2:16 pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri?
o mireasma de la viata spre viata. Si cine este deajuns pentru aceste lucruri?
Pentru acestia. [,,pentru acela”, KJV]. Hristos este viata sau moartea pentru oameni, dupa cum Il primesc sau Il resping. Lucrurile se intampla in mod inevitabil asa, deoarece El este singurul izvor al vietii. Din momentul cand este confruntat cu adevarul, asa cum este el in Hristos, nimeni nu poate evita sa ia o hotarare. Acest contrast dintre efectul salvator al Evangheliei si efectul contrar, de condamnare, e sugerat adesea in Noul Testament (vezi Ioan 3,19; 15,22; 1 Corinteni 1,18.23.24). Pomul sadit pe un teren bun primeste viata de la soare, dar putrezeste si se descompune daca este smuls si lasat in bataia acestuia, pe pamant. Lumina soarelui topeste ceara, dar intareste lutul. Diferenta e in insasi substanta. La fel stau lucrurile si cu inimile omenesti, unele sunt inmuiate, altele se intaresc, in functie de raspunsul lor la Evanghelie.
Cine este de ajuns? [,,cine e destoinic”, G.Gal.]. Intrebarea este retorica. Pavel simte solemnitatea raspunderii care se sta asupra lui pentru mantuirea oamenilor. Acest simt al raspunderii era un factor important, care contribuie la succesul lui si care il facuse sa fie atat de sensibil la starile de lucruri din Corint (vezi la v. 13). Aceasta preocupare deosebita se datoreaza intelegerii importantei sarcinii primite si a valorii sufletelor. Slujitorul care crede cu adevarat adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu, indeosebi acelea privitoare la apropierea sfarsitului timpului, nu poate fi nepasator fata de oamenii pierduti.
Slujitorul Evangheliei este raspunzator de felul cum traieste, de ceea ce predica si de credincioasa propovaduire a soliei sale. Raspunderea de ambasador al lui Dumnezeu o depaseste pe aceea a oricarei alte chemari. Atunci cand ambasadorul lui Hristos e un exemplu viu al soliei pe care
o proclama si cand traieste in contact neintrerupt cu Acela pe care Il reprezinta, numai atunci poate astepta sa fie ,,destoinic pentru aceste lucruri”.