3:1 Incepem noi iarasi sa ne laudam singuri? Sau nu cumva avem trebuinta, ca unii, de epistole de lauda, catre voi sau de la voi?
Sa ne laudam singuri. In cap. 2,17, Pavel se pune in contrast pe sine si colaboratorii sai cu liderii falsi care se dusesera la Corint si acolo stricasera Cuvantul lui Dumnezeu. Era foarte posibil ca afirmatia clara a lui Pavel sa fie gresit interpretata si in felul acesta sa atraga critici. Se lauda Pavel? Se falea el si ii inalta el pe colaboratorii sai? Nu s-a referit el adesea la sine in cuvinte pline de lauda (1 Corinteni 2,6; 3,10; 4,1; 9,15)? Poate ca invatatorii mincinosi se recomandasera credinciosilor Corinteni prin scrisori de la biserica din Ierusalim, care ar fi facut sa para ca erau membrii onorabili si aveau suportul apostolilor. In felul acesta, scrisorile lor de acreditare ar fi parut ca sunt mai bune decat acelea ale lui Pavel (cf. Fapte 13,1-3; Galateni 2,7.9). Vezi la 2 Corinteni 5,12.
Lauda. Literal, ,,ramanere impreuna”, insemnand ca purtatorul scrisorii era in relatii bune cu autorul scrisorii. O astfel de scrisoare era menita sa-i identifice pe lucratorii care calatoreau intr-o regiune unde nu erau cunoscuti personal si astfel sa ocroteasca bisericile de invatatorii mincinosi. Scrisorile de recomandare sunt mentionate de repetate ori (Fapte 18,27; Coloseni 4,10). Dar existau si epistole false, la fel cum existau si apostoli mincinosi. Evident, scrisorile de recomandare pe care unii le prezentasera la Corint fusesera acceptate ca autentice. Este clar ca Pavel nu purtase scrisori de confirmare ca misionar, ceea ce ii determinase pe unii crestini si critici ai sai din Corint sa-l nesocoteasca acum ca apostol si sa-i puna la indoiala autoritatea.