2:1 Am hotarat dar in mine, sa nu ma intorc la voi cu intristare.
Ma intorc. [,,vin din nou”, KJV]. Literal, aceasta ultima parte a versetului 1 este: ,,nu din nou in intristare sa vin la voi”. Daca ,,din nou” se refera la ,,intristare”, intelesul este: ,,nu va voi face a doua vizita plina de suparare”. Potrivit cu aceasta interpretare, Pavel facuse deja o vizita dureroasa dupa vizita initiala din Fapte 18,1-18. Daca ,,din nou” se refera la ,,vin”, intelesul este: ,,Nu as vrea ca doua mea vizita la voi sa fie una plina de suparare”. Potrivit cu aceasta interpretare, Pavel nu mai fusese la Corint de la prima sa vizita.
In favoarea punctului de vedere a doua vizite anterioare, dintre care a doua fusese facuta ,,cu intristare” sunt de obicei citate textele din 2 Corinteni 12,14; 13,1. Totusi, constructia gramaticala din original a acestor pasaje nu e concludenta (vezi comentariul acolo). In favoarea unei singure vizite anterioare poate fi notat ca nici Luca, nici Pavel nu mentioneaza sau nu fac o aluzie clara la o a doua vizita anterioara. Nu era nimic suparator – in sensul intentionat aici – in legatura cu vizita din Fapte 18,1-8. Iar pasajele din cap. 19,8.10 si 20,31 fac cat se poate de clar faptul ca nu a fost o intrerupere in lucrarea de la Efes – singura perioada in care s-ar fi putut face o a doua vizita – pentru o calatorie la Corint. Daca ar fi fost o astfel de calatorie, ar parea logic sa se faca cel putin o mentiune scurta si clara despre ea in Fapte sau Corinteni. In 2 Corinteni 1,19, Pavel vorbeste despre prima lui vizita la Corint ca si cum n-ar mai fi fost acolo de atunci. In v. 15 el vorbeste despre o vizita pe care ar fi avut de gand sa o faca, dar pe care se pare ca ar fi amanat-o, considerand-o un ,,al doilea har”.
In cap. 2,1-4, Pavel continua cu explicarea hotararii sale de a nu merge de la Efes direct la Corint, explicatie inceputa in cap. 1,15. Corintenii s-ar fi putut sa-si inchipuie ca Pavel doreste sa stapaneasca peste ei (vezi la cap. 1,24), desi deplangea pacatele si raceala lor fata de el. Singurul lui gand era binele corintenilor, ca persoane in parte si ca biserica.
Intristare. Gr. lupe, ,,tristete”, ,,mahnire”, ,,durere.”