4:6 Caci Dumnezeu, care a zis: Sa lumineze lumina din intuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos.
A zis: ,,Sa lumineze lumina”. [,,a poruncit luminii”, KJV]. Dumnezeu a chemat lumina la existenta prin cuvant, printr-o singura porunca (vezi la Gen. 1,3; Psalmi 33,6.9). Primele Lui cuvinte au dat nastere luminii acolo unde fusese numai intuneric (Geneza 1,2). Nu numai ca Dumnezeu a creat lumina naturala, dar L-a si trimis pe Fiul Sau sa fie ,,Lumina lumii” (Ioan 8,12). Toata lumina fizica, intelectuala, morala si spirituala isi are originea in Tatal luminii (Iacov 1,17). El S-a imbracat ,,cu lumina ca si cu o haina” (Psalmi 104, 2). Prin insasi natura Sa, Dumnezeu este lumina (Iacov 1,17; cf. Ioan 1,4.5). Vezi Ioan 1,4.5.9.14.
A luminat. Gr. lampo, ,,a lumina”. Acela care a creat soarele ca sa lumineze intunericul primordial al acestei lumi, da si lumina adevarului pentru a lumina mintile intunecate (Psalmi 119,105). Dupa cum cuvantul rostit al lui Dumnezeu a adus lumina unei lumi pline de intuneric, Cuvantul viu, asa cum e prezentat in Cuvantul scris, porunceste luminii cerului sa straluceasca in sufletele intunecate. E dincolo de puterea, iscusinta si intelepciunea omului sa produca o astfel de lumina.
Forma verbului in textul grecesc sugereaza ca Pavel s-ar putea referi la o anumita experienta din trecut, propria convertire. Atunci cand Pavel L-a privit pe Hristos in slava, lumina de pe fata Lui a stralucit asupra lui Pavel. Apoi, solzii de pe ochii lui si de pe mintea lui au cazut (Fapte 9,3-18). Pentru prima data, Hristos i-a aparut asa cum era cu adevarat, Mantuitor si Domn, iar el a fost transformat. Intunericul propriului sau suflet si al propriei sale minti a fost imprastiat (Fapte 9,17.18; 26,16-18).
Sa facem sa straluceasca lumina. [,,sa dam lumina; KJV]. Potrivit constructiei grecesti a acestui pasaj, scopul luminii lui Dumnezeu din inima oamenilor e acela de a da lumina; scopul luminii este acela de a le face cunoscut oamenilor slava divina, iar scopul cunoasterii slavei divine este acela de a-i mantui.
Pe fata. [,,in fata”, KJV]. Aceeasi slava care se reflectase pe fata lui Moise fusese recent vazuta pe fata lui Hristos (vezi la Matei 17,2; Luca 2,48; Ioan 1,14; 2 Petru 1,17.18). Hristos este descoperirea deplina a slavei Tatalui sau intruparea perfectiunii divine. Toate celelalte revelatii au fost sau partiale, sau nedesavarsite. Pe fata lui Isus Hristos oamenii pot vedea lumina deplina, curata si desavarsita a lui Dumnezeu.
Pavel recunoscuse slava lui Dumnezeu in creatie si in Lege, dar acum percepea descoperirea perfecta a slavei divine pe fata si in persoana lui Isus Hristos. Aceasta e ceea ce i-a castigat inima si consacrarea deplina. Numai in si prin Isus Hristos omul devine partas firii dumnezeiesti si, in felul acesta, de slava divina.