3:5 Nu ca noi prin noi insine suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu,
Suntem in stare [,,indestulatori”, KJV]. Gr. hikanos, ,,suficient”, ,,de-ajuns”. Forma substantivala a cuvantului e tradusa mai departe, in v. 5, ca ,,destoinicie” si forma lui verbala, ,,a facut in stare” in v. 6. Pavel isi implinise cat putuse mai bine insarcinarea data de Dumnezeu si nu ezita sa-si exprime increderea ca lucrarea lui avusese succes. Dar toata cinstea pentru faptul ca fusese un instrument eficient Ii apartinea lui Dumnezeu.
Sa gandim ceva. Adica sa ajunga la anumite concluzii cu privire la propria sa lucrare. Desi auto-aprecierea capacitatii sale ca lucrator putea fi defectuoasa, nimeni nu putea tagadui ca ostenelile lui fusesera rodnice pentru imparatie. Principiile imparatiei erau inscrise in inimile si vietile convertitilor sai, astfel incat sa nu fie sterse.
De la noi. Adica pornind de la noi insine. Pavel tagaduieste orice merit personal in succesul care insotea lucrarea sa.