4:17 Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.
Intristarile... usoare. Versetul acesta cu superlativele lui paradoxale este unul dintre cele mai sugestive pasaje din toate scrierile lui Pavel. Aici apostolul pune in antiteza lucrurile prezente cu cele viitoare, lucrurile timpului cu cele ale vesniciei, intristarea cu slava.
De o clipa. Gr. parautika, ,,momentane”, ,,imediate”. Comparat cu vesnicia, un moment este nimic. Avand in vedere vesnicia, crestinul isi poate permite sa indure orice intristare in scurtul rastimp de o clipa.
Putini oameni au suferit atat de mult pentru Hristos cat a suferit Pavel (cap 11,23-30). Suferinta il urmarea oriunde se ducea si in fiecare clipa. Luate separat, incercarile lui era cu adevarat grele. Dar cand erau comparate cu bucuriile vesniciei si cu slava viitoare, erau numai de o clipa. Compara cu Romani 8,18; Filipeni 1,29; Evrei 2,9.10.
Tot mai mult. Pavel considera cuvintele ,,o greutate vesnica de slava” cu totul necorespunzatoare pentru a exprima contrastul pe care el il vede intre intristarile prezentului si fericirea vesniciei. El mai adauga un superlativ (cf. 1 Ioan 3,1), un idiom grecesc pe care pare sa-l fi faurit chiar el. Comparati cu alte expresii superlative folosite de Pavel in Romani 7,13; 1 Corinteni 12,31; 2 Corinteni 1,8; Galateni 1,13.
Intristarea contribuie la slava vesnica prin curatirea, innobilarea si inaltarea caracterului (Psalmi 94,12; Isaia 48,10; Evrei 12,5-11; Iacov 1,2-4.12; 1 Petru 1,7). Ea cultiva increderea in Dumnezeu si dependenta de El (Psalmi 34,19; Isaia 63,9; Osea 5,15, Iona 2,2). Intristarea duce la supunerea inimii si a mintii. Ea doboara mandria, smereste eul si este adesea mijlocul de a aduce voia credinciosului mai aproape de voia lui Dumnezeu. Ea pune la incercare credinta credinciosului si autenticitatea marturisirii sale de credinta ca si crestin (Iov 23,10; Psalmi 66,10). Ea da ocazie pentru punerea in practica si perfectionarea credintei. Credinta este intarita prin punerea in practica. Ea il ajuta pe credincios sa vada lucrurile in adevarata lor perspectiva si sa dea locul de frunte lucrurilor importante. In felul acesta, intristarea creeaza in crestini o pregatire pentru slava. Cand obiectivele lumesti sunt indepartate prin disciplina suferintei, crestinul gaseste ca e mai usor sa-si lege inima de cele ceresti (Coloseni 3,1.2; 2 Timotei 4,5). Intristarea dovedeste falimentul intelepciunii omenesti, punandu-l pe credincios in situatii dificile, unde propria sa stangacie si nevoie de Dumnezeu devin evidente (Psalmi 107,39). Ea sfinteste legaturile omenesti. Nimic nu contribuie mai mult la intelegerea semenilor nostri si la cultivarea bunatatii fata de ei ca intristarea, incercarea si suferinta.
Slava. Gr. doxa (vezi Ioan 1,14; Romani 3,23).