Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 2 Corinteni

2 Corinteni 2:6


2:6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost data de cei mai multi;

Destul. Scopul disciplinei bisericesti fusese atins; vinovatul se pocaise si era timpul acum de a i se acorda din nou increderea si partasia fratilor. Disciplina crestina este o lucrare a iubirii, nu a razbunarii. Tinta ei este nu razbunarea, ci refacerea. Ea trebuie sa inalte poruncile lui Dumnezeu si sa mentina ordinea bisericeasca. Ea trebuie sa-i apere pe ceilalti membri ai bisericii si sa ocroteasca bunul nume al bisericii. Totusi, ar trebui ca ori de cate ori e cu putinta, sa-l conduca pe pacatos la pocainta. Ea trebuie sa serveasca drept avertizare pentru alti posibili faptuitori si drept o piedica in repetarea faptei rele.

Pedeapsa. Sau ,,sanctiunea” presupunand o judecata meritata.

Cei mai multi. [,,a multora”, KJV]. Adica majoritatea. In cazul acela, biserica se conformase recomandarii lui Pavel, dar decizia nu fusese unanima. Fara indoiala ca minoritatea disidenta ii cuprindea pe unii care fusesera ei insisi mai neatenti in privinta moralitatii, membri ai partidei iudaizante. Cativa care nu fusesera de acord cu amestecul lui Pavel in cazul acesta tagaduiau autoritatea lui sau obiectau impotriva unei pedepse atat de aspre. Disciplina vindecatoare – in contrast cu disciplina pedepsitoare – cere rabdare si intelegere. In cazul acesta, ea devenise raspunderea intregii biserici (vezi 1 Corinteni 12,20-27). Pavel ar fi putut sa ia opozitia acestei minoritati ca pe un afront personal si sa fi raspuns cu asprime si razbunare la rastalmacirea si critica lor, dar el n-a facut asa.