [,,de aici inainte”, KJV]. Adica de la data convertirii sale, cand punctul sau de vedere s-a schimbat. Inainte de data aceea, el privise la Hristos si la alti oameni prin ochii limitati al iudaismului. Pavel, pe vremea cand se numea Saul, nu vazuse ,,nici o frumusete” in Hristos care sa-l faca ,,sa doreasca” pe Mantuitorul (Isaia 53,2). Rezultatul inevitabil fusese ura fata de Isus ca Mesia si fata de ucenicii Lui (Fapte 8,3; 9,1). Nu-l mai cunoastem. Adica din punctul de vedere nerenascut, pe care il sustinea inainte de convertire. Pavel Il cunostea acum din experienta personala, nu numai din auzite. Adversarii lui Pavel din Corint pretindeau o autoritate si un privilegiu mai mare pe temeiul asocierii lor cu apostolii din Ierusalim si poate chiar cu Isus. Dar accentul pus asupra cunoasterii lui Hristos ,,dupa trup” ii face pe oameni sa exagereze importanta acelor lucruri in legatura cu El, care erau vazute fizic si trecatoare, si sa subordoneze sau sa ignore cu totul adevarurile spirituale superioare explicite si implicite din viata si invataturile Lui. 5:17 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. In Hristos. Definitia favorita a lui Pavel a ceea ce inseamna sa fii crestin. Cand a devenit crestin, el a fost botezat ,,in Isus Hristos” (Romani 6,3) si viata cea noua pe care-o traieste acum Il are in centru pe Hristos (Ioan 15,3-7). El este legat cu totul de Hristos si supus cu totul vietii, puterii, influentei si cuvantului Lui. Intreaga viata a lui Pavel se misca intr-o sfera noua, spirituala. Nimic nu este trecut cu vederea. Numai ,,in Hristos” poate un pacatos sa fie primit de Dumnezeu (Filipeni 3,9) si sa gaseasca mijloace de a trai viata cea noua (Ioan 15,4.5; Galateni 2,20). Bucuriile si intristarile, biruintele si suferintele vietii sunt toate ,,in Hristos” (Romani 14,17; Filipeni 3,9.10). Chiar si moartea isi pierde boldul, deoarece aceia care ,,mor in Domnul” sunt binecuvantati (Apocalipsa 14,13). Prin expresia ,,in Hristos”, crestinismul inalta orice experienta si obligatie omeneasca la o noua relatie.. Faptura. Gr. ktisis, ,,creatie”, ,,lucru creat”, ,,creatura”. Pentru ca un om sa fie constrans de iubirea lui Hristos sa nu mai vietuiasca pentru sine, ci pentru Dumnezeu, sa nu mai judece pe oameni dupa infatisare, ci dupa duh, sa-L cunoasca pe Hristos dupa spirit si nu dupa trup, trebuie sa fie creat ca o faptura noua. Ca sa fie transformat un pacatos pierdut intr-o ,,faptura noua” se cere aceeasi energie creatoare care a adus initial la iveala viata (Ioan 3,3.5; Romani 6,5.6; Efes, 2,10; Coloseni 3,9.10). Este o lucrare supranaturala, cu totul straina de experienta omeneasca obisnuita. Aceasta natura noua nu e produsul integritatii morale, care unii presupun ca este inerenta omului, nefiind nevoie decat ca aceasta sa fie dezvoltata si exprimata. Sunt mii de asa-zisi oameni morali care nu se declara crestini si care nu sunt o ,,faptura noua”. Faptura noua nu este numai produsul unei dorinte sau al unei hotarari de a face binele (Romani 7,15-18), al consimtamantului mental fata de anumite doctrine, al schimbarii unor opinii si sentimente si chiar al intristarii pentru pacat. Ea este rezultatul prezentei unui element supranatural introdus in om, care aduce dupa sine moartea lui fata de pacat si nasterea lui din nou. In felul acesta, noi suntem creati din nou dupa chipul lui Hristos, adoptati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu si asezati pe o cale noua (vezi Ezech. 36,26.27; Ioan 1,121.13; 3,3-7; 5,24, Efes.1,19; 2,1.10; 4,24; Tit 3,5; Iacov 1,18). In felul acesta. suntem facuti partasi naturii dumnezeiesti si ni se acorda dreptul la viata vesnica (2 Petru 1,4; 1 Ioan 5,11.12). Credinciosul astfel innoit nu e nascut ca un crestin pe deplin dezvoltat, matur; el este lipsit la inceput de experienta spirituala; este doar un prunc. Dar ca fiu al lui Dumnezeu, are in mod hotarat privilegiul si prilejul de a creste pana la statura deplina a lui Hristos (vezi la Matei 5,48; Efeseni 4,14-16; 2 Petru 3,18). S-au facut noi. Vezi la Romani 6,4-6. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea cuvintelor ,,toate lucrurile”, ultima parte a v. 17 fiind, de fapt: ,,ei s-au facut noi”. 5:18 Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba impacarii; Toate lucrurile acestea. Adica mai ales toate lucrurile ,,noi” din v. 17, dar in special noua slujba (cap. 3,6; 4,1) si noul discernamant (cap. 5,16). Dumnezeu este sursa tuturor acestora. Impacarii. Gr. katallage, ,,schimb”, ,,impacare”, ,,recastigarea bunavointei cuiva”. In Romani 5,11, acelasi cuvant e tradus ,,impacare” [,,ispasire”] (vezi comentariul de acolo). In Noul Testament el denota o recapatare a bunavointei lui Dumnezeu (vezi Romani 5,1.10; Coloseni 1,20). Ideea impacarii cu Dumnezeu implica faptul ca in trecut Dumnezeu si omul s-au bucurat de o relatie de comuniune, ca acum exista separare (Romani 8,7), ca Dumnezeu a luat initiativa de a pune capat acestei stari si ca, deci, e posibil din nou ca omul sa se bucure de comuniunea cu Dumnezeu. Impacarea nu presupune nici o schimbare din partea lui Dumnezeu, deoarece El nu Se schimba niciodata (Mal. 3,6; Iacov 1,17; cf. Evrei 13,8). Nu Dumnezeu e Cel care are nevoie sa fie impacat cu omul, ci omul e cel care are nevoie sa fie impacat cu Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 5,18-20; Efeseni 2,16; Coloseni 1,20.21). Dumnezeu n-a manifestat niciodata vrajmasie. Oamenii si-L inchipuie uneori pe Dumnezeu ca pe un judecator aspru, maniat pe pacatosi, greu de multumit, lipsit de mila, gata sa condamne. Aceasta caracterizare nu I se potriveste si este un afront pentru El. Hristos nu a trebuit sa mearga la cruce pentru a-L multumi pe Dumnezeu, ci ca o demonstrare a iubirii Lui. Dumnezeu nu a cerut moartea Fiului Sau, ci L-a dat dintr-o inima plina de iubire nemarginita (Ioan 3,16; 1 Ioan 4,9; vezi la Romani 3,25). Pe de alta parte, Dumnezeu nu poate sa inlature Legea Sa si sa impiedice consecintele care vin in urma calcarii ei, fara sa-Si nege propriul caracter, a carui expresie este Legea Sa. Dumnezeu a urat intotdeauna pacatul. El nu poate sa trateze binele si raul la fel. Ispasirea nu schimba Legea; ea schimba vrajmasia care a fost produsa de calcarea ei. Impacarea inlatura vrajmasia cu ajutorul unei impliniri inlocuitoare a cerintelor Legii. 5:19 ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Ca adica. Adica ,,anume” sau ,,cu alte cuvinte”. Dumnezeu era in Hristos. O redare mai clara a textului grecesc a primei propozitii poate fi: ,,Dumnezeu impaca lumea cu sine Insusi in Hristos [sau ’prin Hristos’]”. Oamenii trebuie sa-si dea seama ca, desi Fiul a fost Acela care a murit pe cruce, El a facut aceasta ca ,,Miel al lui Dumnezeu” (Ioan 1,29). Impacand lumea. Planul de mantuire nu consta din impacarea lui Dumnezeu cu oamenii, ci din impacare oamenilor cu Dumnezeu. Aparitia pacatului ii pusese pe oameni in vrajmasie cu Dumnezeu si scopul lui Hristos a fost acela de a veni in lumea aceasta pentru a recastiga afectiunea si loialitatea oamenilor pentru Dumnezeu. Netinandu-le in socoteala. Sau ,,fara sa puna la socoteala”, ,,necalculand”. Pacatele sunt trecute in raport, puse in socoteala celor care le-au comis, dar indurarea si dreptatea divina au gasit o cale de a proceda cu calcatorii Legii ca si cum ar fi fost nevinovati. Pacatul e o datorie (Matei 6,12) pentru care pacatosul trebuie sa dea candva socoteala (cf. Matei 25,19). Dar Dumnezeu nu va pune la socoteala pacatul celor care au fost impacati cu El prin Hristos (Psalmi 32,2). Pacatele [,,incalcarile”, KJV]. Vezi la Matei 6,14. Ne-a incredintat. Aici este o dovada in plus a iubirii lui Dumnezeu si a dispozitiei Sale de a ierta. Solia impacarii a fost depozitata, intr-un anumit sens, in mintile si inimile tuturor celor care o accepta atat pentru ei, cat si pentru a o impartasi altora. Propovaduirea. [,,Cuvantul”, KJV]. Vezi la Ioan 1,1. 5:20 Noi dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu! Noi... suntem trimisi imputerniciti. [“suntem ambasadori”, KJV]. Gr. presbeuo, literal, ,,a fi mai batran”, si astfel ,,a fi un batran”, ,,a fi ambasador”. Astfel, ambasadorul e caracterizat ca cineva distins prin demnitate si experienta si deci investit cu autoritate. Ambasadorii lui Hristos au aceasta misiune in virtutea atasamentului fata de El si lucrarea Lui (vezi la Fapte 14,23). Ei sunt distinsi pentru credinciosia lor (1 Corinteni 4,1.2; 1 Timotei 1,12), pentru zelul lor, pentru faptul ca au inteles si au trait marile adevaruri ale Evangheliei si pentru sarguinta lor in studiu, rugaciune, castigarea de suflete si in dezvoltarea bisericii. Nu e demnitate sau onoare mai mare ca aceea de a fi ambasador pentru Hristos si pentru imparatia Cerului. Ca si cum Dumnezeu. Ambasadorul lui Hristos este cel care rosteste ,,cuvantul impacarii” (v. 19). Dumnezeu le vorbeste oamenilor prin ambasadorii Sai, la fel cum a impacat lumea cu Sine prin Hristos. In ce priveste interesul lui Dumnezeu pentru pacatosi, vezi Isaia 1,18; Ieremia 44,4; Ezechiel 33,11; Osea 11,8. In Numele lui Hristos. [,,in locul lui Hristos¨”, KJV]. Literal, ,,pentru Hristos”, adica in favoarea lui Hristos. Crestinul nu e in nici un caz un inlocuitor al lui Hristos, ci doar cineva prin care este realizata impacarea. El nu e in nici un caz un preot mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, deoarece exista doar ,,un singur mijlocitor intre Dumnezeu si om: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2,5). Impacarea a fost deja oferita in Hristos. Slujitorul lui Dumnezeu e numai agentul prin care ,,cuvantul impacarii” (2 Corinteni 5,19) e proclamat altora. El nu e creatorul sau datatorul lui. El ii conduce pe barbati si femei la Dumnezeu, unde ei singuri traiesc experienta impacarii. Sarcina lui este de a-i convinge pe oameni ca Dumnezeu a oferit impacarea in Hristos. Fiecare credincios are in felul acesta acces la Dumnezeu si trateaza direct cu El (Romani 5,1; Efeseni 2,13.16-19; 2,12; Evrei 4,14-16). Impacati-va. Dumnezeu e autorul si distribuitorul impacarii, oamenii sunt beneficiarii. Ei nu se pot impaca cu Dumnezeu lamentandu-se pentru pacatele trecute, chinuindu-se prin penitente sau practicand anumite ritualuri. Ei primesc impacarea doar daca se pocaiesc de pacatele lor si accepta darul indurarii divine. 5:21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El. Cel ce n-a cunoscut pacat. Cum a putut Isus sa vina in lumea aceasta ca o fiinta omeneasca si ,,a fost ispitit in toate ca si noi, dar fara pacat” (Efeseni 4,15) e un mister de necuprins. El nu a savarsit niciodata pacat prin cuvant, gand sau fapta. Toata viata S-a ferit de pacat. Aici, pe pamant, El a trait o viata sfanta, nepatata si curata, fiind totdeauna constient ca e in armonie cu voia Tatalui (Ioan 8,46; 14,30; 15,10; Evrei 7,26; vezi nota suplimentara la Ioan 1; vezi la Luca 2,52). Hristos, Cel fara pacat, a luat natura omeneasca in inima Sa calda de iubire si a indurat ispitele care ne ataca si pe noi fara sa fie biruit in nici cel mai mic amanunt. El ,,S-a identificat cu pacatosii” (DA 111). Pe cruce, cand a sosit ceasul pentru care venise in lume (Ioan 8,20; 12,23.27; 13,1; 17,1; 18,37), Isus a fost ,,adus jertfa... ca sa poarte pacatele multora” (Evrei 9,28) si a devenit ,,Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” (Ioan 1,29). Vina pacatelor lumii I-a fost pusa Lui in socoteala, ca si cum toate ar fi fost ale Lui (Isaia 53,3-6; 1 Petru 2,22-24). ,,A fost pus in numarul celor faradelege” (Marcu 15,28). Hristos a fost identificat cu pacatul. El l-a luat asupra Sa intr-un sens real si a simtit groaza despartirii de Dumnezeu. L-a facut pacat. Adica Dumnezeu L-a tratat ca si cum ar fi fost pacatos, chiar daca nu era (vezi DA 25). Adevarurile enuntate in v. 21 sunt printre cele mai profunde si mai pline de insemnatate din toata Biblia. Versetul acesta rezuma planul de mantuire, declarand lipsa de pacat a lui Hristos, natura ispasitoare a sacrificiului Sau si eliberarea omului de pacat prin El. Vezi la Ioan 3,16. Neprihanirea lui Dumnezeu. Vezi la Romani 5,19. Dupa cum pacatele noastre au fost puse in socoteala lui Hristos, ca si cum ar fi fost ale Lui, tot asa neprihanirea Lui ne este pusa noua in socoteala, ca si cum ar fi a noastra. Comentarii ale lui Ellen G. White: 1 6T 214 7 AA 51, Ev 64; ML 342; PK 175; 2T 339; 3T 14 10 PK 716; Te 143; 1T 123; 2T 312; 4T 84, 384; 5T 34; 483, 510; 6T 89; 7T 218 14 CH 633; COL 235; CSW 52; DA 564, 660; Ed 66, 297; FE 264, 294; MH 500; MM 316; 3T 188; 4T 457; 5T 206; 7T 139 15 COL 326; 5T 542 17 AA 476; Ed 172; FE 264; GC 461; LS 40; MH 492; ML 26; SC 57; SL 55; 1T 32; 2T 294; 4T 625; 5T 650; 8T 84 19 DA 762; Ed 28; GC 417, 502; PP 64, 364; SC 13,35; 5T 739 20 DA 441, 510; EW 64; PP 580; 1T 431; 2T 102, 335; 342; 705; 4T 229, 393, 523; 6T 427 21 CSW 89; CT 22; FE 272; ML 11; MM 27; SR 225; 1T 482; 2T 212; 3T 372; 5T 229 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: