10:1 Eu, Pavel, va rog, prin blandetea si bunatatea lui Hristos, eu, cel smerit cand sunt de fata in mijlocul vostru, si plin de indrazneala impotriva voastra, cand sunt departe,
Va rog. Gr. parakaleo, ,,a ruga staruitor”, ,,a indemna”, ,,a sfatui”. Capitolul acesta introduce a treia sectiune majora a epistolei, constand din capitolele 10-13. In capitolele 1-7, Pavel staruie asupra puterii si slavei slujbei apostolice; in capitolele 8 si 9, vorbeste despre strangerea de ajutoare pentru saracii din Ierusalim, in capitolele 10,1 la 13,10, este prezentat Pavel insusi ca apostol. Aici Pavel apara autoritatea lui apostolica si o pune in contrast cu cea a potrivnicilor sai, ,,apostolii mincinosi” (cap. 11,13), care tulburau biserica din Corint. Vezi la v. 22.
In primele noua capitole, Pavel se adreseaza majoritatii credincioase si se face doar o referire trecatoare la invatatorii mincinosi si la unii care se pare ca se afla sub influenta lor (cap. 2,17; 3,1; 5,12). Aici, el ii avertizeaza pe corinteni impotriva acestor ,,apostoli mincinosi” din mijlocul lor. El isi dadea deja seama de influenta lor periculoasa in biserica, iar Tit ii adusese fara indoiala un raport despre lucrarea lor daunatoare. Pentru majoritatea bisericii, el nu avea decat cuvinte de afectiune, indemn si pace. Dar in ciuda instructiunilor sale, elementul iudaizant (vezi la cap. 11,22) nu fusese invins.
Scriindu-i bisericii corintene aproape de sfarsitul primului secol, Clement din Roma a gasit active aceleasi elemente antagoniste. Cu toate acestea, mustrarea din partea lui Pavel pentru acest grup insubordonat pare, cel putin pentru un timp, sa fi eliberat biserica de controversa starnita de ei. Ferma lui tratare a situatiei n-a lasat nici o indoiala in mintea credinciosilor corinteni cu privire la autoritatea lui ca apostol. Capitolele de incheiere din 2 Corinteni sunt bogate in sfaturi pentru cei care au de dat piept astazi cu elemente discordante similare.
O intelegere a naturii schimbarii din acest punct al epistolei este esentiala pentru o corecta interpretare a aceea ce urmeaza. Persoana intai plural ,,noi” face loc persoanei intai singular ,,eu”. Primele cuvinte in textul grecesc sunt intens personale si emfatice: ,,eu insumi, Pavel” (cf. Galateni 5,2; Efeseni 3,1; Filimon 19). Apostolul pune acum intreaga greutate a autoritatii si personalitatii sale impotriva conducatorilor falsi, iudaizanti (vezi la 2 Corinteni 11,22). Ei il invinuisera de lasitate si timiditate (cap. 10.12), vorbire dispretuitoare (cap. 11,6), inteligenta si judecata indoielnice (v. 16-19). Dar ei sunt calauze mincinoase cu invataturi eronate si o ,,alta Evanghelie” (v. 4). Ei sunt niste laudarosi insolenti (v. 20.21), niste intrusi impertinenti (v. 15) si vinovati ca se impun credinciosilor (cap. 11,20). Dar, in cele din urma, a venit vremea socotelilor. Acum ei vor avea de-a face cu Pavel personal. In capitolele acestea, tonul sau general este de indignare si mustrare usturatoare. Uneori, el aproape ca se justifica pentru severitatea cu care trebuie sa spuna ceea ce trebuie spus. Nicaieri in alta parte in scrierile lui Pavel nu exista vreun pasaj asemanator in spirit si metoda cu cel din cap. 10-13.
Blandetea. Gr. praotes, ,,delicatete”, ,,blandete”, ,,smerenie”. In ceea ce priveste un studiu asupra cuvantului inrudit praiis, vezi la Matei 5,5.
Bunatatea. Gr. epieikeia, ,,blandete”, ,,delicatete”, ,,sinceritate”. Probabil ,,bunatate” exprima cel mai bine ce inseamna epieikeia, dar cu nuantele suplimentare de echitate si sinceritate pornite din iubire si devotament sincer.
Pavel prefera sa imite duhul bland si smerit al lui Hristos in purtarea sa cu oamenii si nu-i place deloc severitatea. Dar chiar si severitatea sa este marcata de umilinta. In v. 1-6, Pavel staruie pe langa corinteni sa nu-l constranga sa foloseasca masuri si cuvinte aspre impotriva lor. Astfel de arme sunt rareori cele mai eficace, iar folosirea lor poate fi indreptatita numai cand ,,blandetea si bunatatea” dau gres. Pavel e in drum spre Corint si, in curand, se va confrunta direct cu potrivnicii sai. Daca disciplina aspra e ceea ce ei doresc, el e pregatit sa o aplice. Apelul lui, desi e dur in ton, va inlatura – spera el – nevoia de cuvinte si mai aspre cand va fi prezent personal.
Potrivnicii lui Pavel erau aroganti, indaratnici si increzuti. Ei interpretau gresit blandetea lui numind-o slabiciune, si bunatatea lui, lasitate. Ca urmare, ei erau insensibili la apelurile lui conciliante si indemnurile blande, ca de pilda cele din cap. 1-7. Singura cale de a ingenunchea dura lor multumire de sine era prin mustrarea, demascarea si expunerea din cap. 10-13. Cei care se considera extrem de importanti sunt de obicei insensibili si chiar dispretuiesc pe cei care au calitatile mai alese ale umilintei si blandetii. Pentru ei, pozitia si conducerea asigurate prin dominarea altora constituie cheia succesului. De aceea, Pavel explica faptul ca, desi ar fi preferat sa li se adreseze in spiritul blandetii, atitudinea lor l-a constrans sa foloseasca masuri mai aspre.
Smerit. Gr. tapeinos, ,,modest”, ,,smerit”, aici intr-un sens care nu flateaza. Pavel face aluzie la ironiile potrivnicilor lor (v. 10; cf. cap. 12,5.7). Ei il luasera in bataie de joc, insinuand ca este un om slab si las. In plus, nu se temuse el tot timpul sa vina la Corint? Nu amanase el venirea pentru ca se temuse sa dea ochii cu ei? Nu compensase el timiditatea scriind scrisori severe?
Indrazneala. [,,curajos”, KJV]. Gr. tharreo, ,,a fi plin de curaj”, ,,a fi plin de nadejde”, ,,a fi plin de indrazneala” (vezi v. 10).