4:7 Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi.
Comoara aceasta. Adica ,,cunostinta slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos” (v. 6). In v. 7-18, Pavel accentueaza felul in care aceasta cunostinta i-a dat putere sa rabde, ca un ,,rob” al lui Dumnezeu, cele mai insurmontabile greutati cu care s-a confruntat in lucrare. Daca nu ar fi fost aceasta cunostinta si putere, slabul vas omenesc s-ar fi prabusit (vezi v. 1).
Vase de lut. Gr. ostrakinoi, in original, recipient scobit (linguri mari) facute din scoici sau din lut ars. Astfel de unelte erau slabe, fragile, umile, de folosinta scurta si de mica valoare. Asa e faptura omeneasca in comparatie cu comoara vesnica a lui Dumnezeu. Totusi, e planul lui Dumnezeu acela de a face ca acest vas slab sa fie primitorul si pastratorul celei mai mari dintre comori. Slujitorul Evagheliei si credinciosul sunt declarati doar vase de lut pentru scopul suprem de a contine marea comoara a lui Dumnezeu. Poate ca Pavel se gandeste la vechea practica de a depozita comori in vase mari de lut pentru pastrare in siguranta.
Omul este doar caseta care contine giuvaerul neprihanirii lui Hristos, care este impartasita si acordata fiecarui credincios (vezi Matei 13,45.46). Prin sine insusi, omul este intr-o stare de saracie cumplita. El ramane in starea aceasta pana cand este imbogatit prin aceasta comoara cereasca. Toti cei care sunt rascumparati de Hristos au comoara aceasta, unii mai mult decat altii, in functie de cat vor sa primeasca prin credinta. Pentru cei care strabat pustiul, apa este inestimabila. Pentru cei care se confrunta cu moartea, viata este inestimabila. Pentru omul muritor, comoara Evangheliei inseamna toate acestea la un loc, apa vie, lumina lumii, viata vesnica.
De la Dumnezeu. Oamenii sunt inclinati sa foloseasca vase de valoare pentru depozitarea comorilor lor. Dar la punerea in aplicare a planului Sau, Dumnezeu alege adesea cei mai umili oameni, ca nu cumva sa-si acorde lor toate meritele (1 Cron. 1,28.29). Nu e spre binele omului sa primeasca lauda pentru salvarea sa si a semenilor sai. Nu exista o piedica mai mare ca mandria, in viata slujitorilor Evangheliei sau a credinciosilor. Nu vasele, ci continutul lor este important; tot asa si in cazul slujitorului Evangheliei si al soliei sale. Vasul sau instrumentul nu are valoare in el insusi (cf. 2 Timotei 2,19.20); numai prezenta si puterea lui Dumnezeu determina valoarea sa. Raspandirea Evangheliei este totdeauna impiedicata acolo unde oamenii intuneca lucrarea lui Dumnezeu prin accentul pus asupra intelepciunii, capacitatii sau elocventei omenesti.