12:14 Iata ca sunt gata sa vin a treia oara la voi; si tot nu va voi fi o sarcina; caci nu caut bunurile voastre, ci pe voi insiva. Ce-i drept, nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parintii lor, ci parintii pentru copiii lor.
A treia oara. Intaia vizita a lui Pavel la Corint este amintita in Fapte 18,1. Nu exista nici o referire a unei alte vizite, care sa fi avut loc intre vizita aceea si cea pe care apostolul asteapta sa o faca in viitorul apropiat. Gramatical e posibil sa se inteleaga ,,a treia oara” cu referire fie la entuziasmul lui de a veni, fie la vizita insasi. Aceia care prefera primul sens sugereaza ca a doua vizita nu s-a materializat si ca, desi aceasta este a treia oara in care el facuse planuri sa viziteze Corintul, urma sa fie numai a doua vizita acolo. In ansamblu, prima lui vizita, cand a infiintat biserica, fusese plina de succes. Aceia care prefera al doilea sens considera ca Pavel a facut o a doua vizita inainte de a scrie 2 Corinteni, lucru sugerat de repetate ori in epistola aceasta – o experienta scurta, dureroasa, umilitoare care Pavel nadajduia sa nu se mai repete cand avea sa vina iarasi (vezi 2 Corinteni 2,1; cf. 12,21). Singura perioada pentru o asemenea vizita ar fi fost in decursul celor trei ani pe care el ii devotase infiintarii unei biserici la Efes. Daca a avut loc o astfel de vizita, atunci aceasta a fost, dupa toate probabilitatile, ceruta de refuzul bisericii de a-i urma instructiunile din epistola anterioara (vezi p. 822; vezi la cap. 13,1).
Nu va voi fi o sarcina. Adica, din punct de vedere financiar. Pavel urma sa continue procedeul lui de intretinere prin mijloace proprii.
Nu caut bunurile voastre, ci pe voi insiva. [,,Nu ale voastre, ci pe voi,” KJV]. Preocuparea pentru corintenii insisi, nu pentru bunurile lor materiale. Interesul lui Pavel era concentrat exclusiv pe ajutarea corintenilor sa-si asigure comori in cer si sa-si intoarca privirile de la fleacurile ieftine ale pamantului (vezi la Matei 6,19-34; Ioan 6,27). El nu era dispus sa ia si nu putea sa ia nimic de la ei ca intretinere materiala, pana nu era sigur de inimile lor. Asa e si cu Dumnezeu, care ia totdeauna initiativa (Psalmi 27,8; Ioan 4,23; Romani 5,8).
Parinti pentru copiii lor. Pavel isi apara pozitia folosindu-se de o analogie. Legatura lui cu cei din Corint era aceea a unui parinte spiritual cu copii in credinta (1 Corinteni 4,14.15). Ei erau insa crestini imaturi, ,,prunci in Hristos” (1 Corinteni 3,1.2). Pavel nu vrea sa spuna ca copiii nu ar trebui sa se ingrijeasca de parintii lor; porunca a cincea lasa clar sa se inteleaga ca ei trebuie sa se ingrijeasca de ei. Dar in timpul copilariei si tineretii, raspunderea principala le revine in mod special parintilor.