3:3 Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niste table de piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.
Sunteti aratati. [,,explicit declarati”, KJV]. Literal, ,,facuti cunoscut”, ,,descoperiti”. Lumea are nevoie de crestini mai ,,citeti”. Limbajul unei vieti de crestini trebuie observat de toata lumea. Numai in felul acesta pot oamenii sa inteleaga ce inseamna crestinismul, sa priceapa marile lui adevaruri si sa se deprinda sa le placa Legea lui Dumnezeu si sa asculte de ea.
Epistola lui Hristos. Fiecare credincios si fiecare biserica ar trebui sa fie o scrisoare a lui Hristos catre lume. Autorul scrisorii este Hristos. Materialul pe care e impriMatei scrisul este inima fiecarui credincios si ceea ce este scris este Legea lui Dumnezeu, o transcriere a caracterului Lui. Copistul in cazul acesta fusese Pavel.
Hristos a scris Cele Zece Porunci cu insusi degetul Sau pe tablele de piatra (Ex. 24,12; 31,18; Deut. 9,1,11; cf. PP 366). El a inspirat barbati sa scrie Biblia (2 Timotei 3,16; 2 Petru 1,20.21) si este, in felul acesta, si autorul ei. Daca vor, oamenii pot sa-L vada si sa-L cunoasca pe Hristos in Lege, in Scripturi si in aceia care cred in El.
Scrisa de noi. [,,slujita de noi”, KJV, G.Gal.]. Hristos l-a folosit pe Pavel ca secretar sau copist al Lui. Pavel nu a compus si nici nu a dictat scrisoarea scrisa in inimile convertitilor sai. El a fost doar instrumentul lui Dumnezeu folosit pentru redactarea acestei epistole vii. Slujitorii credinciosi ai Cuvantului din biserica de astazi sunt scriitorii lui Dumnezeu pentru aceasta generatie.
Nu cu cerneala. In vechime, scrisorile erau de obicei scrise pe papirus, cu o penita de trestie si un pigment negru drept cerneala (vezi 2 Ioan 12). Scrisorile lui Pavel catre biserici au fost fara indoiala scrise in felul acesta. Dar cand e vorba de scrisul pe tablele inimii omenesti, adica in minte, se cere un mijloc mai durabil, iar acesta este Duhul viului Dumnezeu. Acolo unde Duhul Sfant e la lucru, Legea lui Dumnezeu si adevarul Sau sunt manifestate prin sfintenie, ascultare si curatire. Ascultarea de voia lui Dumnezeu devine ceva natural. Scrisul despre care vorbeste aici Pavel influenteaza nu numai intelectul, ci si vointa si sentimentele (Psalmi 1,2; 119,26).
Adversarii apostolului, iudaizantii, nu scrisesera astfel de scrisori in inimile corintenilor, asa cum facuse Pavel. Lucrarea lor se marginea la litera legii. Ei erau preocupati aproape exclusiv de formele ei exterioare, dar spiritul legii nu fusese niciodata imprimate in inimile lor. Ceea ce nu putea realiza legalismul iudaic – din cauza lipsei de credinta a celor care-l practicau (Evrei 4,2) – savarsea acum Evanghelia (Romani 8,3.4). O aderare formala la litera iudaismului nu transfera principiile adevarului in inima oamenilor. Practica iudaica a religiei ramanea formala si mecanica, lipsindu-i spiritul.
Table de piatra. Sau ,,tablite de piatra”. Pavel pune in contrast cele doua table de piatra pe care Dumnezeu scrisese Cele Zece Porunci la Sinai cu tablitele de carne ale inimii. Nu era nimic rau in a avea Legea lui Dumnezeu scrisa pe table de piatra, dar atata vreme cat era scrisa numai acolo si nu era transferata pe tablele de carne ale inimii oamenilor, ea ramanea o litera moarta pentru toate scopurile practice. Adevarul are o forta vie, activa numai cand e aplicat la problemele vietii. Pavel anticipeaza aici discutia despre noul legamant, din v. 6-11. Experienta noului legamant e amintita in pasaje ale Scripturii ca Ieremia 31,31-33; Ezechiel 11,19.20; 36,26.27; Evrei 8,8-10.
Numai Dumnezeu are puterea de a ajunge la inima omului si de a scrie Legea Sa acolo. E mai usor pentru El sa scrie Legea Sa pe table de piatra, deoarece ele nu au putere sa se opuna. Odata ce Legea e scrisa in inima, ea nu mai este o litera moarta. Hartia si piatra sunt perisabile. Nu tot asa e cu Legea scrisa in inima si in viata.
Moise a coborat de pe Sinai purtand cele doua placi de piatra, o dovada vizibila ca fusese cu Dumnezeu, si a aparut ca purtator de cuvant al lui Dumnezeu, randuit de El. Desi scrisorile de acreditare ale lui Pavel nu era intr-o forma concreta, pe hartie, ele nu erau mai putin reale, deoarece aceeasi Lege divina fusese inscrisa de Duhul Sfant in propria sa inima si in inima convertitilor sai. Pavel nu avea nevoie de alte scrisori de acreditare. Viata lui si viata acelora pe care ii condusese la Hristos constituia dovada suficienta ca insarcinarea lui era de la Dumnezeu.