2:14 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.
Multumiri fie aduse lui Dumnezeu. Ingrijorarea ce nu putea fi infranta ii face loc bucuriei exuberante, cand Pavel ajunge in Macedonia si il intalneste pe Tit. Pavel incepe aici o lunga expunere a motivelor si puterii spirituale a slujitorului Evangheliei, asa cum au fost exemplificate in propria sa viata. Aceasta este tema scrisorii sale pana la cap. 7,4. Nici un alt pasaj din Scripturi nu reda o imagine mai inflacarata si mai tulburatoare a experientei launtrice a unui adevarat ambasador al lui Hristos (vezi cap. 5,20).
Ne poarta... cu carul Lui de biruinta. [,,ne face sa triumfam”, KJV; ,,ne face pururea biruitori”, G.Gal.]. Gr. thriambeuo, ,,a triumfa”, adica a sarbatori biruinta sau a fi in fruntea unei procesiuni triumfale, acesta fiind si felul in care Pavel foloseste acest verb si sensul in care este totdeauna folosit in papirusuri. Traducerea aici ar trebui probabil sa fie ,,conduce... in biruinta”. Nu Pavel si conlucratorii sai sunt cei care triumfa, ci ei, in calitate de slujitori ai Domnului Hristos, sunt condusi de El in procesiune triumfala atunci cand merg prin lume proclamand Evanghelia, fiind exemple vii ale biruintei Sale asupra puterilor intunericului (Coloseni 2,15).
Thriambeuo este inrudit cu thriambos, un imn cantat in procesiuni care sarbatoresc mari victorii militare. Faimosul triumf roman era conferit generalilor victoriosi de catre Senatul roman ca semn al unei biruinte sau a unei campanii militare distinse. Un general victorios era salutat de slujitorii carmuirii la portile cetatii imperiale, unde incepea marsul triumfal. Intai veneau senatorii, precedati de un grup de magistrati. Dupa senatori veneau purtatorii de trambite, vestind sosirea biruitorului. Apoi venea un lung sir de care incarcate cu prada de razboi. Articole de mare valoare, rare sau deosebit de frumoase erau expuse vederii. Mai erau si tauri si boi albi destinati jertfelor. Ici si colo purtatori de tamaie isi leganau vasele intr-o parte si alta parfumand aerul. Lei, tigri, elefanti si alte animale neobisnuite, aduse din tarile cucerite, apareau adesea in procesiune. Dupa aceea, veneau regii, principii sau generalii captivi si un lung sir de captivi din popor, legati si inlantuiti. Apoi venea biruitorul insusi, stand in picioare intr-un car splendid. O coroana de lauri sau de aur era asezata pe capul lui. Intr-o mana purta o ramura de laur, emblema victoriei, si in cealalta un sceptru. Il urmau multi dintre cei care luptasera sub conducerea lui, ofiteri, calareti, pedestri, fiecare tinand ridicata o sulita impodobita cu ramuri de laur. Procesiunea inainta pe strazile aglomerate, pe Via Sacra, pe sub Arcul de triumf, spre Dealul Capitoliului (vezi harta, p. 462). Acolo se oprea, si unii din captivi erau executati cu sange rece sau aruncati in inchisoare pentru a-si astepta moartea in Colosseum. Altii, considerati vrednici de iertare, erau eliberati. Erau aduse jertfe de animale zeilor romani si incepea petrecerea de biruinta.
Pavel il vede pe Hristos ca un mare biruitor, conducandu-i pe cei biruiti intr-o procesiune triumfala. Pavel, colaboratorii sai si toti cei castigati la Hristos sunt captivii in marele mars triumfal al lui Dumnezeu. Pavel nu vorbeste despre sine ca fiind comandantul biruitor al ostirii lui Dumnezeu, ci Ii da Lui toata slava. Ipostaza in care Pavel e adus ca trofeu al harului divin se potriveste atitudinii si sentimentelor lui obisnuite (vezi 1 Corinteni 4,10; 11,23; Coloseni 1,24). El scoate aici in evidenta folosirea sa cu succes de catre Dumnezeu ca evanghelist. Dumnezeu ii conduce, pe el si pe colaboratorii sai, in triumf. Pretutindeni Evanghelia castiga astfel de biruinte, cum fusese cea din biserica din Corint. Toti crestinii adevarati sunt sclavii lui Dumnezeu (vezi Romani 6,16), trofee ale campaniei victorioase a Rascumparatorului contra pacatului. A-l vedea pe Pavel, un captiv legat cu lanturi de carul lui Hristos, insemna a vedea ceea ce putea face Hristos pentru oamenii condamnati. Dumnezeu il conducea prin lume, ca exemplu al puterii Sale biruitoare si al harului Sau fara seaman. Cea mai grandioasa dintre toate victoriile este victoria asupra pacatului prin puterea lui Hristos. Cel care biruieste vrajmasii morali si spirituali are parte de o victorie mult mai grandioasa decat cel care infrange o ostire dusmana pe campul de lupta (cf. Prov. 16,32).
In orice loc. Adica pretutindeni pe unde fusese Pavel. In mai putin de 35 de ani de la crucificare, Evanghelia fusese predicata in toata lumea mediteraneana (vezi Fapte 19,10.26.27; Romani 1,8; 15,18.19).
Mireasma. [,,miros”, KJV]. Adica parfumul raspandit de purtatorii de tamaie pe drumul procesiunii. Nori de tamaie se ridicau din altarele asezate pe marginea drumului, din vase si din templele deschise. Intreaga cetate era invaluita in fumul jertfelor si parfumul florilor si al tamaiei. Pavel se socoteste un purtator de tamaie in procesiunea triumfala a lui Hristos.
Cunostintei. In textul grecesc, acest cuvant este legat ca inteles de cuvantul ,,mireasma”. In felul acesta, cunoasterea lui Hristos devine parfumul de care vorbeste Pavel. Prin lucrarea sa si a colaboratorilor sai, prin neprihanirea lui Hristos descoperita in viata ucenicilor Sai e manifestata aceasta mireasma spirituala in orice loc, in biserica din Corint, de fapt, pretutindeni in Ahaia.