10:10 De fapt, zic ei, epistolele lui sunt cu greutate si pline de putere; dar cand este de fata el insusi, este moale, si cuvantul lui n-are nici o greutate.
Cu greutate si pline de putere. Este evident ca aici Pavel citeaza chiar cuvintele adversarilor lui. Chiar si vrajmasii lui admit ca el este un scriitor eficient, si timpul a confirmat judecata lor. Vrajmasii sai nu stiau ca epistolele lui erau inspirate si ca ele urmau sa constituie o parte nu mica din ceea candva avea sa devina Noul Testament, fundamentul teologiei crestine. Epistolele lui abunda in argumente irezistibile in favoarea credintei. Ele sunt pline de puterea Duhului Sfant manifestata in mustrare aspra, in iubire si bunatate crestina, in inaltarea lui Hristos ca Rascumparator, in apeluri catre barbati si femei pierdute de a accepta calea mantuirii, in invitatii la comuniune cu Hristos si in marturie personala cu privire la miraculoasa lui convertire si experienta crestina.
Cand este de fata. [,,prezenta”, KJV]. Gr. parousia (vezi la Matei 24,3). Aceasta este unica referire din Noul Testament la prezenta personala [,,infatisarea personala”] a oricaruia dintre apostoli (cf. Corinteni 2,3.4; 2 Corinteni 12,7-10; Galateni 4,13.14). Scriitori dinainte de sec. IV afirmau ca Pavel era scund, garbovit, probabil de batai repetate (2 Corinteni 11,24-25), chel si cu picioare strambe, dar era plin de farmec si avea ochii arzand de iubire, noblete si zel pentru Hristos (vezi Pavel si Thecla 1,7). Si alti scriitori timpurii confirma aceasta descriere, dar bineinteles ca e numai o traditie. In cap. 10,1, Pavel pare sa confirme ca statura sa nu este impunatoare. Dar faptul ca potrivnicii lui din Corint se injosesc sa-i ridiculizeze slabiciunile si poate chiar diformitatile fizice arata caracterul lor josnic.
N-are nici o greutate. [,,vrednic de dispretuit”, KJV; ,,e de nimic”, G.Gal.]. Sau ,,josnic”. Acuzatia aceasta pare sa fi fost cel putin o exagerare grosolana, daca nu chiar o defaimare. Pavel era un orator bun (Fapte 14,12, cf. cap. 24,1-21). E evident adevarat ca, dupa experienta de la Atena, Pavel a evitat retorica si oratoria care le facea placere grecilor (vezi 1 Corinteni 2,2). El refuza sa faca din acestea mijloace de a-i atrage pe oameni la Hristos. Nu trebuia ingaduit nimic ce le-ar fi putut abate atentia de la claritatea si plinatatea puterii Evangheliei (1 Corinteni 2,4.5).