4:1 De aceea, fiindca avem slujba aceasta, dupa indurarea pe care am capatat-o, noi nu cadem de oboseala.
Slujba aceasta. Adica slujba ,,noului legamant”, prin care oamenii sunt eliberati din robia ,,slovei” legii (vezi la cap. 3,6.17) si au principiile lui gravate in inima (v. 3). Aceasta slujba a ,,duhului” (v. 6), a ,,neprihanirii” prin credinta (v. 9), a ,,noului legamant” (v. 6) si a adevaratei ,,slobozenii” (v. 17) il reface pe credincios dupa chipul lui Hristos. Aceasta slujba plina de slava ii sustine continuu pe membri si pe slujitorii Evangheliei, prin orice incercare si prin orice suferinte ar trece, si chiar si acestea contribuie la slava lui Dumnezeu.
Nu cadem de oboseala. [,,nu lesinam”, KJV]. Gr. egkakeo, ,,a fi obosit”, ,,a-si pierde curajul”, ,,a se descuraja”. Pavel avea o incredere netarmurita in integritatea si valoarea soliei sale, iar Dumnezeu binecuvantase foarte mult lucrarea lui. El era cu totul nevrednic. Fusese un persecutor si un hulitor. Se socotea ,,cel dintai” dintre toti pacatosii (1 Timotei 1,15). Dar ,,primise indurare”. El datora consacrarea lui ca slujitor al Evangheliei in totul numai harului lui Dumnezeu (1 Corinteni 7,25; 15,9.10; Galateni 1,15.16; 1 Timotei 1,12-16). Nimic nu infrange mai bine mandria, ingamfarea si infumurarea decat o face o privire retrospectiva obiectiva asupra vietii personale. Convertirea lui Pavel si insarcinarea lui in slujba Evangheliei se datorau indurarii divine (1 Timotei 1,13.14).