10:12 Negresit, n-avem indrazneala sa ne punem alaturi sau in randul unora din aceia care se lauda singuri. Dar ei, prin faptul ca se masoara cu ei insisi si se pun alaturi ei cu ei insisi, sunt fara pricepere.
N-avem indrazneala. [,,nu indraznim”, KJV]. In v. 12-18, Pavel isi apara lucrarea ca slujitor al Evangheliei. In epistola aceasta, el isi apara de repetate ori integritatea ca apostol (cap. 3,1; 4,2; 5,12; 12,11). Acum, in mod subtil, compara laudarosenia inchipuita si plina de sine a potrivnicilor sai cu propriile sale osteneli precaute pe cand era la Corint. El intoarce lucrurile impotriva adversarilor sai printr-un iscusit joc de cuvinte egkrino si sugkrino (vezi mai jos).
Este evident ca Pavel se refera la acuzatia de lasitate. Daca potrivnicii sai vor sa spuna ca e lipsit de indrazneala de a se afirma si de a fi un conducator in adevaratul sens al cuvantului, el admite acuzatia cu promptitudine. In plus, el nici nu are interes si nici nu indrazneste sa castige aplauzele oamenilor. Indrazneala increzuta pe care au dat-o pe fata potrivnicii lui, pe el nu-l atrage.
Dar e un fel de indrazneala de care el nu duce lipsa (cap. 11,21-30) – curajul de a patrunde in tari noi cu Evanghelia si de a suferi pentru Hristos (cap. 10,15.16). El se masoara pe sine si lucrarea sa dupa voia si norma lui Dumnezeu (Romani 12,3; Efeseni 4,7). Pavel le declara galatenilor ca nu indraznea sa se laude decat cu ,,crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6,14).
Sa ne punem alaturi. [,,sa ne numaram”, G.Gal.]. Gr. egkrino, ,,a compara”, ,,a masura”. Pavel nu indrazneste sa se intreaca cu acesti maestri ai laudei de sine, deoarece in privinta aceasta ei il intrec cu mult.
Se lauda singuri. Acesti corinteni laudarosi erau, se pare, membri ai unei asa-numite societati de admiratie reciproca. Fiecare om se fixa pe sine ca standard de distinctie si ii lauda pe alti membri ai societatii pentru a sluji propriile interese si pe acelea ale grupului din care facea parte. Fixandu-si propriile lor virtuti ca presupuse norme de comparatie, ei deveneau propriul lor ideal.
Lauda de sine este forma cea mai rea de autoamagire. Ingamfarea ii orbeste pe oameni, astfel incat sa nu vada standardul obiectiv in functie de care pot face o evaluare de sine neinfluentata. Drept urmare, ei se invartesc fara incetare intr-un cerc vicios. Devin orbi fata de norma lui Dumnezeu de masurare, orbi fata de propria lor ingamfare, orbi fata de insusirile bune ale oricui li se impotriveste, orbi chiar fata de propria lor nevoie de mantuire. Acest mod de autoapreciere, care incepe cu ,,eu” si se termina cu ,,eu”, e lipsit de intelepciune si chiar de un interes personal constructiv. A trai dupa standardul acesta inseamna a trai contrar duhului lui Hristos (Filipeni 2,5-11).
Fara pricepere. [,,nu sunt intelepti”, KJV]. E culmea mandriei ca un om pacatos sa se considere desavarsit sau aproape desavarsit (Romani 7,18; 1 Ioan 1,19). Un simt al propriei nedesavarsiri e cea dintai conditie pe care cerul o pune tuturor celor care ar urma sa fie primiti ca fii si fiice ale lui Dumnezeu (vezi la Matei 5,3).