12:10 De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.
Simt placere. I-a placut Domnului, atunci ii va placea si lui Pavel. Dumnezeu stia mai bine, si Pavel era multumit ca lucrurile sa fie asa. Nevoi. Sau ,,necazuri,” ,,greutati,” ,,stramtorari.”
Atunci sunt tare. Paradoxul crestin e ca ocaziile de slabiciune pot fi transformate in ocazii de tarie. Infrangerea poate totdeauna fi transformata in biruinta. Adevarata tarie de caracter se dezvolta din slabiciune, care, in neincredere in eu, e predata voii lui Dumnezeu. Un om puternic in propria sa tarie tinde sa fie increzator in sine, in loc de a se sprijini pe Dumnezeu, si adesea nu-si da seama de nevoia sa de har dumnezeiesc. Marii eroi ai Bibliei au invatat acelasi lucru, barbati ca Noe, Avraam, Moise, Ilie, Daniel. Numai aceia a caror slabiciune si nesiguranta sunt pe deplin cufundate in fericita voie a lui Dumnezeu cunosc ce inseamna a avea adevarata putere.