English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 2 Corinteni

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

2 Corinteni, 2


2:1 Am hotarat dar in mine, sa nu ma intorc la voi cu intristare.

Ma intorc. [,,vin din nou”, KJV]. Literal, aceasta ultima parte a versetului 1 este: ,,nu din nou in intristare sa vin la voi”. Daca ,,din nou” se refera la ,,intristare”, intelesul este: ,,nu va voi face a doua vizita plina de suparare”. Potrivit cu aceasta interpretare, Pavel facuse deja o vizita dureroasa dupa vizita initiala din Fapte 18,1-18. Daca ,,din nou” se refera la ,,vin”, intelesul este: ,,Nu as vrea ca doua mea vizita la voi sa fie una plina de suparare”. Potrivit cu aceasta interpretare, Pavel nu mai fusese la Corint de la prima sa vizita.

In favoarea punctului de vedere a doua vizite anterioare, dintre care a doua fusese facuta ,,cu intristare” sunt de obicei citate textele din 2 Corinteni 12,14; 13,1. Totusi, constructia gramaticala din original a acestor pasaje nu e concludenta (vezi comentariul acolo). In favoarea unei singure vizite anterioare poate fi notat ca nici Luca, nici Pavel nu mentioneaza sau nu fac o aluzie clara la o a doua vizita anterioara. Nu era nimic suparator – in sensul intentionat aici – in legatura cu vizita din Fapte 18,1-8. Iar pasajele din cap. 19,8.10 si 20,31 fac cat se poate de clar faptul ca nu a fost o intrerupere in lucrarea de la Efes – singura perioada in care s-ar fi putut face o a doua vizita – pentru o calatorie la Corint. Daca ar fi fost o astfel de calatorie, ar parea logic sa se faca cel putin o mentiune scurta si clara despre ea in Fapte sau Corinteni. In 2 Corinteni 1,19, Pavel vorbeste despre prima lui vizita la Corint ca si cum n-ar mai fi fost acolo de atunci. In v. 15 el vorbeste despre o vizita pe care ar fi avut de gand sa o faca, dar pe care se pare ca ar fi amanat-o, considerand-o un ,,al doilea har”.

In cap. 2,1-4, Pavel continua cu explicarea hotararii sale de a nu merge de la Efes direct la Corint, explicatie inceputa in cap. 1,15. Corintenii s-ar fi putut sa-si inchipuie ca Pavel doreste sa stapaneasca peste ei (vezi la cap. 1,24), desi deplangea pacatele si raceala lor fata de el. Singurul lui gand era binele corintenilor, ca persoane in parte si ca biserica.

Intristare. Gr. lupe, ,,tristete”, ,,mahnire”, ,,durere.”



2:2 Caci, daca va intristez, de la cine sa ma astept la bucurie, daca nu de la cel intristat de mine?

Va intristez. Gr. lupeo ,,a produce durere”, ,,a genera suparare”. Pavel era mahnit de relele care se propagau in biserica, iar scrisoarea lui anterioara de mustrare fara indoiala ca ii intristase pe membrii sinceri ai bisericii, dupa cum pe altii ii infuriase (cf. cap. 10,9.10). In asemenea imprejurari,

o a doua vizita ar fi fost dureroasa atat pentru el, cat si pentru ei. Aceasta ar fi starnit tristete pentru toti cei in cauza. Dar daca aceasta prima scrisoare ar fi produs rezultatul scontat, o a doua vizita s-ar fi dovedit un prilej de bucurie comuna.



2:3 Si v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, sa n-am intristare din partea celor ce trebuiau sa-mi faca bucurie; si sunt incredintat, cu privire la voi toti, ca bucuria mea este bucuria voastra a tuturor.

V-am scris. Aici, probabil ca Pavel se refera la 1 Corinteni, desi este posibil sa se refere si la scrisoarea mentionata in 1 Corinteni 5,9. Nu sunt convingatoare argumentele in favoarea faptului ca atat contextul de aici (2 Corinteni 2,3.4) cat si din cap. 7,8-12 inlatura posibilitatea ca Pavel sa se refere la 1 Corinteni (vezi p. 822; 1 Corinteni 3 la 6).

Cum v-am scris (,,ce v-am scris”, G.Gal.]. Gr. touto auto, care probabil ar trebui sa fie tradus ,,chiar lucrul acesta”, desi e posibil si ,,chiar pentru motivul acesta”. Pavel trimisese scrisoarea anterioara de mustrare si indemn, cu nadejdea ca ar fi putut produce o reforma (vezi la v. 2).

Trebuiau sa-mi faca bucurie. [,,de care ar fi trebuit sa ma bucur”, KJV]. Bucuria suprema a lui Pavel era aceea de a vedea pe barbati si pe femei trecand prin experienta nasterii din nou si crescand in Hristos. Fericirea lui depindea de starea sanatatii lor spirituale. Pavel nu putea sa fie fericit in timp ce ei erau slabi sau deprimati. Lucrarea slujitorului Evangheliei este aceea de a produce bucurie, nu intristare. Hristos dorea ca propria Sa bucurie sa fie reflectata in inima si viata ucenicilor Sai (Ioan 17,13).

Voi toti. Pavel credea ca ceea ce ii aducea lui bucurie urma sa le aduca bucurie si lor.



2:4 V-am scris cu multa mahnire, si strangere de inima, cu ochii scaldati in lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa vedeti dragostea nespus de mare, pe care o am fata de voi.

V-am scris Vezi la v. 3.

Strangere de inima. Gr. sunoche, ,,mahnire”, ,,chin sufletesc”, literal, ,,o strangere laolalta”, adica tensiune. Ideea e ca inima pare sa fie greu apasata, iar apasarea aceea produce mahnire.

In lacrimi. [,,multe lacrimi”, KJV]. Pavel le administrase o aspra mustrare si disciplina, nu cu manie, ci cu tristete. Hristos a plans atunci cand tanjea dupa poporul Sau (Matei 23,37.38). Mustrarea menita sa-l aduca inapoi pe cel gresit nu trebuie niciodata sa fie facuta cu asprime sau cu aroganta, ci cu multa duiosie si compatimire. Pavel era stapanit de un curaj nemarginit in fata primejdiei, persecutiei si mortii, dar a plans cand a fost constrans sa-i critice pe fratii sai in Hristos (vezi Fapte 20,31; Filipeni 3,18).

Tratarea cu succes a pacatosilor nu se realizeaza prin denuntare aspra, prin ridiculizare sau sarcasm, prin dezvaluirea pacatelor lor. Ceea ce nu pot realiza armele acestea dure poate sa faca o grija plina de afectiune, cu ,,multe lacrimi”. Situatia nefericita a unui membru care cade in pacat pricinuieste chin sufletesc si mahnire in mintea fiecarui ucenic adevarat al lui Hristos. Grija evlavioasa si iubirea crestina unesc biserica si previn diferentele de opinie cu privire la cei supusi disciplinei.

Lucrarea de predicare are nevoie de barbati care nu minimalizeaza si nu scuza pacatul, care nu se codesc sa mustre pacatul (cf. Ezech. 9,4). Ei sunt barbati care, desi trateaza curajos raul din biserica, sunt constransi de iubirea lui Hristos (1 Cron. 5,14). Ei sunt, intr-un anumit sens, dregatori ,,ai sparturii” si restauratori ,,ai cailor spre buna locuire” (Isaia 58,12; vezi Evrei 3,7.17). A trece cu vederea pacatul nu e o demonstratie de iubire. Uneori, iubirea are nevoie sa fie severa. Iubirea in biserica nu inseamna manifestarea iubirii, a milei si a indelungii rabdari fata de oameni impietriti in detrimentul integritatii bisericii sau a sigurantei altor membri. A considera iubirea ceva lipsit de fermitate inseamna a o identifica cu slabiciunea, lipsa de initiativa, de tarie si de curaj. Iubirea slujitorului Evangheliei pentru membrii sai inseamna mai mult decat o emotie duioasa, inseamna si

o continua atitudine de preocupare pentru binele, bucuria si cresterea lor spirituala, tristete cu privire la pacatele lor, conducere puternica si curaj ferm, care nu cedeaza atunci cand vrajmasul sufletelor cauta sa imprastie turma. Pavel, ca slujitor al Evangheliei, a fost pregatit sa suporte orice masura de suferinta, chiar si sacrificiul vietii sale, pentru mantuirea altora. Nu era nimic slab sau molatic in ce priveste iubirea sa. Nici Isus, nici Pavel nu imbraca iubirea in sentimentalism bolnavicios. Ambii dau la iveala continuu capacitatea de a face gesturi nobile si dificile si taria de a-l birui pe diavol, indiferent sub ce masca s-ar ascunde pentru a ataca biserica. Vezi la Matei 5,43.44.

Sa vedeti dragostea. [,,sa cunoasteti iubirea”, KJV]. Scopul lui Pavel cand a scris nu era sa pricinuiasca intristare, ci sa exprime, daca era cu putinta, iubirea infocata care il calauzea in toate legaturile lui cu ei (vezi la cap. 5,14). Daca ei ar fi putut sa-si dea seama de la inceput ca tot ce spunea el era rostit cu iubire, ar fi avut mai multe de castigat.



2:5 Daca a fost cineva o pricina de intristare, nu m-a intristat numai pe mine, ci pe voi toti; cel putin in parte, ca sa nu spun prea mult.

Pricina de intristare. [,,a generat suparare”, KJV]. Parerile sunt impartite cu privire la persoana despre care vorbeste Pavel aici: fie la membrul care comisese incest, din 1 Corinteni 5,1, fie la conducatorul celor care i se impotriveau. Din prima epistola reiese ca acest caz de imoralitate fusese problema cea mai grava in biserica din Corint. Cazul fusese agravat de tolerarea fatisa a acestui pacatos si de refuzul incapatanat, pentru un timp, al celor in drept de a se ocupa de el. Pasajul acesta (2 Corinteni 2,5-11) dezvaluie faptul ca biserica se conformase instructiunilor lui Pavel si il exclusese pe cel vinovat. Evident ca aceasta masura il dusese la o pocainta adevarata. Pavel da aici sfatul ca el sa fie readus si reprimit in biserica.

Metoda lui Pavel de a proceda cu un membru care s-a abatut este un exemplu vrednic de recomandat pentru cazuri similare actuale. Fermitatea si severitatea lui Pavel fata de omul care nu doreste sa se pocaiasca au facut loc unei deosebite bunatati dupa ce acesta s-a pocait. Pavel cauta acum sa usureze povara de vinovatie si condamnare a omului plin de cainta si sa-l aduca din nou in atentia fratilor sai. Nici macar o data nu mentioneaza numele omului, ci cu stima vorbeste de el numindu-l ,,unul ca acesta” [KJV] (v. 7). Nu are loc nici o repetare inutila a pacatelor omului pentru a-i rani sentimentele. Astazi numele lui e cunoscut numai de Dumnezeu. Acestea constituie spiritul si metoda lui Hristos de tratare a unor astfel de cazuri (vezi Ioan 8,10.11; vezi la Matei 18,1-35). Cat de diferit e de aceia care ar face public numele celor vinovati, zdrobindu-i astfel in chinuri inutile si ocara! Acolo unde e pocainta adevarata, lucrurile ar trebui sa fie incheiate, fara vreo referire la situatie si cu primirea calduroasa a celui iertat.

Nu m-a intristat numai pe mine. [,,nu m-a mahnit pe mine”, KJV]. In masurile aspre recomandate de Pavel nu erau amestecate motive personale. Mahnirea lui fusese cauzata de intristarea profunda si confuzia in care ajunsese biserica.

In parte. Ultima parte a versetului poate fi redata mai clar astfel: ,,dar in oarecare masura voi toti – ca sa nu fiu prea aspru [fata de vinovatul pocait]”. Jignirea nu fusese adusa atat de mult lui Pavel, cat la adresa intregii biserici corintene.

Sa nu spun prea mult. [,,sa nu incarc prea mult”, KJV]. Gr. epibareo, ,,a pune o povara pe”. Acum, cand cazul fusese rezolvat, Pavel in mod deliberat evita ranirea vinovatului prin impresia ca jignirea fusese peste masura de mare.



2:6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost data de cei mai multi;

Destul. Scopul disciplinei bisericesti fusese atins; vinovatul se pocaise si era timpul acum de a i se acorda din nou increderea si partasia fratilor. Disciplina crestina este o lucrare a iubirii, nu a razbunarii. Tinta ei este nu razbunarea, ci refacerea. Ea trebuie sa inalte poruncile lui Dumnezeu si sa mentina ordinea bisericeasca. Ea trebuie sa-i apere pe ceilalti membri ai bisericii si sa ocroteasca bunul nume al bisericii. Totusi, ar trebui ca ori de cate ori e cu putinta, sa-l conduca pe pacatos la pocainta. Ea trebuie sa serveasca drept avertizare pentru alti posibili faptuitori si drept o piedica in repetarea faptei rele.

Pedeapsa. Sau ,,sanctiunea” presupunand o judecata meritata.

Cei mai multi. [,,a multora”, KJV]. Adica majoritatea. In cazul acela, biserica se conformase recomandarii lui Pavel, dar decizia nu fusese unanima. Fara indoiala ca minoritatea disidenta ii cuprindea pe unii care fusesera ei insisi mai neatenti in privinta moralitatii, membri ai partidei iudaizante. Cativa care nu fusesera de acord cu amestecul lui Pavel in cazul acesta tagaduiau autoritatea lui sau obiectau impotriva unei pedepse atat de aspre. Disciplina vindecatoare – in contrast cu disciplina pedepsitoare – cere rabdare si intelegere. In cazul acesta, ea devenise raspunderea intregii biserici (vezi 1 Corinteni 12,20-27). Pavel ar fi putut sa ia opozitia acestei minoritati ca pe un afront personal si sa fi raspuns cu asprime si razbunare la rastalmacirea si critica lor, dar el n-a facut asa.



2:7 asa ca acum, este mai bine sa-l iertati, si sa-l mangaiati, ca sa nu fie doborat de prea multa mahnire.

Mai bine. [,,dimpotriva”, KJV]. Dupa ce a facut o incizie si si-a atins scopul, chirurgul panseaza rana si cauta sa-l readuca pe bolnav la starea de sanatate initiala. Vinovatul din Corint fusese lipsit de comuniunea crestina din partea celor mai multi dintre membrii bisericii. Dar acum, intrucat se pocaise, disciplina ar fi fost mai departe una de razbunare si pedepsire si ar fi tins sa-l descurajeze sa nu ramana ferm noii sale hotarari.

Sa-l mangaiati. Iertarea nu era de-ajuns. Biserica trebuia sa-l primeasca pe acest frate care se intorcea, asa cum primeste Dumnezeu un pacatos pocait. Vina trebuie iertata si uitata. E datoria bisericii de a trata cu bunatate orice om cu adevarat pocait (vezi Luca 15,7; Efeseni 4,32).

Sa nu fie doborat. [,,sa nu fie inghitit”, KJV]. Sau ,,scufundat” ca in cazul inecului. Intristarea sau nenorocirea peste masura de mare e adesea asemanata cu o inundatie (vezi Psalmi 69,1; 124,2-5; Isaia 8,7.8). Noi spunem uneori ca am fost coplesiti de durere sau inecati in intristare. Pavel era cu adevarat preocupat de sufletul omului pocait. Nu trebuie sa existe nici un semn de respingere sau dispret din partea membrilor bisericii, ca nu cumva mahnirea excesiva sa-l copleseasca si sa-l doboare inapoi in pacat.



2:8 De aceea, va rog, sa va aratati iarasi dragostea fata de el;

Sa va aratati iarasi. [,,sa intariti”, KJV; G. Gal]. Gr. kuroo, ,,a ratifica”, ,,a confirma”, ,,a reafirma” (cf. Galateni 3,15). Acesta este un termen juridic folosit cu privire la validarea unui acord. In acest contest inseamna a ratifica sau a confirma prin decret sau vot al bisericii (vezi la Matei 18,18). Actionand ca organizatie, biserica trebuia sa revoce hotararea ei anterioara si sa reprimeasca persoana in comunitate. Disciplina fusese administrata printr-o hotarare oficiala a bisericii; reprimirea in comunitate trebuia sa fie nu mai putin publica si oficiala. Omul trebuia sa aiba asigurarea deplina in ce priveste acceptarea fratilor sai din biserica. In felul acesta, nu s-ar fi putut ridica nici o intrebare ulterioara privind valabilitatea reprimirii lui.



2:9 caci v-am scris si cu gandul ca sa va pun la incercare si sa vad daca sunteti ascultatori in totul.

V-am scris. Vezi la v. 3.

La incercare. Un alt motiv pentru care Pavel, in epistola lui anterioara, daduse instructiunea cu privire la cel vinovat, era dorinta lui de a pune la incercare ascultarea si loialitatea membrilor bisericii. Evenimentele le dovedisera credinciosia. Ei au trecut testul, purtandu-se corect cu pacatul din biserica. Aceasta incercare, insa, nu era atat de mult o punere la proba a ascultarii de autoritatea lui Pavel, cat de cea a lui Hristos. Ei se supuneau lui Pavel ca unui apostol, ca unui reprezentant direct al lui Isus Hristos si ca unuia caruia Domnul ii spusese: ,,Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta” (Luca 10,16).



2:10 Dar pe cine iertati voi, il iert si eu. In adevar, ce am iertat eu, daca am iertat ceva am iertat pentru voi, in fata lui Hristos,

Pe cine iertati voi. Deoarece biserica corinteana daduse dovada deplina a loialitatii ei fata de principii, Pavel se uneste acum cu membrii ei in propunerea votului de incredere. El recunoaste pe deplin autoritatea bisericii – aflata la randul ei sub autoritatea lui Hristos – de a se ocupa de propriile probleme (vezi Matei 16,19; 18,17.18; Ioan 20,23). Hristos ii incredintase bisericii autoritatea ca grup organizat, actionand sub conducerea Duhului Sfant.

Diferiti teologi au scos in evidenta ca acesta este singurul caz cunoscut din Noul Testament in care se exercita autoritatea eclesiastica de stavilire sau achitare a pacatelor si ca aceasta este exercitata de Pavel, nu de Petru. Puterea aceasta le fusese data de Hristos apostolilor ca grup si ca reprezentanti ai bisericii crestine (vezi Ioan 20,23).

In fata lui Hristos. [,,in persoana lui Hristos”, KJV]. Mai degraba ,,in prezenta lui Hristos” sau ,,inaintea lui Hristos”. Nu exista temei pentru a trage concluzia ca apostolii sau biserica aveau puterea de a elibera pe cineva de raspunderea pentru pacatul propriu inaintea lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu Insusi putea face lucrul acesta (vezi Marcu 2,7-11). Daca omul s-a pocait cu sinceritate, Dumnezeu, potrivit fagaduintei Sale, deja il iertase (Ier. 31,34; 1 Ioan 1,9). Propunerea lui Pavel de a-l ierta era simpla recunoastere ca Dumnezeu il iertase (vezi la Matei 16,19). Dumnezeu ii autorizase pe reprezentantii Sai de pe pamant sa confirme iertarea Cerului in dreptul fiecarui suflet pocait.



2:11 ca sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig de la noi; caci nu suntem in nestiinta despre planurile lui.

Ca sa nu lasam pe Satana. [,,ca nu cumva Satana”, KJV]. Pavel ii instruise pe Corinteni sa-l dea pe pacatos ,,pe mana Satanei” (1 Corinteni 5,4.5), avand in vedere binele si mantuirea sa. Dar daca biserica neglija sa-l ierte si sa-l reprimeasca pe vinovatul pocait, Satana ar fi castigat din nou. El castiga nu numai cand ii duce pe oameni in pacat, dar si prin neglijenta noastra de a-i ierta cand acestia se pocaiesc.

Planurile [,,siretlicurile”, KJV]. Sau ,,schemele”. Satana cauta fara incetare sa faca rau sufletelor oamenilor si sa le nimiceasca. Planurile lui vizeaza in special biserica si membri care spera sa-L urmeze pe Hristos. El reuseste uneori sa perverteasca pana si cele mai bune si mai sincere planuri si eforturi ale oamenilor si chiar ale bisericii. Acolo unde este pierduta din vedere mantuirea, inimile se vor umple cu amaraciune si vor fi duse la disperare, iar mania si divizarile vor afecta prejudicia biserica.

Planurile lui Satana sunt realizate prin zelul pripit si gresit orientat al membrilor bisericii, prin pretentii dure si rigide de desavarsire, printr-un duh de critica si de cautare a greselilor, printr-o nepasare rece fata de soarta oamenilor, prin zeciuirea izmei, a mararului si a chimenului si prin ignorarea aspectelor celor mai importante ale legii – dreptatea, indurarea si credinta (Matei 20,23). Caracterul lui Dumnezeu este in felul acesta defaimat si inteles gresit, cauza Lui este dezonorata si reputatia bisericii este serios afectata.

Crestinul nu are de-a face doar cu o eroare de judecata si de purtare fata a unui frate gresit, ci cu un vrajmas personal (vezi la Matei 4,1). Un diavol personal L-a ispitit pe Domnul in pustie (Matei 4,1-11). Pavel fusese palmuit de ,,un sol al Satanei” (2 Corinteni 12,7) si cunostea din experienta tipul de adversar cu care trebuia sa dea piept. El il recunostea pe diavol asa cum era. Capacitatea lui de patrundere spirituala trecea dincolo de masca folosita de Satana, biruindu-l cu sabia Duhului, Cuvantul lui Dumnezeu (Efes 6,16.17; 1 Ioan 2,14). Biruinta asupra vrajmasului nostru se castiga prin ascultarea de indemnul: ,,imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului” (Efes. 6,11). Compara cu GC 516.



2:12 Cand am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, macar ca mi se deschisese acolo o usa in Domnul,

Ajuns la Troa. Versetele 12 si 13 descopera adanca preocupare personala pentru credinciosii Corinteni si interesul lui neabatut pentru binele lor. Se pare ca-l trimisese pe Tit la Corint pentru a lucra la refacerea armoniei si a culege un raport deplin despre starea de lucruri si despre felul cum primisera corintenii scrisoarea lui de mustrare (cf. AA 323). Se pare ca ei se intelesesera sa se intalneasca la Troa. Cu privire la cetatea Troa si la vizita anterioara a lui Pavel acolo, vezi Fapte 16,8-11. Pavel a vizitat din nou Troa la intoarcerea lui din Corint, in drum spre Ierusalim (Fapte 20,6-12) si de asemenea dupa prima sa eliberarea din temnita de la Roma (vezi la 2 Timotei 4,13).

Evanghelia lui Hristos. Adica Evanghelia care vine de la Hristos. La parasirea Efesului, Pavel intentionase sa acorde ceva mai mult timp lucrarii de evanghelizare la Troa.

O usa. Se pare ca predica lui Pavel la Troa a fost bine primita. Imaginea usii, folosita ca simbol pentru ocazia creata, mai apare si in 1 Corinteni 16,9 (vezi Apocalipsa 3,8). Providenta deschisese multe usi pentru Pavel, inclusiv una de scapare de la moarte (vezi 2 Corinteni 1,8-10). El vazuse mana lui Dumnezeu in lumina si in intuneric, in razele soarelui si in ploaie. O vazuse chiar transformand ,,ghimpele din carne” intr-un scop pozitiv (cap. 12,7). Crestinul trebuie sa fie mereu atent ca sa vada interventia lui Dumnezeu pe cararea sa – veghind cu ravna, asteptand cu rabdare, ascultand imediat si bucurandu-se cu recunostinta.



2:13 n-am avut liniste in duhul meu, fiindca n-am gasit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua buna de la frati, si am plecat in Macedonia.

N-am avut liniste. Starea de ingrijorare a lui Pavel a continuat pana cand, in cele din urma, la intalnit pe Tit in Macedonia. Atat de coplesitoare era ingrijorarea sa, incat nu a putut zabovi in Troa ca sa predice, desi perspectivele erau stralucite acolo. Aici se poate vedea interesul profund al lui Pavel fata de convertitii sai. Nicaieri nu ni se mai relateaza ca Pavel ar fi renuntat la ,,o usa deschisa”. Lucratorul cel mai eficient in slujba lui Dumnezeu nu e intotdeauna mai presus de emotia profunda care poate sa-l descumpaneasca si sa-l impiedice sa-si continue lucrarea pentru un timp. In timp ce criza ameninta lucrarea lui Hristos in Corint, Pavel n-a putut nici sa afle odihna, nici sa-si concentreze fortele in alte activitati.

In Macedonia. Macedonia era in drumul spre Corint si acolo Pavel se astepta sa-l intalneasca pe Tit mai repede decat la Troa.



2:14 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu. Ingrijorarea ce nu putea fi infranta ii face loc bucuriei exuberante, cand Pavel ajunge in Macedonia si il intalneste pe Tit. Pavel incepe aici o lunga expunere a motivelor si puterii spirituale a slujitorului Evangheliei, asa cum au fost exemplificate in propria sa viata. Aceasta este tema scrisorii sale pana la cap. 7,4. Nici un alt pasaj din Scripturi nu reda o imagine mai inflacarata si mai tulburatoare a experientei launtrice a unui adevarat ambasador al lui Hristos (vezi cap. 5,20).

Ne poarta... cu carul Lui de biruinta. [,,ne face sa triumfam”, KJV; ,,ne face pururea biruitori”, G.Gal.]. Gr. thriambeuo, ,,a triumfa”, adica a sarbatori biruinta sau a fi in fruntea unei procesiuni triumfale, acesta fiind si felul in care Pavel foloseste acest verb si sensul in care este totdeauna folosit in papirusuri. Traducerea aici ar trebui probabil sa fie ,,conduce... in biruinta”. Nu Pavel si conlucratorii sai sunt cei care triumfa, ci ei, in calitate de slujitori ai Domnului Hristos, sunt condusi de El in procesiune triumfala atunci cand merg prin lume proclamand Evanghelia, fiind exemple vii ale biruintei Sale asupra puterilor intunericului (Coloseni 2,15).

Thriambeuo este inrudit cu thriambos, un imn cantat in procesiuni care sarbatoresc mari victorii militare. Faimosul triumf roman era conferit generalilor victoriosi de catre Senatul roman ca semn al unei biruinte sau a unei campanii militare distinse. Un general victorios era salutat de slujitorii carmuirii la portile cetatii imperiale, unde incepea marsul triumfal. Intai veneau senatorii, precedati de un grup de magistrati. Dupa senatori veneau purtatorii de trambite, vestind sosirea biruitorului. Apoi venea un lung sir de care incarcate cu prada de razboi. Articole de mare valoare, rare sau deosebit de frumoase erau expuse vederii. Mai erau si tauri si boi albi destinati jertfelor. Ici si colo purtatori de tamaie isi leganau vasele intr-o parte si alta parfumand aerul. Lei, tigri, elefanti si alte animale neobisnuite, aduse din tarile cucerite, apareau adesea in procesiune. Dupa aceea, veneau regii, principii sau generalii captivi si un lung sir de captivi din popor, legati si inlantuiti. Apoi venea biruitorul insusi, stand in picioare intr-un car splendid. O coroana de lauri sau de aur era asezata pe capul lui. Intr-o mana purta o ramura de laur, emblema victoriei, si in cealalta un sceptru. Il urmau multi dintre cei care luptasera sub conducerea lui, ofiteri, calareti, pedestri, fiecare tinand ridicata o sulita impodobita cu ramuri de laur. Procesiunea inainta pe strazile aglomerate, pe Via Sacra, pe sub Arcul de triumf, spre Dealul Capitoliului (vezi harta, p. 462). Acolo se oprea, si unii din captivi erau executati cu sange rece sau aruncati in inchisoare pentru a-si astepta moartea in Colosseum. Altii, considerati vrednici de iertare, erau eliberati. Erau aduse jertfe de animale zeilor romani si incepea petrecerea de biruinta.

Pavel il vede pe Hristos ca un mare biruitor, conducandu-i pe cei biruiti intr-o procesiune triumfala. Pavel, colaboratorii sai si toti cei castigati la Hristos sunt captivii in marele mars triumfal al lui Dumnezeu. Pavel nu vorbeste despre sine ca fiind comandantul biruitor al ostirii lui Dumnezeu, ci Ii da Lui toata slava. Ipostaza in care Pavel e adus ca trofeu al harului divin se potriveste atitudinii si sentimentelor lui obisnuite (vezi 1 Corinteni 4,10; 11,23; Coloseni 1,24). El scoate aici in evidenta folosirea sa cu succes de catre Dumnezeu ca evanghelist. Dumnezeu ii conduce, pe el si pe colaboratorii sai, in triumf. Pretutindeni Evanghelia castiga astfel de biruinte, cum fusese cea din biserica din Corint. Toti crestinii adevarati sunt sclavii lui Dumnezeu (vezi Romani 6,16), trofee ale campaniei victorioase a Rascumparatorului contra pacatului. A-l vedea pe Pavel, un captiv legat cu lanturi de carul lui Hristos, insemna a vedea ceea ce putea face Hristos pentru oamenii condamnati. Dumnezeu il conducea prin lume, ca exemplu al puterii Sale biruitoare si al harului Sau fara seaman. Cea mai grandioasa dintre toate victoriile este victoria asupra pacatului prin puterea lui Hristos. Cel care biruieste vrajmasii morali si spirituali are parte de o victorie mult mai grandioasa decat cel care infrange o ostire dusmana pe campul de lupta (cf. Prov. 16,32).

In orice loc. Adica pretutindeni pe unde fusese Pavel. In mai putin de 35 de ani de la crucificare, Evanghelia fusese predicata in toata lumea mediteraneana (vezi Fapte 19,10.26.27; Romani 1,8; 15,18.19).

Mireasma. [,,miros”, KJV]. Adica parfumul raspandit de purtatorii de tamaie pe drumul procesiunii. Nori de tamaie se ridicau din altarele asezate pe marginea drumului, din vase si din templele deschise. Intreaga cetate era invaluita in fumul jertfelor si parfumul florilor si al tamaiei. Pavel se socoteste un purtator de tamaie in procesiunea triumfala a lui Hristos.

Cunostintei. In textul grecesc, acest cuvant este legat ca inteles de cuvantul ,,mireasma”. In felul acesta, cunoasterea lui Hristos devine parfumul de care vorbeste Pavel. Prin lucrarea sa si a colaboratorilor sai, prin neprihanirea lui Hristos descoperita in viata ucenicilor Sai e manifestata aceasta mireasma spirituala in orice loc, in biserica din Corint, de fapt, pretutindeni in Ahaia.



2:15 In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii:

O mireasma. [,,un miros dulce”, KJV]. Gr. Euodia, din doua cuvinte, insemnand ,,bun” si ,,miros”. Euodia e aplicat la persoane sau lucruri placute lui Dumnezeu (vezi Efeseni 5,2; Filipeni 4,18). In Septuaginta e folosit in legatura cu tamaia de la Cortul Intalnirii (vezi Exod 29,18; Lev. 1,9; 2,2 etc.).

Pavel continua sa se gandeasca la mirosul tamaiei de pe strazile Romei in timpul procesiunii triumfale, dar imaginea este schimbata putin. In 2 Corinteni 2,14, mireasma reprezinta cunoasterea de Dumnezeu, raspandita prin reprezentanti omenesti. In v. 15, Pavel si tovarasii sai slujitori constituie mireasma lui Hristos. Hristos este mijlocul primar prin care Dumnezeu raspandeste cunostinta care vine de sus. Pavel si colaboratorii sai constituie al doilea mijloc de raspandire. Ei se fac una cu Hristos, care locuieste in ei (Galateni 2,20) si care raspandeste, prin ei, parfumul lucrurilor spirituale.

Sunt pe calea mantuirii. [,,sunt mantuiti”, KJV]. Cei care sunt pe calea mantuirii sunt mantuiti prin harul lui Hristos; cei care sunt pierduti sunt raspunzatori pentru pierderea propriului lor suflet.

Sa ne intoarcem la imaginea triumfului roman. Unii dintre cei care mergeau in procesiune erau pe calea spre executie, altii spre eliberare sau biruinta. Ambele grupuri respirau parfumul cand inaintau pe drum. Pentru un grup era un semn de aducere-aminte al mortii, pentru celalalt era un semn de aducere-aminte al vietii. Tot astfel stau lucrurile si cu Evanghelia. Pentru cei care o primesc, ea devine un zalog al viitorului fericit, dar pentru cei care o resping, ea se transforma intr

o avertizare a mortii. Predicarea Evangheliei nu lasa niciodata pe un om in aceeasi stare in care il gaseste. Ea sau il conduce la viata vesnica, sau il impietreste, facandu-l sa respinga (vezi la v. 16). Ea sau supune, sau inaspreste; sau impaca, sau instraineaza. Evanghelia nu se schimba, ea e totdeauna ,,puterea lui Dumnezeu spre mantuire” (Romani 1,16), dar cei care o resping sunt osanditi de ea (vezi la Matei 7,21-27; Marcu 16,16; Ioan 3,17-21). Cel care devine piatra unghiulara a vietii oamenilor devine si ,,piatra de poticnire” pentru cei care Il leapada (1 Petru 2,8).



2:16 pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

o mireasma de la viata spre viata. Si cine este deajuns pentru aceste lucruri?

Pentru acestia. [,,pentru acela”, KJV]. Hristos este viata sau moartea pentru oameni, dupa cum Il primesc sau Il resping. Lucrurile se intampla in mod inevitabil asa, deoarece El este singurul izvor al vietii. Din momentul cand este confruntat cu adevarul, asa cum este el in Hristos, nimeni nu poate evita sa ia o hotarare. Acest contrast dintre efectul salvator al Evangheliei si efectul contrar, de condamnare, e sugerat adesea in Noul Testament (vezi Ioan 3,19; 15,22; 1 Corinteni 1,18.23.24). Pomul sadit pe un teren bun primeste viata de la soare, dar putrezeste si se descompune daca este smuls si lasat in bataia acestuia, pe pamant. Lumina soarelui topeste ceara, dar intareste lutul. Diferenta e in insasi substanta. La fel stau lucrurile si cu inimile omenesti, unele sunt inmuiate, altele se intaresc, in functie de raspunsul lor la Evanghelie.

Cine este de ajuns? [,,cine e destoinic”, G.Gal.]. Intrebarea este retorica. Pavel simte solemnitatea raspunderii care se sta asupra lui pentru mantuirea oamenilor. Acest simt al raspunderii era un factor important, care contribuie la succesul lui si care il facuse sa fie atat de sensibil la starile de lucruri din Corint (vezi la v. 13). Aceasta preocupare deosebita se datoreaza intelegerii importantei sarcinii primite si a valorii sufletelor. Slujitorul care crede cu adevarat adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu, indeosebi acelea privitoare la apropierea sfarsitului timpului, nu poate fi nepasator fata de oamenii pierduti.

Slujitorul Evangheliei este raspunzator de felul cum traieste, de ceea ce predica si de credincioasa propovaduire a soliei sale. Raspunderea de ambasador al lui Dumnezeu o depaseste pe aceea a oricarei alte chemari. Atunci cand ambasadorul lui Hristos e un exemplu viu al soliei pe care

o proclama si cand traieste in contact neintrerupt cu Acela pe care Il reprezinta, numai atunci poate astepta sa fie ,,destoinic pentru aceste lucruri”.



2:17 Caci noi nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inima curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.

Nu stricam. [,,care strica”, KJV; ,,care amesteca”, G.Gal.]. Literal, ,,vanzatori cu amanuntul”, ,,colportori”, ,,negustori de maruntisuri”, ,,negustori speculanti”. Cuvantul tradus in felul acesta e totdeauna folosit intr-un sens lipsit de amabilitate. El era folosit, de exemplu, cu privire la un negustor de vin cu amanuntul sau un vanzator cu ridicata care falsifica vinul adaugand apa sau vreun alt amestec de calitate inferioara, pentru a avea un profit mai mare. El a ajuns sa fie folosit si intr-un sens intelectual. Platon vorbeste astfel despre filozofii care, potrivitul cu felul sau de gandire, falsificau adevarata filozofie.

Pavel vorbeste acum de cei care falsifica sau se poarta inselator cu Cuvantul lui Dumnezeu. ,,Cei mai multi” din Corint erau asemenea carciumarilor necinstiti sau a vanzatorilor cu ocaua mica, impartind o Evanghelie falsificata de teorii si traditii omenesti. Potrivit cu Apocalipsa 17,2, biserica apostata ii imbata pe locuitorii pamantului cu vinul desfranarii ei, vin falsificat, doctrine mincinoase. Invatatorii mincinosi sunt multumiti cu o contrafacere, cu un surogat ieftin, cu o ascultare superficiala, cu incercarea de a atinge neprihanirea prin fapte. Ei vand Cuvantul pentru castig personal. Metodele si invataturile unor astfel de speculanti religiosi sunt adesea amintite in Scriptura (Isaia 50,11; 2 Corinteni 10,12.13; 11,13-15; 2 Timotei 4,3; 1 Petru 2,1-18).

Un om altereaza Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand il considera in primul rand un mijloc de a-si castiga existenta, cand minimalizeaza fie bunatatea, fie asprimea lui, cand coboara standardele pe care le cere crestinilor sau cand se predica pe sine, punandu-si in evidenta inteligenta sau cunostintele. In felul acesta, el pune Cuvantul in slujba lui, in loc ca el sa-i slujeasca acestuia.

Cei mai multi. Literal, ,,cei multi”, adica cei care i se opuneau lui Pavel. Aparent, un mare numar dintre membri din Corint ajunsesera la concluzia ca ,,cei multi”, majoritatea nu se putea insela. Pentru ei, intrebarea de ordine era: Care este parerea generala?

Cu inima curata. [,,cu sinceritate”, KJV; ,,curatia inimii”, G.Gal.]. Slujitorul competent al Evangheliei e constient ca Dumnezeu l-a trimis, ca Dumnezeu il vede, ca Duhul Sfant locuieste in el. Adevaratul predicator nu va fi egoist, duplicitar, fatarnic, nu va fi animate de motive josnice sau de dorinta de popularitate si faima. El va propovadui Cuvantul, avandu-L in centru pe Hristos.

Comentarii Ellen G. White

4 AA 300; MH 166

11 GC 516; PK 654; 1T 211, 304, 707; 2T 143, 313; 3T 476; 6T 446

1. 12.13 AA 323

2. 14.15 RC 61 14-16 AA 326; 6T 316 15-17 2T 706 16 AA 249, 369, 423, 510, 551; AH 37; GC 53; CH 342, 559; CM 125; Coloseni 277, 298, 304,

337, 340; CT 197, DA 439, Ed 282; Ev 208, 297, 383, 561, 631; EW 62; FE 109, 262; GW 78, 120; ML 22, 32, 178, 189; MM 173, 181, 227, 246; MYP 364; PK 86, 128, 232, 234; TM 144, 158, 223, 309, 318; 1T 139, 591; 2T 124, 152, 187, 343, 669; 3T 31, 60, 216, 306; 4T 69, 198, 308, 371, 446, 524; 5T 157, 345, 716; 6T 63, 122, 173, 317, 319, 371; 7T 36, 93, 155, 157; 8T 23, 144, 233; WM 287


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: