Printable Mode2 Corinteni, 3
|
3:1 Incepem noi iarasi sa ne laudam singuri? Sau nu cumva avem trebuinta, ca unii, de epistole de lauda, catre voi sau de la voi? Sa ne laudam singuri. In cap. 2,17, Pavel se pune in contrast pe sine si colaboratorii sai cu liderii falsi care se dusesera la Corint si acolo stricasera Cuvantul lui Dumnezeu. Era foarte posibil ca afirmatia clara a lui Pavel sa fie gresit interpretata si in felul acesta sa atraga critici. Se lauda Pavel? Se falea el si ii inalta el pe colaboratorii sai? Nu s-a referit el adesea la sine in cuvinte pline de lauda (1 Corinteni 2,6; 3,10; 4,1; 9,15)? Poate ca invatatorii mincinosi se recomandasera credinciosilor Corinteni prin scrisori de la biserica din Ierusalim, care ar fi facut sa para ca erau membrii onorabili si aveau suportul apostolilor. In felul acesta, scrisorile lor de acreditare ar fi parut ca sunt mai bune decat acelea ale lui Pavel (cf. Fapte 13,1-3; Galateni 2,7.9). Vezi la 2 Corinteni 5,12. Lauda. Literal, ,,ramanere impreuna”, insemnand ca purtatorul scrisorii era in relatii bune cu autorul scrisorii. O astfel de scrisoare era menita sa-i identifice pe lucratorii care calatoreau intr-o regiune unde nu erau cunoscuti personal si astfel sa ocroteasca bisericile de invatatorii mincinosi. Scrisorile de recomandare sunt mentionate de repetate ori (Fapte 18,27; Coloseni 4,10). Dar existau si epistole false, la fel cum existau si apostoli mincinosi. Evident, scrisorile de recomandare pe care unii le prezentasera la Corint fusesera acceptate ca autentice. Este clar ca Pavel nu purtase scrisori de confirmare ca misionar, ceea ce ii determinase pe unii crestini si critici ai sai din Corint sa-l nesocoteasca acum ca apostol si sa-i puna la indoiala autoritatea. 3:2 Voi sunteti epistola noastra, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii. Epistola noastra. Pavel foloseste acum in mod figurat cuvantul ,,epistola”. El nu avea nevoie de scrisori de recomandare propriu-zise, deoarece convertitii lui erau o dovada suficienta a apostoliei lui. El nu avea nevoie de documente scrise pentru a-si stabili autoritatea apostolica. Metafora unei epistole scrise arata, pe de o parte, ca cei din Corint aveau cuvantul Legii lui Dumnezeu scris in inimile lor si ca, pe de alta parte, erau epistole vii, scrise in inima lui Pavel. In acest fel, ei se dovedeau a fi crestini adevarati si, in acelasi timp, dovedeau si ca Pavel era un apostol adevarat. Ei erau ,,pecetea apostoliei” lui (2 Corinteni 9,2). Inimile noastre. Se pot cita dovezi (cf. p. 19) pentru inlocuirea acestei expresii cu ,,inimile voastre”. 3:3 Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niste table de piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Sunteti aratati. [,,explicit declarati”, KJV]. Literal, ,,facuti cunoscut”, ,,descoperiti”. Lumea are nevoie de crestini mai ,,citeti”. Limbajul unei vieti de crestini trebuie observat de toata lumea. Numai in felul acesta pot oamenii sa inteleaga ce inseamna crestinismul, sa priceapa marile lui adevaruri si sa se deprinda sa le placa Legea lui Dumnezeu si sa asculte de ea. Epistola lui Hristos. Fiecare credincios si fiecare biserica ar trebui sa fie o scrisoare a lui Hristos catre lume. Autorul scrisorii este Hristos. Materialul pe care e impriMatei scrisul este inima fiecarui credincios si ceea ce este scris este Legea lui Dumnezeu, o transcriere a caracterului Lui. Copistul in cazul acesta fusese Pavel. Hristos a scris Cele Zece Porunci cu insusi degetul Sau pe tablele de piatra (Ex. 24,12; 31,18; Deut. 9,1,11; cf. PP 366). El a inspirat barbati sa scrie Biblia (2 Timotei 3,16; 2 Petru 1,20.21) si este, in felul acesta, si autorul ei. Daca vor, oamenii pot sa-L vada si sa-L cunoasca pe Hristos in Lege, in Scripturi si in aceia care cred in El. Scrisa de noi. [,,slujita de noi”, KJV, G.Gal.]. Hristos l-a folosit pe Pavel ca secretar sau copist al Lui. Pavel nu a compus si nici nu a dictat scrisoarea scrisa in inimile convertitilor sai. El a fost doar instrumentul lui Dumnezeu folosit pentru redactarea acestei epistole vii. Slujitorii credinciosi ai Cuvantului din biserica de astazi sunt scriitorii lui Dumnezeu pentru aceasta generatie. Nu cu cerneala. In vechime, scrisorile erau de obicei scrise pe papirus, cu o penita de trestie si un pigment negru drept cerneala (vezi 2 Ioan 12). Scrisorile lui Pavel catre biserici au fost fara indoiala scrise in felul acesta. Dar cand e vorba de scrisul pe tablele inimii omenesti, adica in minte, se cere un mijloc mai durabil, iar acesta este Duhul viului Dumnezeu. Acolo unde Duhul Sfant e la lucru, Legea lui Dumnezeu si adevarul Sau sunt manifestate prin sfintenie, ascultare si curatire. Ascultarea de voia lui Dumnezeu devine ceva natural. Scrisul despre care vorbeste aici Pavel influenteaza nu numai intelectul, ci si vointa si sentimentele (Psalmi 1,2; 119,26). Adversarii apostolului, iudaizantii, nu scrisesera astfel de scrisori in inimile corintenilor, asa cum facuse Pavel. Lucrarea lor se marginea la litera legii. Ei erau preocupati aproape exclusiv de formele ei exterioare, dar spiritul legii nu fusese niciodata imprimate in inimile lor. Ceea ce nu putea realiza legalismul iudaic – din cauza lipsei de credinta a celor care-l practicau (Evrei 4,2) – savarsea acum Evanghelia (Romani 8,3.4). O aderare formala la litera iudaismului nu transfera principiile adevarului in inima oamenilor. Practica iudaica a religiei ramanea formala si mecanica, lipsindu-i spiritul. Table de piatra. Sau ,,tablite de piatra”. Pavel pune in contrast cele doua table de piatra pe care Dumnezeu scrisese Cele Zece Porunci la Sinai cu tablitele de carne ale inimii. Nu era nimic rau in a avea Legea lui Dumnezeu scrisa pe table de piatra, dar atata vreme cat era scrisa numai acolo si nu era transferata pe tablele de carne ale inimii oamenilor, ea ramanea o litera moarta pentru toate scopurile practice. Adevarul are o forta vie, activa numai cand e aplicat la problemele vietii. Pavel anticipeaza aici discutia despre noul legamant, din v. 6-11. Experienta noului legamant e amintita in pasaje ale Scripturii ca Ieremia 31,31-33; Ezechiel 11,19.20; 36,26.27; Evrei 8,8-10. Numai Dumnezeu are puterea de a ajunge la inima omului si de a scrie Legea Sa acolo. E mai usor pentru El sa scrie Legea Sa pe table de piatra, deoarece ele nu au putere sa se opuna. Odata ce Legea e scrisa in inima, ea nu mai este o litera moarta. Hartia si piatra sunt perisabile. Nu tot asa e cu Legea scrisa in inima si in viata. Moise a coborat de pe Sinai purtand cele doua placi de piatra, o dovada vizibila ca fusese cu Dumnezeu, si a aparut ca purtator de cuvant al lui Dumnezeu, randuit de El. Desi scrisorile de acreditare ale lui Pavel nu era intr-o forma concreta, pe hartie, ele nu erau mai putin reale, deoarece aceeasi Lege divina fusese inscrisa de Duhul Sfant in propria sa inima si in inima convertitilor sai. Pavel nu avea nevoie de alte scrisori de acreditare. Viata lui si viata acelora pe care ii condusese la Hristos constituia dovada suficienta ca insarcinarea lui era de la Dumnezeu. 3:4 Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Increderea aceasta. Adversarii lui Pavel, care aveau in vedere numai litera si formalismul, ii intelesesera gresit increderea si verticalitatea sa ca fiind fala si lauda de sine. Dimpotriva, increderea lui Pavel era rezultatul constientei de a fi sub statornica indrumare si influenta a lui Hristos (cf. cap. 5,14). De aceea, toata cinstea si lauda Ii apartineau lui Hristos, nu siesi. Increderea in sine neinteleapta si zadarnica e un viciu, dar increderea in Dumnezeu este o mare virtute crestina (1 Corinteni 13,13; Galateni 5,22.23). Cea dintai isi atribuie meritele pentru succesul in lucrare; cealalta, cu smerenie, Ii atribuie meritele lui Dumnezeu. 3:5 Nu ca noi prin noi insine suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, Suntem in stare [,,indestulatori”, KJV]. Gr. hikanos, ,,suficient”, ,,de-ajuns”. Forma substantivala a cuvantului e tradusa mai departe, in v. 5, ca ,,destoinicie” si forma lui verbala, ,,a facut in stare” in v. 6. Pavel isi implinise cat putuse mai bine insarcinarea data de Dumnezeu si nu ezita sa-si exprime increderea ca lucrarea lui avusese succes. Dar toata cinstea pentru faptul ca fusese un instrument eficient Ii apartinea lui Dumnezeu. Sa gandim ceva. Adica sa ajunga la anumite concluzii cu privire la propria sa lucrare. Desi auto-aprecierea capacitatii sale ca lucrator putea fi defectuoasa, nimeni nu putea tagadui ca ostenelile lui fusesera rodnice pentru imparatie. Principiile imparatiei erau inscrise in inimile si vietile convertitilor sai, astfel incat sa nu fie sterse. De la noi. Adica pornind de la noi insine. Pavel tagaduieste orice merit personal in succesul care insotea lucrarea sa. 3:6 care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata. Ne-a... facut in stare. In v. 6-18, Pavel scoate in evidenta superioritatea ,,slujbei Duhului” (v. 8), pe care el o reprezinta, fata de ,,slujba aducatoare de moarte” – sistemul iudaic, iesit din uz, reprezentat de adversarii sai iudaizanti. El scoate in evidenta acest contrast comparand ,,slova” noului legamant” cu aceea a perioadei mozaice si prezentandu-i pe adversarilor sai iudaizanti ca exponenti ai literei Legii si nu ai spiritului ei. El numeste preotia iudaica o slujire ,,a slovei” in contrast cu aceea a slujitorilor lui Hristos ca o slujire ,,a duhului”. Un slujitor ,,al slavei” Legii administra un sistem de reguli si randuieli. Scopul lui era de a asigura conformarea la cerintele exterioare. Dar Dumnezeu il facuse pe Pavel un slujitor ,,al duhului”, al intregii vointe descoperite a lui Dumnezeu. El fusese crescut dupa litera aspra a Legii (Fapte 22,3; Filip 3,4-6), dar duhul vietii in Hristos Isus il eliberase de sistemul acela aspru (Romani 8,2). El renuntase la slujirea ,,literei” in favoarea aceleia ,,a duhului” (Romani 8,1,2:2 Corinteni 5,17). Acest tip de slujire ii poate salva pe oameni de la pacat, facandu-i copii ai lui Dumnezeu, in timp ce celalalt tip de slujire nu reuseste nimic din toate acestea (Efes 3,7). Unul are Duhul Sfant, celalalt nu-L are. Slujirea ,,duhului” poate sa convinga de pacat, cealalta nu poate (Ioan 16,8.9.13; Efeseni 3,7; 1 Timotei 1,11-16). Slujirea ,,slovei” – formele religiei – si aceea ,,a duhului” (vezi la Ioan 4,23.24) nu ar fi trebuit sa fie reciproc exclusive (vezi la Marcu 2,21,22; 7,6-9). Dar slujirea ,,slovei” ajunsese sa fie, practic, o pervertire a adevaratei Evanghelii care ii fusese descoperita lui Moise si tuturor profetilor (DA 29, 30, 35, 36). Legamant nou. [,,Nou testament”, KJV]. Pavel pune in contrast noul cu vechiul legamant, unul fiind identificat cu duhul si celalalt cu litera. Sub vechiul legamant, respectul iudaic pentru simpla ,,slova” a legii in practica a devenit idolatrie. El a sufocat ,,duhul”. Iudeii au ales sa traiasca sub stapanirea ,,slovei” Legii. Ascultarea lor de lege, de ritual si de ceremoniile prescrise era formalista si externa. Devotiunea si ascultarea unui crestin nu vor fi caracterizate prin metode mecanice, reguli si obligatii elaborate, ci prin prezenta si puterea Duhului lui Dumnezeu. Nu al slovei. Punerea in contrast a ,,slovei” si a ,,duhului” in Scriptura e ceva specific apostolului Pavel (vezi Romani 2,27-29; 7,6). Una este externa, cealalta este interioara. Atat iudeii, cat si crestinii sunt in primejdia de a accentua ,,slova” cu excluderea ,,duhului”. Vechiul Testament cat si Noul Testament reprezinta o descoperire inspirata de Duhul Sfant (2 Timotei 3,15-17). Dumnezeu intentionase ca iudaismul sa aiba atat ,,slova” cat si ,,duhul” – o redare scrisa a voii descoperite a lui Dumnezeu si a anumitor formalitati prescrise, toate transpuse intr-o experienta vie (vezi Ioan 4,23.24). Acelasi lucru e adevarat cu privire la crestini. Doctrinele formaliste, teologia si formele de cult nu au puterea sa-i mantuiasca pe oameni din pacat. Prin faptul ca venise de la Dumnezeu, ,,slova” Legii, asa cum e relatata in scrierile lui Moise, era buna. Dar Dumnezeu intentionase ca ,,slova”, redarea in scris a Legii, sa fie numai un mijloc de atingere a unui scop superior, acela al imprimarii ,,spiritului” Legii in inimile iudeilor. Dar ca intreg, israelitii au dat gres in a transpune ,,slova” Legii in ,,spiritul” ei, adica intr-o experienta religioasa vie de mantuire personala din pacat, prin credinta in ispasirea care urma sa fie adusa de Mesia. Doar tinerea literei legii ,,omoara”. Numai ,,duhul” Legii are posibilitatea sa dea ,,viata”, fie pentru iudeu, fie pentru crestini. Practica crestinismului poate usor degenera intr-o simpla ,,forma a evlaviei” fara ,,puterea ei” (2 Timotei 3,5), asa incat ,,slova” crestinismului ii ,,omoara” pe aceia care se sprijina pe ea pentru mantuire. Pe vremea lui Pavel, iudaismul pierduse in asa masura ,,duhul” adevaratei religii, incat ritualurile lui religioase constau numai din ,,slova”. Ca sistem, el pierduse puterea de a da viata credinciosilor (vezi la Marcu 2,21.22; Ioan 1,17). Pe de alta parte, crestinismul era inca tanar si prolific, desi in secolele urmatoare, avea sa degenereze si el (vezi nota suplimentara la Daniel 7). In felul acesta, cand scria Pavel, iudaismul era identificat cu ,,slova” si crestinismul, in masura in care era liber de influenta iudaizantilor, era identificat cu ,,duhul”. Argumentul unora ca Pavel nesocoteste aici Vechiul Testament si Decalogul este, in realitate, fara fundament. Scriindu-le crestinilor dintre neamuri, Pavel afirma adesea ca Vechiului Testament si Decalogul reprezinta forta care ii uneste pe crestini (vezi Romani 8,1-4; 2 Timotei 3,15-17; cf. celor de la Matei 5,17-19). Hristos si apostolii nu aveau alte ,,scripturi” decat Vechiul Testament (vezi la Ioan 5,39). Galeria eroilor credintei enumerati in Evrei 11, impreuna cu multe mii din timpurile Vechiului Testament, au experimentat lucrarea datatoare de viata a Duhului Sfant in viata lor, la fel cum altii au facut-o in timpurile Noului Testament. Fiecare biserica si fiecare crez au atat ,,slova”, cat si ,,duhul” lor. Evanghelia lui Isus Hristos are ,,slova” si ,,duhul” ei. Fara puterea datatoare de viata a Duhului Sfant, inevitabil Evanghelia devine in orice biserica o scrisoare moarta. Mii de crestini cu numele sunt multumiti cu ,,slova” si raman cu totul fara viata spirituala. Ceea ce Dumnezeu cere nu este numai o fapte corecte, ci fapte corecte ca produs si dovada a unei relatii corecte cu Dumnezeu si o stare corecta a fiintei morale si spirituale. A reduce viata si cultul crestin la conformarea la un sistem de reguli, in loc de a le face sa depinda de viul Dumnezeu inseamna a depinde de serviciul si lucrarea ,,slovei”. Actele si ceremoniile formaliste ale religiei, fie iudaice, fie crestine, sunt numai un mijloc pentru atingerea unui scop. Daca sunt tratate ca scopuri in sine, ele se transforma imediat intr-o piedica pentru o experienta religioasa adevarata. Acelasi lucru este adevarat cu privire la Legea lui Dumnezeu, Decalogul. Conformarea formalista la preceptele ei, intr-un efort de a obtine prin aceasta mantuirea, este zadarnica. Numai cand vine ca rezultat al iubirii pentru Dumnezeu si pentru semeni, ascultarea are valoare inaintea lui Dumnezeu (vezi la Matei 19,16-30). In predica de pe munte, Domnul a subliniat principiul conform caruia ascultarea de ,,slova” Legii, fara ,,duhul” ascultarii, nu reuseste sa atinga standardul Sau de neprihanire (vezi la Matei 5,17-22). Contrar anumitor comentatori moderni ai Scripturii, ,,duhul” Legii nu desfiinteaza ,,litera” ei. De pilda, Isus a poruncit ucenicilor Sai sa nu se ,,manie” pe fratii lor (Matei 5,22), dar prin aceasta El nu a dat voie nimanui sa calce ,,slova” poruncii, luand viata fratelui sau. Evident ca ,,duhul” poruncii a sasea nu inlocuieste ,,slova” ei, ci o completeaza si tinde sa o ,,mareasca” (vezi la Isaia 42,21). Acelasi lucru s-ar putea spune cu privire la fiecare precept al Decalogului, inclusiv porunca a patra (vezi la Isaia 58,13; Marcu 2,28). Slova omoara. ,,Slova” era buna, dar nu avea putere sa salveze pe pacatos de sub sentinta mortii. De fapt, ea il condamna la moarte. Asa cum a fost data initial de Dumnezeu, legea avea scopul sa promoveze viata (Romani 7,10.11) si astfel se spune despre ea ca este ,,sfanta, dreapta si buna (v. 12). Dar viata venea odata cu ascultarea, iar moartea cu neascultarea. In felul acesta, Legea il dadea pe pacatos la moarte, deoarece ,,omul care va pacatuit, vrednic este de moarte” (Ezech. 18,4.20). ,,Plata pacatului este moartea” (Romani 6,23), dar Evanghelia avea ca scop sa-l ierte si sa-i dea viata pacatosului (cap. 8,1-3). Legea osandeste la moarte pe calcatorul poruncii, dar Evanghelia il rascumpara si il face sa traiasca iarasi (Psalmi 51). Da viata. Literal, ,,a face viu”. Lucrarea ,,duhului” da putere supranaturala. Sentinta la moarte este inlaturata de darul vietii in Hristos (1 Ioan 5,11.12). Cand e adusa in constiinta unui om pocait, norma dreptatii lui Dumnezeu devine ocazie de ascultare si de viata. Dar cand Legea lui Dumnezeu este adusa in constiinta omului care nu este nascut din nou, ea il condamna la moarte. 3:7 Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, Slujba aducatoare de moarte. [,,slujba mortii”, KJV]. Adica sistemul religios iudaic, care ajunsese atat de pervertit, incat era lipsit de viata si nu putea sa dea viata celor care-l practicau. In versetul 9, Pavel il numeste ,,slujba aducatoare de osanda”. Versetele 7-18 sunt bazate pe experienta lui Moise relatata in Exod 34,29-35. Pavel scoate in evidenta aici superioritatea slujbei ,,duhului”, scopul lui fiind acela de a-i combate cu dovezi pe potrivnicii sai din Corint, iudaizantii (vezi la 2 Corinteni 11,22), a caror slujba era aceea a ,,slovei” si nu a ,,duhului”. Scrisa si sapata in pietre [,,scrisa si gravata”, KJV; ,,sapata in litere”, G.Gal.). Literal, ,,gravata in scris” cu accent asupra ideii ca scrisul era menit sa ramana si astfel sa aiba valabilitate permanenta. Aceasta este o referire evidenta la cele doua table de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci (Exod 31,18). Comparati cu vorbele rostite de Hristos in Matei 4,4.7.10: ,,este scris” insemnand ,,sta scris”. Pavel se refera aici la a doua inscriere a Legii pe table de piatra (Exod 34,1-7.28-35). Fetei lui Moise. Vezi la Exod 34,29-35. Stralucirii. [,,slavei”, KJV]. Vezi Romani 3,23. In 2 Corinteni 3,7-18 slava care ramane este in contrast cu slava care piere; ceea ce este plin de slava in contrast cu ceea ce are mai putina slava; iar ceea ce e nou, cu ceea ce e vechi. In ambele, ,,slava” se refera la slava prezentei lui Hristos. In cel nou e o deplina descoperire a slavei lui Dumnezeu in persoana si prezenta reala a lui Hristos, care a venit in lumea aceasta ca sa fie vazut de oameni (vezi la Ioan 1,14), slava care ramane pururea (vezi Evrei 7). In slujirea mozaica, Hristos era vazut numai in simbolurile oferite de legea ceremoniala, dar slava era totusi slava reflectata a lui Hristos. Rascumparatorul era ascuns in spatele unei perdele de tipuri, simboluri, ritualuri si ceremonii, dar perdeaua aceasta a fost inlaturata la venirea marelui Antitip (vezi Evrei 10,19.20). Trecatoare. [,,desfiintata”, KJV]. Unii cititori superficiali au tras concluzia ca Legea lui Dumnezeu ,,urma sa fie desfiintata”. Insa versetul spune clar ca ,,slava trecatoare” reflectata pe fata lui Moise ,,urma sa fie desfiintata”. ,,Slava” aceea disparea in cateva ore sau zile, in cazul cel mai fericit, dar Legea lui Dumnezeu, ,,scrisa si gravata in pietre”, a ramas in vigoare. Slujirea lui Moise si sistemul iudaic e ceea ce trebuia sa treaca, nu Legea lui Dumnezeu (vezi la Matei 5,17.18). Slava nu era asupra tablelor de piatra si nu a disparut de pe ele. Slava trecatoare de pe fata lui Moise a fost rezultatul partasiei lui cu Dumnezeu pe Sinai. Ea marturisea celor care o vedeau ca Moise fusese in prezenta divina si purta marturia tacuta a insarcinarii sale ca reprezentant al lui Dumnezeu si a obligatiei poporului de a ramane la preceptele ei. Slava aceea era data pentru a atesta sursa divina si astfel obligativitatea Legii. Dupa cum fata lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu, tot asa legea ceremoniala si serviciile sanctuarului pamantesc reflectau prezenta lui Hristos. Dumnezeu intentiona ca oamenii din timpurile Vechiului Testament sa inteleaga si sa experimenteze prezenta salvatoare a lui Hristos in slava reflectata a sistemului tipic. Dar odata cu venirea lui Hristos, oamenii au avut privilegiul de a privi slava Antitipului (vezi la Ioan 1,14) si nu mai aveau nevoie de slava mai mica, reflectata, care insotea tipul. In timpurile Vechiului Testament, pacatosii aflau mantuirea prin credinta in Hristos, Cel care trebuia sa vina, tot atat de sigur cum au aflat in timpurile crestine. Tocmai pentru motivul acesta Pavel vorbeste despre aceste ritualuri si ceremonii ca ,,slujirea mortii”. Iudeii care nu izbuteau sa-L vada pe Hristos in sistemul jertfelor aveau sa moara in pacatele lor. In sine si de la sine, sistemul acela n-a salvat niciodata pe nimeni de la primirea platii pacatului, si anume moartea. Si intrucat cei mai multi iudei de pe vremea lui Pavel, inclusiv iudaizantii care acum tulburau biserica din Corint, considerau acele jertfe ca esentiale pentru mantuire, Pavel caracteriza corespunzator intregul sistem ca ,,slujire a mortii”. El era lipsit de viata. Atat iudeii, cat si neamurile trebuiau sa gaseasca viata in Hristos, deoarece numai in El este mantuire (Fapte 4,12). Hristos a fost Mantuitorul lui Israel in toate timpurile Vechiului Testament, tot atat de adevarat cum este Mantuitorul nostru astazi (vezi E. G. White, Material suplimentar la Fapte 15,11). Esecul natiunii iudaice de a-l vedea pe Hristos si de a crede in El, asa cum era preinchipuit prin sistemul ceremonial, marcheaza intregul curs al istoriei evreilor de la Sinai la Hristos. In felul acesta, expresia ,,slujba mortii” caracterizeaza in mod corespunzator intreaga perioada a istoriei iudaice, desi, natural, au fost multe exceptii vrednice de notat. Orbirea lui Israel, in cele din urma, la facut sa-L lepede pe Isus ca Mesia si sa-L rastigneasca pe Rascumparatorul lor. Pavel declara ca odata cu venirea slavei mai mari, revelate in Hristos, si disparitia in consecinta a slavei reflectate a sistemului tipic, nu mai poate exista vreo scuza pentru ramanerea intr-un asemenea sistem. Venirea lui Hristos si a plinatatii Duhului Sfant oferea din plin o slujba care putea sa dea viata. 3:8 cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Slujba Duhului. Slujba mantuirii, care da viata, este: (1) ,,slujba impacarii” (cap. 5,18), adica o slujba prin care oamenii sunt impacati cu Dumnezeu; (2) ,,slujba Duhului” (cap. 3,8), (3) propovaduirea [,,slujba”] cuvantului (Fapte 6,4); (4) ,,slujba aducatoare de neprihanire” [,,slujba dreptatii”] (2 Corinteni 3,9), adica o slujba prin care oamenii pot invata cum sa devina neprihaniti (vezi la Romani 8,3.4). Argumentatia compara ce e mai mic cu ce e mai mare. Pasajul acesta prezinta o serie de antiteze, slova si duhul, slava pieritoare si slava dainuitoare, condamnarea si neprihanire, Moise si Hristos. Cel din urma, in fiecare caz, este infinit superior celui dintai (vezi Evrei 3,1-6). 3:9 Daca slujba aducatoare de osanda, a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Slujba aducatoare de osanda. Adica ,,slujba aducatoare de moarte” [,,slujba mortii”] (vezi v. 7). ,,Slujba aducatoare de neprihanire” [,,slujba neprihanirii”] intrecea in slava ,,slujba aducatoare de osanda” [,,slujba condamnarii”], prin aceea ca sangele lui Hristos intrecea pe cel al taurilor si al tapilor ca mijloc de ispasire pentru pacat. Deosebirea dintre cele doua era infinita. 3:10 Si in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. N-a fost slavit. [,,n-avea slava”, KJV]. Nu intr-un sens absolut, ci intr-un sens comparativ. Slava slujbei in sistemul jertfelor era mare, dar cand era comparata cu aceea a lui Hristos parea un nimic. Slujba anterioara si-a pierdut in felul acesta slava. Ea e cu totul eclipsata. Stralucirea lunii si a stelelor dispare atunci cand straluceste soarele. Asa e cu Hristos, Soarele neprihanirii. Slava superioara a intruparii, vietii, suferintelor, mortii si invierii lui Hristos si a descoperirii prin El a iubirii si caracterului lui Dumnezeu – sfintenie, dreptate, bunatate si indurare – face ca sistemul jertfelor, atat de bine adaptat timpului sau, sa fie cu totul necorespunzator. 3:11 In adevar, daca ce era trecator, era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Ce era trecator. [,,ce a fost desfiintat”, KJV]. Pavel vede disparitia slavei de pe fata lui Moise ca o ilustratie a desfiintarii sistemul mozaic, disparitia ,,slujbei aducatoare de moarte”. Slujba apostolica pune capat slujbei lui Moise, din cauza ca aceasta isi atinsese scopul. Un tipar isi pierde utilitatea atunci cand apare haina pentru care a fost folosit. Iudaizantii isi tineau ochii atintiti spre ,,chipurile celor ce sunt in ceruri”, dupa ce Hristos Se inapoiase la cer sa conduca ,,insesi cele ceresti” (Evrei 9,23). Pavel cauta sa abata atentia oamenilor de la ,,slova” unei administratii care era lipsita de puterea de a da viata, la ,,duhul” uneia care putea sa faca lucrul acesta. Sistemul iudaic devenise nu numai inutil ca o calauza la mantuire, dar chiar primejdios, prin aceea ca acum tindea sa abata privirea oamenilor de la Hristos. Pe langa faptul ca sistemul iudaic ajunsese acum sa fie invechit, chiar si atunci cand sistemul fusese valabil, iudeii pervertisera in mare masura planul si scopul pe care Dumnezeu le avusese initial cu privire la el. Aceasta facea acum ca sistemul sa fie de doua ori demodat si necorespunzator (cf. Matei 23,38; DA 577). Acum, cu venirea lui Hristos, nu mai ramanea nici o scuza pentru perpetuarea vechii slujbe, asa cum cautau sa faca impotrivitorii iudaizanti ai lui Pavel. Comparati cu Romani 9,30-33. Cu cat mai mult. Dupa cum stralucirea soarelui face sa dispara stelele, tot asa slujba ,,duhului” o depaseste si o inlocuieste pe cea a ,,slovei”. 3:12 Fiindca avem dar o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala; Fiindca. In v. 7-11, Pavel pune in contrast slujba mozaica cu cea apostolica. Acum el prezinta rezultatele diferite ale celor doua feluri de slujire, asa cum sunt vazute in iudei (v. 13-16) si in crestini (v. 17.18). Iudeii ramaneau orbi si impietriti in inima. Pentru crestini, slujba ,,duhului” aducea libertate si transformarea caracterului. O astfel de nadejde. Adica nadejde in slava si eficacitatea superioare ale slujbei ,,duhului” (cf. Tit 2,13). Indrazneala. Literal, ,,deschidere”, ,,franchete”, ,,curaj”. Cuvantul grecesc presupune si ideea de franchete, sinceritate si curaj. Iudeii se temusera sa priveasca stralucirea divina de pe fata lui Moise si tremurasera in fata manifestarii slavei divine pe Sinai. Moise era cu adevarat omul prin care vorbea Dumnezeu, dar era necesar sa acopere slava divina de pe fata sa, care atesta slujba lui. Dimpotriva, in slujba cu mai multa slava a lui Pavel nu era nimic care sa fie ascuns. El putea sa proclame adevarurile Evangheliei fara rezerva. 3:13 si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Nu... ca Moise. Vezi Exod 34,29-35. Pavel foloseste imaginea naframei pentru a ilustra orbirea Israelului spiritual (2 Corinteni 3,14-16). Potrivit cu cele spuse de Pavel, slava trecatoare reprezenta tipurile si ceremoniile care trebuiau sa se sfarseasca odata cu venirea marelui Antitip, Domnul Isus Hristos. Din cauza ,,mahramei”, spune Pavel, israelitii nu erau in stare sa vada disparitia slavei trecatoare sau sa inteleaga sensul ei. Ei credeau din toata inima ca tipurile si ceremoniile urmau sa fie permanente. Ei le priveau ca fiind un scop in sine. Ei nu vedeau ca sistemul tipic era temporar, provizoriu in natura, preinchipuind slava lui Hristos, care avea sa vina. Cu siguranta, Moise nu a ascuns in mod deliberat adevarul si nu a cautat sa-i insele pe israeliti. El a proorocit despre Mesia si a privit inainte, la perioada glorioasa a venirii Lui (vezi Deut. 18,15). Valul, sau naframa, simboliza necredinta iudeilor (vezi Evrei 3,18.19; 4,1.2; cf. PP 329, 30) si refuzul lor de a-L vedea pe Hristos in slujba jertfelor. 3:14 Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Greoi la minte. [,,orbiti”, KJV]. Gr. poroo, ,,a se batatori”, ,, ajunge greoi”, ,,a-si pierde capacitatea de a intelege”. Poroo e tradus ,,impietrita” in Marcu 6,52; 8,17. Cauza acestei stari spirituale era necredinta persistenta. Pana in ziua de astazi. Pavel fusese delegat sa fie un slujitor al noului legamant, dar slujirea lui pentru iudeii din vremea sa nu era mai eficienta decat fusese aceea a lui Moise pe vremea sa. Lucrul acesta se datora oare faptului ca Pavel le slujise numai ,,slova”? Nu! Se datora faptului ca aceeasi ,,naframa” era inca pe inimile si mintile lor. Solutia era ca ei sa inlature valul, nu ca Pavel sa schimbe slujba ,,duhului” cu una ,,a slovei”, asa cum cereau adversarii sai. Vechiului Testament. Cu certitudine, nu e vorba de ceea ce cunoastem noi ca Vechiul Testament, deoarece inca nu era un Nou Testament. In ce priveste denumirea pe care Vechiul Testament o poarta in Noul Testament, vezi Luca 24,44. Pavel se refera probabil fie la Pentateuc, fie la acea parte din Pentateuc in care sunt afirmati termenii legamantului. In loc sa fie pe fata lui Moise, acum valul este pe cartea pe care el a scris-o. Indiferent de cuvantul vorbit sau scris al lui Moise, mintea si inima poporului erau inca orbite. Iudeii nu inlaturasera legea. Ei o citeau in mod regulat si, probabil, il onorau pe Moise. Dar in realitate nu-l credeau, caci daca ar fi facut asa, L-ar fi crezut pe Hristos (Ioan 5,46.47). Pentru ei, slava lui Moise consta din ,,slova” legii si din formele si ceremoniile exterioare prescrise acolo. Natura si lucrarea lui Mesia ramaneau o taina pentru ei. Data la o parte in Hristos. Numai descoperirea lui Hristos in profetiile Vechiului Testament si in formele si ceremoniile prescrise de el ar fi putut contribui la ridicarea ,,valului” de pe acele pasaje ale Scripturii. Dar iudeii refuzau sa-L recunoasca pe Hristos ca Mesia si, de aceea, naframa ramanea neridicata. 3:15 Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Pana astazi. La vreo 1.500 de ani dupa Moise si la vreo 30 de ani dupa moartea lui Hristos. Cand se citeste Moise. Primele cinci carti ale Bibliei au fost scrise de Moise si au ajuns sa fie recunoscute ca ,,Legea lui Moise”. Acestea erau citite cu regularitate in sinagogi (Fapte 15,5.21; vezi vol. V, p. 96, 97). Peste inimile lor. Nu atat de mult asupra intelectului, cat asupra vointei. Ei ar fi putut sa creada, dar au refuzat sa faca lucrul acesta (vezi la Osea 4,6). In toata istoria lor ca natiune, iudeii au vrut sa fie orbi. Ei vedeau in ceea ce scrisese Moise numai ceea ce erau dispusi sa creada (vezi vol. IV, p. 33). Erau pe deplin convinsi de incomparabila desavarsise a ,,slovei” legii mozaice, dar au inchis ochii fata de ,,duhul” ei. Serviciile si jertfele de la sanctuar Il prefigurau pe Mielul lui Dumnezeu si lucrarea Lui de mijlocire. Psalmi ca 22, 24 si 110 indreptau privirile cititorilor catre Cineva mai mare decat David. Profetiile din Isaia ar fi trebuit sa-i determine sa inteleaga faptul ca Mesia trebuia sa sufere inainte de a domni ca Imparat. Ei Il asteptau cu adevarat pe Mesia, dar ca pe un Izbavitor de vrajmasii straini, nu de pacat (vezi la Luca 4,19). Acelasi val de voita necredinta ascunde adesea adevarul de privirea oamenilor de astazi. Avem nevoie sa ne apropiem de Scripturi cu mintea deschisa, gata sa renuntam la idei preconcepute si sa recunoastem, sa acceptam adevarul, indiferent care ar fi el. 3:16 Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Ori de cate ori vreunul. [,, cand el”, KJV]. Textul grecesc poate fi tradus si ,,cand el”. ,,Ea” sar referi la ,,inima” din vers 15 si ,,el” la iudeu ca individ, care asculta citirea Legii lui Moise in sinagoga. Obstacolul pus vederii spirituale se gaseste in insasi persoana in cauza, nu la Dumnezeu. Pavel nu invata ca toata natiunea lui Israel urmeaza sa fie mantuita in masa (vezi Romani 9,6-8; vezi la cap. 11,26). Se intoarce. Gr. epistrepho, ,,a se intoarce imprejur”, ,,a se reintoarce”, aici, ca de obicei in Noul Testament (vezi Matei 13,15; Luca 22,32; Fapte 3,19 etc.), ,,a fi convertit”. Cand sunt cu adevarat convertiti, oamenii constata ca atat Vechiul, cat si Noul Testament dau marturie despre Hristos (Luca 24,27; Ioan 5,39; 15,26.27; 16,13.14). Dar ca si iudeii lipsiti de credinta din timpurile Vechiului Testament, unii crestini moderni, cu judecata acoperita de un val, nu mai vad in Vechiul Testament decat un sistem de ritualuri si ceremonii. Naframa. Dupa cum Moise dadea la o parte naframa cand mergea din nou in prezenta lui Iehova (Exod 34,34), orbirea si necredinta spirituala vor fi inlaturate din mintea si inima celor care sunt cu adevarat convertiti. Cand iudeul, condus de Duhul, ajungea sa creada in Hristos, valul care-i intunecase vederea cu privire la legamantul vesnic si care in felul acesta ii pervertise fiinta, era inlaturat. El era atunci in stare sa vada adevarata semnificatie a structurii iudaice si sa-si dea seama ca Hristos, in propria Lui persoana si lucrare, constituia insasi inima sistemului jertfelor si a intregii Legi a lui Moise. Numai cand Il gasesc pe Hristos in Scripturi, in Vechiul sau in Noul Testament, oamenii inteleg cu adevarat mesajul sfant. Numai cand se predau cu deplina ascultare voii lui Dumnezeu, oamenii sunt pregatiti sa inteleaga Cuvantul Lui si sa-l interpreteze corect (vezi la Matei 7,21-27). 3:17 Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Duhul [,,duhul acela”, KJV]. Literal, ,,Duhul”. Pavel nu identifica aici a doua persoana a Dumnezeirii cu cea de-a treia, ci se refera la unitatea Lor in scop si lucrare. Ca o astfel de identificare nu e intentionata este evident din propozitia urmatoare: ,,Duhul Domnului”. In Noul Testament, Duhul Sfant este numit atat Duhul lui Dumnezeu, cat si Duhul lui Hristos (Romani 8,9). Pavel vrea sa spuna aici ca: (1) locuirea launtrica a lui Hristos este realizata prin locuirea launtrica a Duhului si este echivalenta cu ea (Ioan 14,16-20; cf. Galateni 2,20); (2) Duhul are in vedere intelepciunea, adevarul si dreptatea lui Hristos (Ioan 16,10-14); (3) Duhul actioneaza ca agent al lui Hristos in ducerea mai departe a lucrarii de mantuire, facand-o vitala si efectiva (Ioan 7,37-39; (4) Comuniunea cu Hristos este comuniunea cu Duhul (Ioan 14,17.18). Unde este Duhul. Slujirea Duhului inseamna eliberarea de slujirea slovei, care prin ea insasi inseamna robie. ,,A umbla carmuiti de Duhul” inseamna a te bucura de libertate crestina (vezi Galateni 5,13-16; cf. Ioan 6,63). In sine si de la sine, slujirea ,,slovei” sapata pe table de piatra nu are nici o putere de a-i converti pe pacatosi si de a-i elibera. Numai Fiul ii poate face pe oameni cu adevarat ,,slobozi” (Ioan 8,36). Libertatea Duhului este aceea a unei vieti noi, careia i se poate acorda totdeauna dreptul la o exprimare libera si naturala, pentru simplul motiv ca atunci cand un om e nascut din nou, dorinta lui suprema e ca voia lui Dumnezeu sa lucreze in el. Legea lui Dumnezeu scrisa in inima lui (vezi la 2 Corinteni 3,3) il elibereaza de toate formele de constrangere externa. El alege sa faca ce e drept, nu pentru ca ,,slova” legii ii interzice sa faca ceea ce este rau, ci pentru ca ,,duhul” legii, sapat in inima lui, il mana sa aleaga ceea ce este drept. Duhul care locuieste in inima ii stapaneste astfel vointa si sentimentele, incat el doreste ceea ce este drept si este liber sa urmeze adevarul, asa cum este in Isus. El consimte ca Legea este buna si ii ,,place legea lui Dumnezeu” ,,dupa omul launtric” (Romani 7,22; cf. Psalmi 1,2). Libertatea in Hristos nu inseamna ingaduinta ca cineva sa faca asa cum ii place, afara de cazul ca ii place sa asculte de Hristos in toate lucrurile. Trebuie sa existe control. Cu cat Hristos locuieste mai putin in om, cu atat mai mult trebuie sa se exercite un control din afara. Omului care este reinnoit in Hristos i se poate incredinta deplina libertate, deoarece el nu va abuza de ea facand-o sa serveasca unor obiective egoiste. 3:18 Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului. Cu fata descoperita. Spre deosebire de israelit, care inca are o naframa pe minte si inima, care il impiedica sa vada slava Domnului, crestinul are privilegiul de a privi plinatatea acelei salve. La Sinai, doar Moise a primit descoperirea de la Dumnezeu cu fata descoperita. Acum, toti se pot apropia de Dumnezeu tot atat de eficient cum a facut-o Moise, cultivand comuniunea intima cu El (cf. Evrei 4,16). Privim... ca intr-o oglinda. Gr. katoptrizo, ,,a reflecta” sau ,,a privi o reflectare”. Unii traducatori si comentatori adopta prima traducere literara, altii pe cea de-a doua. Contextul este in favoarea celei de-a doua, deoarece a fi ,,schimbat dupa chipul lui Hristos” este, logic, rezultatul ,,privirii” spre El, sau spre reflectarea Lui. E tot atat de adevarat ca viata noastra este ca o oglinda, primind lumina de la Hristos si reflectand-o asupra altora. Dupa cum fata lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu la Sinai, tot asa viata noastra trebuie sa reflecte pururea slava Domnului, asa cum straluceste ea pe fata Mantuitorului, inaintea unei lumi pierdute. Suntem schimbati. Literal, ,,suntem mereu schimbati”. Planul rascumpararii are menirea de a reface chipul lui Dumnezeu in om (Romani 8,29; 1 Ioan 3,2), o transformare care are loc prin contemplarea lui Hristos (Romani 12,2; Galateni 4,19). Contemplarea chipului lui Hristos actioneaza asupra naturii morale si spirituale, asa cum prezenta lui Dumnezeu ii influenta fata lui Moise. Cel mai modest crestin care priveste fara incetare la Hristos ca Rascumparator al sau va reflecta in propria viata ceva din slava lui Hristos. Daca el continua, cu credinciosie, sa faca lucrul acesta, va merge mai departe, ,,din slava in slava”, in propria experienta crestina (vezi 2 Petru 1,5-7). Din slava in slava. Aceasta transformare este progresiva. Ea trece de la o treapta a slavei la alta. Primirea spirituala a lui Hristos in inima are loc prin slava Lui si aduce cu sine o reflectare a slavei asemanatoare cu a lui. Prin Duhul Domnului. Literal ,,ca de la Domnul, Duhul”. Transformarea spirituala care vine de la Hristos are loc numai prin lucrarea Duhului Sfant, care, avand acces la inima, innoieste, sfinteste si proslaveste natura si o transforma dupa chipul vietii desavarsite a lui Hristos. Comentarii Ellen G. White 1-3 AA 327 2 AH 32; CH 560; FE 200, 388, 391; MYP 348, 2T 344, 548, 615, 632, 705; 3T 31, 66; 4T 106, 376, 549, 615; 5T 615; 5T 231, 348, 386; 6T 81, 251 2.3 SC 115 3 GC 262 5 Ev 383; 2T 550; 6T 319, 414 6 SL 63 7-11 PP 330, 367 1. 13.14 AA 44; PP 330; SR 303 13-18 6T 146 2. 15.16 EW 213 17 AA 460 18 AA 307, 545, 559; CH 528; Coloseni 355; CT 251; CW 122; DA 83, 441; Ed 282; Ev 135; FE 480; GC 478; GW 255, 274; MB 85; MH 425, 492, 503; ML 24, 46, 54, 105, 196; MYP 104, 114; SC 72; SL 8, TM 121, 221, 389; 4T 616; 5T 105, 201, 306, 744; 6T 317, 7T 46; 8T 86, 289, 318. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: