2:4 V-am scris cu multa mahnire, si strangere de inima, cu ochii scaldati in lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa vedeti dragostea nespus de mare, pe care o am fata de voi.
V-am scris Vezi la v. 3.
Strangere de inima. Gr. sunoche, ,,mahnire”, ,,chin sufletesc”, literal, ,,o strangere laolalta”, adica tensiune. Ideea e ca inima pare sa fie greu apasata, iar apasarea aceea produce mahnire.
In lacrimi. [,,multe lacrimi”, KJV]. Pavel le administrase o aspra mustrare si disciplina, nu cu manie, ci cu tristete. Hristos a plans atunci cand tanjea dupa poporul Sau (Matei 23,37.38). Mustrarea menita sa-l aduca inapoi pe cel gresit nu trebuie niciodata sa fie facuta cu asprime sau cu aroganta, ci cu multa duiosie si compatimire. Pavel era stapanit de un curaj nemarginit in fata primejdiei, persecutiei si mortii, dar a plans cand a fost constrans sa-i critice pe fratii sai in Hristos (vezi Fapte 20,31; Filipeni 3,18).
Tratarea cu succes a pacatosilor nu se realizeaza prin denuntare aspra, prin ridiculizare sau sarcasm, prin dezvaluirea pacatelor lor. Ceea ce nu pot realiza armele acestea dure poate sa faca o grija plina de afectiune, cu ,,multe lacrimi”. Situatia nefericita a unui membru care cade in pacat pricinuieste chin sufletesc si mahnire in mintea fiecarui ucenic adevarat al lui Hristos. Grija evlavioasa si iubirea crestina unesc biserica si previn diferentele de opinie cu privire la cei supusi disciplinei.
Lucrarea de predicare are nevoie de barbati care nu minimalizeaza si nu scuza pacatul, care nu se codesc sa mustre pacatul (cf. Ezech. 9,4). Ei sunt barbati care, desi trateaza curajos raul din biserica, sunt constransi de iubirea lui Hristos (1 Cron. 5,14). Ei sunt, intr-un anumit sens, dregatori ,,ai sparturii” si restauratori ,,ai cailor spre buna locuire” (Isaia 58,12; vezi Evrei 3,7.17). A trece cu vederea pacatul nu e o demonstratie de iubire. Uneori, iubirea are nevoie sa fie severa. Iubirea in biserica nu inseamna manifestarea iubirii, a milei si a indelungii rabdari fata de oameni impietriti in detrimentul integritatii bisericii sau a sigurantei altor membri. A considera iubirea ceva lipsit de fermitate inseamna a o identifica cu slabiciunea, lipsa de initiativa, de tarie si de curaj. Iubirea slujitorului Evangheliei pentru membrii sai inseamna mai mult decat o emotie duioasa, inseamna si
o continua atitudine de preocupare pentru binele, bucuria si cresterea lor spirituala, tristete cu privire la pacatele lor, conducere puternica si curaj ferm, care nu cedeaza atunci cand vrajmasul sufletelor cauta sa imprastie turma. Pavel, ca slujitor al Evangheliei, a fost pregatit sa suporte orice masura de suferinta, chiar si sacrificiul vietii sale, pentru mantuirea altora. Nu era nimic slab sau molatic in ce priveste iubirea sa. Nici Isus, nici Pavel nu imbraca iubirea in sentimentalism bolnavicios. Ambii dau la iveala continuu capacitatea de a face gesturi nobile si dificile si taria de a-l birui pe diavol, indiferent sub ce masca s-ar ascunde pentru a ataca biserica. Vezi la Matei 5,43.44.
Sa vedeti dragostea. [,,sa cunoasteti iubirea”, KJV]. Scopul lui Pavel cand a scris nu era sa pricinuiasca intristare, ci sa exprime, daca era cu putinta, iubirea infocata care il calauzea in toate legaturile lui cu ei (vezi la cap. 5,14). Daca ei ar fi putut sa-si dea seama de la inceput ca tot ce spunea el era rostit cu iubire, ar fi avut mai multe de castigat.