3:17 Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
Duhul [,,duhul acela”, KJV]. Literal, ,,Duhul”. Pavel nu identifica aici a doua persoana a Dumnezeirii cu cea de-a treia, ci se refera la unitatea Lor in scop si lucrare. Ca o astfel de identificare nu e intentionata este evident din propozitia urmatoare: ,,Duhul Domnului”. In Noul Testament, Duhul Sfant este numit atat Duhul lui Dumnezeu, cat si Duhul lui Hristos (Romani 8,9). Pavel vrea sa spuna aici ca: (1) locuirea launtrica a lui Hristos este realizata prin locuirea launtrica a Duhului si este echivalenta cu ea (Ioan 14,16-20; cf. Galateni 2,20); (2) Duhul are in vedere intelepciunea, adevarul si dreptatea lui Hristos (Ioan 16,10-14); (3) Duhul actioneaza ca agent al lui Hristos in ducerea mai departe a lucrarii de mantuire, facand-o vitala si efectiva (Ioan 7,37-39; (4) Comuniunea cu Hristos este comuniunea cu Duhul (Ioan 14,17.18).
Unde este Duhul. Slujirea Duhului inseamna eliberarea de slujirea slovei, care prin ea insasi inseamna robie. ,,A umbla carmuiti de Duhul” inseamna a te bucura de libertate crestina (vezi Galateni 5,13-16; cf. Ioan 6,63). In sine si de la sine, slujirea ,,slovei” sapata pe table de piatra nu are nici o putere de a-i converti pe pacatosi si de a-i elibera. Numai Fiul ii poate face pe oameni cu adevarat ,,slobozi” (Ioan 8,36).
Libertatea Duhului este aceea a unei vieti noi, careia i se poate acorda totdeauna dreptul la o exprimare libera si naturala, pentru simplul motiv ca atunci cand un om e nascut din nou, dorinta lui suprema e ca voia lui Dumnezeu sa lucreze in el. Legea lui Dumnezeu scrisa in inima lui (vezi la 2 Corinteni 3,3) il elibereaza de toate formele de constrangere externa. El alege sa faca ce e drept, nu pentru ca ,,slova” legii ii interzice sa faca ceea ce este rau, ci pentru ca ,,duhul” legii, sapat in inima lui, il mana sa aleaga ceea ce este drept. Duhul care locuieste in inima ii stapaneste astfel vointa si sentimentele, incat el doreste ceea ce este drept si este liber sa urmeze adevarul, asa cum este in Isus. El consimte ca Legea este buna si ii ,,place legea lui Dumnezeu” ,,dupa omul launtric” (Romani 7,22; cf. Psalmi 1,2).
Libertatea in Hristos nu inseamna ingaduinta ca cineva sa faca asa cum ii place, afara de cazul ca ii place sa asculte de Hristos in toate lucrurile. Trebuie sa existe control. Cu cat Hristos locuieste mai putin in om, cu atat mai mult trebuie sa se exercite un control din afara. Omului care este reinnoit in Hristos i se poate incredinta deplina libertate, deoarece el nu va abuza de ea facand-o sa serveasca unor obiective egoiste.