4:4 a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Minte. [,,minti”, KJV]. Gr. noemata, ,,facultati perceptive”. Lupta dintre Hristos si Satana este
o lupta pentru mintea oamenilor (Romani 7,23.25; 12,2; 2 Corinteni 3,14; 11,3; Filipeni 2,5; 4,7.8). Lucrarea principala a lui Satana este aceea de a orbi sau intuneca vointa oamenilor. El face lucrul acesta oprindu-i de la studiul Cuvantului lui Dumnezeu, afectand puterile mintii prin excese ale trupului si ale sufletului, prin ocuparea totala a mintii cu lucrurile vietii acesteia si apeland la mandrie si inaltare de sine.
Necredincioasa. [,,nu cred”, KJV]. Raspunderea pentru orbirea spirituala ii revine lui Satana, dar si celor care aleg sa ,,nu creada”. Ei au fost adusi la lumina adevarului lui Dumnezeu, dar reactiile lor mentale si spirituale sunt oarbe si negative. Marile doctrine fundamentale ale credintei crestine le par lipsite de valoare. Dar ei insisi sunt raspunzatori, deoarece s-au abatut cu buna stiinta de la adevar. Au ochi, dar nu vad (Isaia 6,9; Matei 13,14.15; Ioan 12,40; Romani 11,8-10). Nu vad in Domnul nici o frumusete care sa-i faca sa-L iubeasca (Isaia 53,2).
Dumnezeul veacului acestuia. [,,Dumnezeul acestei lumi”, KJV]. Adica Satana. Pavel clarifica aici de ce Evanghelia cea slavita este acoperita pentru multi oameni. Satana e o fiinta (vezi la Matei 4,1) si e important sa-l recunoastem cand vine in orice forma sau prin orice intermediar. Titlul ,,dumnezeul acestei lumi” face aluzie la incercarea lui Satana de a uzurpa suveranitatea lui Dumnezeu asupra acestei lumi. Diavolul pretinde ca e dumnezeul acestei lumi (Matei 4,8.9; 1 Ioan 5,19). El a fost domnitorul invizibil al multora dintre marile regate si imparatii ale pamantului. E numit ,,dumnezeul acestei lumi”, deoarece scopul lui este sa obtina controlul deplin asupra ei si a locuitorilor ei. El este ,,dumnezeul acestei lumi”, deoarece lumea este in cea mai mare masura sub controlul lui. El stapaneste in inima celor mai multi dintre locuitorii ei (cf. Efes 2,1.2). Lumea asculta de poruncile lui, cedeaza la ispitele lui, ia parte la lucruri rele si la uraciunile lui. El este autorul si instigatorul tuturor pacatelor si intruchiparea lor. se Spune ca pacatosii cu voia sunt dati pe mana lui Satana (1 Corinteni 5,5; cf. 1 Timotei 1,20). El este ,,dumnezeul acestei lumi” din cauza stapanirii lui, desi limitate, asupra fortelor naturii, a elementelor pamantului, a marii si a cerului.
Lumina. Gr. photismos, ,,iluminare”, ,,iluminatie”, de la un verb care inseamna ,,a da lumina”. Comparati cu phos, cuvantul obisnuit pentru ,,lumina” (vezi la Ioan 1,7.9). Photismos e folosit cu privire la Evanghelie, care va lumina orice minte sincera si deschisa. Totusi, multi raman orbi, chiar si atunci cand lumina deplina a Evangheliei straluceste in mintea lor intunecata. Ei sunt ca niste oameni intr-o camera intunecoasa care voit se tin departe de lumina. Ei impiedica lumina Evangheliei, sa nu cumva sa rasara si sa se ridice la zenitul vietii lor (vezi Prov. 4,18).
Problema se pune intre lumina si intuneric. Satana nu poate face mai mult decat sa i se adreseze mintii oamenilor. El nu poate intuneca lumina Evangheliei, dar poate invalui mintile oamenilor in intuneric. El poate face ca un val sa acopere privirea lor, chiar daca Evanghelia ii lumineaza pe oameni pretutindeni in jurul lor.
Imparatia lui Satana este imparatia intunericului (vezi Isaia 60,2; Iuda 6; Apocalipsa 16,10) si tocmai pentru motivul acesta diavolul uraste lumina Evangheliei. El vrea sa-si faca lucrarea lumina oricarui inlocuitor al Evangheliei: lumina cunostintei, a culturii, a moralitatii, a educatiei, a bogatiei si a intelepciunii omenesti. Dar intregul lui efort este indreptat impotriva raspandirii luminii Evangheliei, singura care poate sa ii salveze pe oameni (Fapte 4,12). Evanghelia este singurul mijloc prin care uneltirile si inselaciunile diabolice ale lui Satana pot fi demascate si prin care oamenii pot sa vada calea care duce de la intuneric la lumina. Vezi la Ioan 1,4.5.9.14.
Chipul. Gr. eikon, ,,figura”, asemanare”. Cuvantul acesta e folosit in LXX la Geneza 1,2.6 si in 1 Corinteni 11,7; Coloseni 1,15; 3,10; Evrei 10,1. Hristos este chipul exact al Tatalui, prin faptul ca atributele, caracterul si desavarsirea Ambilor sunt identice. Dumnezeu Tatal este ca Fiul (Ioan 12,45; 14,9, Filipeni 2,6). Adam si Eva au fost facuti la inceput dupa acel chip si obiectivul planului de mantuire este sa refaca acest chip in omenire.