10:13 Noi, insa, nu ne laudam dincolo de masura noastra, ci in masura marginilor, pe care le-a insemnat Dumnezeu campului nostru ca sa ajungem pana la voi.
Dincolo de masura noastra. Sau ,,dincolo de limita”, adica limita dreptului si a bunei-cuviinte trasate de Dumnezeu, masura stapanirii pe care ne-a dat-o El. Potrivnicii nu aveau o alta norma cu care sa se masoare decat ei insisi. Ei nu aveau, ca sa zicem asa, un alt standard decat propria lor statura. Cuvantul ,,noi” [KJV] este accentuat in textul grecesc si subliniaza marea diferenta dintre Pavel si conlucratorii sai, pe de o parte, si iudaizantii, care se laudau singuri, pe de alta parte. Pavel recunoaste limita fixata autoritatii sale, sferei sale de activitate si comportamentului sau (Galateni 2,7-9). Dincolo de aceasta limita pusa de Dumnezeu, el nu indrazneste sa mearga.
Sfera speciala de lucru a lui Pavel era intre neamuri (Fapte 26,17.18; Galateni 2,7-9). El a inceput in Antiohia si a ajuns pana in cele mai indepartate colturi ale lumii pagane. La data cand scria, Corintul marca cel mai indepartat punct al lucrarilor sale. Apostolii mincinosi nu recunosteau nici o limitare a activitatii lor. Chiar prezenta si asumarea autoritatii din partea lor erau suficiente pentru a-i condamna. Ei il urmarisera pe Pavel de la Ierusalim la Antiohia, la Galatia si acum la Corint, cautand sa-i distruga lucrarea, insusindu-si onoarea pentru ceea ce facuse el si falindu-se ca si cum realizarile lui era ale lor.
Pavel avea tot dreptul la loialitatea corintenilor, iar acesti apostoli falsi nu aveau nici un drept. Dumnezeu il randuise pe el sa lucreze in Corint (Fapte 18,8-10). Nu Dumnezeu ii trimisese pe ei la Corint, asadar nu mai ramanea decat o singura sursa care putea sa le incredinteze o misiune (2 Corinteni 11,3). Apostolul nu-si asuma merite pentru succesul altor oameni.