2:10 Dar pe cine iertati voi, il iert si eu. In adevar, ce am iertat eu, daca am iertat ceva am iertat pentru voi, in fata lui Hristos,
Pe cine iertati voi. Deoarece biserica corinteana daduse dovada deplina a loialitatii ei fata de principii, Pavel se uneste acum cu membrii ei in propunerea votului de incredere. El recunoaste pe deplin autoritatea bisericii – aflata la randul ei sub autoritatea lui Hristos – de a se ocupa de propriile probleme (vezi Matei 16,19; 18,17.18; Ioan 20,23). Hristos ii incredintase bisericii autoritatea ca grup organizat, actionand sub conducerea Duhului Sfant.
Diferiti teologi au scos in evidenta ca acesta este singurul caz cunoscut din Noul Testament in care se exercita autoritatea eclesiastica de stavilire sau achitare a pacatelor si ca aceasta este exercitata de Pavel, nu de Petru. Puterea aceasta le fusese data de Hristos apostolilor ca grup si ca reprezentanti ai bisericii crestine (vezi Ioan 20,23).
In fata lui Hristos. [,,in persoana lui Hristos”, KJV]. Mai degraba ,,in prezenta lui Hristos” sau ,,inaintea lui Hristos”. Nu exista temei pentru a trage concluzia ca apostolii sau biserica aveau puterea de a elibera pe cineva de raspunderea pentru pacatul propriu inaintea lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu Insusi putea face lucrul acesta (vezi Marcu 2,7-11). Daca omul s-a pocait cu sinceritate, Dumnezeu, potrivit fagaduintei Sale, deja il iertase (Ier. 31,34; 1 Ioan 1,9). Propunerea lui Pavel de a-l ierta era simpla recunoastere ca Dumnezeu il iertase (vezi la Matei 16,19). Dumnezeu ii autorizase pe reprezentantii Sai de pe pamant sa confirme iertarea Cerului in dreptul fiecarui suflet pocait.