English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 2 Corinteni

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

2 Corinteni, 10


10:1 Eu, Pavel, va rog, prin blandetea si bunatatea lui Hristos, eu, cel smerit cand sunt de fata in mijlocul vostru, si plin de indrazneala impotriva voastra, cand sunt departe,

Va rog. Gr. parakaleo, ,,a ruga staruitor”, ,,a indemna”, ,,a sfatui”. Capitolul acesta introduce a treia sectiune majora a epistolei, constand din capitolele 10-13. In capitolele 1-7, Pavel staruie asupra puterii si slavei slujbei apostolice; in capitolele 8 si 9, vorbeste despre strangerea de ajutoare pentru saracii din Ierusalim, in capitolele 10,1 la 13,10, este prezentat Pavel insusi ca apostol. Aici Pavel apara autoritatea lui apostolica si o pune in contrast cu cea a potrivnicilor sai, ,,apostolii mincinosi” (cap. 11,13), care tulburau biserica din Corint. Vezi la v. 22.

In primele noua capitole, Pavel se adreseaza majoritatii credincioase si se face doar o referire trecatoare la invatatorii mincinosi si la unii care se pare ca se afla sub influenta lor (cap. 2,17; 3,1; 5,12). Aici, el ii avertizeaza pe corinteni impotriva acestor ,,apostoli mincinosi” din mijlocul lor. El isi dadea deja seama de influenta lor periculoasa in biserica, iar Tit ii adusese fara indoiala un raport despre lucrarea lor daunatoare. Pentru majoritatea bisericii, el nu avea decat cuvinte de afectiune, indemn si pace. Dar in ciuda instructiunilor sale, elementul iudaizant (vezi la cap. 11,22) nu fusese invins.

Scriindu-i bisericii corintene aproape de sfarsitul primului secol, Clement din Roma a gasit active aceleasi elemente antagoniste. Cu toate acestea, mustrarea din partea lui Pavel pentru acest grup insubordonat pare, cel putin pentru un timp, sa fi eliberat biserica de controversa starnita de ei. Ferma lui tratare a situatiei n-a lasat nici o indoiala in mintea credinciosilor corinteni cu privire la autoritatea lui ca apostol. Capitolele de incheiere din 2 Corinteni sunt bogate in sfaturi pentru cei care au de dat piept astazi cu elemente discordante similare.

O intelegere a naturii schimbarii din acest punct al epistolei este esentiala pentru o corecta interpretare a aceea ce urmeaza. Persoana intai plural ,,noi” face loc persoanei intai singular ,,eu”. Primele cuvinte in textul grecesc sunt intens personale si emfatice: ,,eu insumi, Pavel” (cf. Galateni 5,2; Efeseni 3,1; Filimon 19). Apostolul pune acum intreaga greutate a autoritatii si personalitatii sale impotriva conducatorilor falsi, iudaizanti (vezi la 2 Corinteni 11,22). Ei il invinuisera de lasitate si timiditate (cap. 10.12), vorbire dispretuitoare (cap. 11,6), inteligenta si judecata indoielnice (v. 16-19). Dar ei sunt calauze mincinoase cu invataturi eronate si o ,,alta Evanghelie” (v. 4). Ei sunt niste laudarosi insolenti (v. 20.21), niste intrusi impertinenti (v. 15) si vinovati ca se impun credinciosilor (cap. 11,20). Dar, in cele din urma, a venit vremea socotelilor. Acum ei vor avea de-a face cu Pavel personal. In capitolele acestea, tonul sau general este de indignare si mustrare usturatoare. Uneori, el aproape ca se justifica pentru severitatea cu care trebuie sa spuna ceea ce trebuie spus. Nicaieri in alta parte in scrierile lui Pavel nu exista vreun pasaj asemanator in spirit si metoda cu cel din cap. 10-13.

Blandetea. Gr. praotes, ,,delicatete”, ,,blandete”, ,,smerenie”. In ceea ce priveste un studiu asupra cuvantului inrudit praiis, vezi la Matei 5,5.

Bunatatea. Gr. epieikeia, ,,blandete”, ,,delicatete”, ,,sinceritate”. Probabil ,,bunatate” exprima cel mai bine ce inseamna epieikeia, dar cu nuantele suplimentare de echitate si sinceritate pornite din iubire si devotament sincer.

Pavel prefera sa imite duhul bland si smerit al lui Hristos in purtarea sa cu oamenii si nu-i place deloc severitatea. Dar chiar si severitatea sa este marcata de umilinta. In v. 1-6, Pavel staruie pe langa corinteni sa nu-l constranga sa foloseasca masuri si cuvinte aspre impotriva lor. Astfel de arme sunt rareori cele mai eficace, iar folosirea lor poate fi indreptatita numai cand ,,blandetea si bunatatea” dau gres. Pavel e in drum spre Corint si, in curand, se va confrunta direct cu potrivnicii sai. Daca disciplina aspra e ceea ce ei doresc, el e pregatit sa o aplice. Apelul lui, desi e dur in ton, va inlatura – spera el – nevoia de cuvinte si mai aspre cand va fi prezent personal.

Potrivnicii lui Pavel erau aroganti, indaratnici si increzuti. Ei interpretau gresit blandetea lui numind-o slabiciune, si bunatatea lui, lasitate. Ca urmare, ei erau insensibili la apelurile lui conciliante si indemnurile blande, ca de pilda cele din cap. 1-7. Singura cale de a ingenunchea dura lor multumire de sine era prin mustrarea, demascarea si expunerea din cap. 10-13. Cei care se considera extrem de importanti sunt de obicei insensibili si chiar dispretuiesc pe cei care au calitatile mai alese ale umilintei si blandetii. Pentru ei, pozitia si conducerea asigurate prin dominarea altora constituie cheia succesului. De aceea, Pavel explica faptul ca, desi ar fi preferat sa li se adreseze in spiritul blandetii, atitudinea lor l-a constrans sa foloseasca masuri mai aspre.

Smerit. Gr. tapeinos, ,,modest”, ,,smerit”, aici intr-un sens care nu flateaza. Pavel face aluzie la ironiile potrivnicilor lor (v. 10; cf. cap. 12,5.7). Ei il luasera in bataie de joc, insinuand ca este un om slab si las. In plus, nu se temuse el tot timpul sa vina la Corint? Nu amanase el venirea pentru ca se temuse sa dea ochii cu ei? Nu compensase el timiditatea scriind scrisori severe?

Indrazneala. [,,curajos”, KJV]. Gr. tharreo, ,,a fi plin de curaj”, ,,a fi plin de nadejde”, ,,a fi plin de indrazneala” (vezi v. 10).



10:2 va rog, dar, sa nu ma faceti ca, atunci cand voi fi de fata, sa alerg cu hotarare la indrazneala aceea, pe care am de gand s-o intrebuintez impotriva unora, care isi inchipuie ca noi suntem manati de firea pamanteasca.

Va rog. Gr. deomai, ,,a ruga”, ,,a ruga staruitor”. Deomai exprima mai multa staruinta decat parakaleo (2 Corinteni 10,1; vezi Matei 9,38; Luca 8,28; 9,40, Fapte 21,390; 2 Corinteni 5,20 etc.; vezi la 2 Corinteni 10,1). Pavel isi doreste foarte mult sa fie scutit de necesitatea unei manifestari ferme a autoritatii sale, care in mod inevitabil i-ar stanjeni si i-ar umili. El ii indeamna sa faca in asa fel incat sa nu se ajunga la asa ceva. E caracteristic spiritului de iubire de a nu dori sa produca durere sau umilinta nimanui. Efortul plin de rabdare, staruitor si modest de a indrepta lucrurile in spiritul comuniunii crestine e totdeauna de preferat unei demonstratii publice de autoritate si aplicare a disciplinei.

Indrazneala. [,,indraznet”, KJV]. Si anume in tratarea problemelor din Corint. Pavel nu da dovada aici de o laudarosenie lipsita de continut. Indrazneala in fata primejdiei era de mult timp o deprindere inradacinata a lui (vezi la cap. 4,8-10; 11,23-27). Daca era nevoie, minoritatea incapatanata din Corint urma sa aiba prilejul sa vada aceasta latura a caracterului sau, care de altfel era un om smerit, rabdator si bland. Nu-i va fi teama sa actioneze, nu va ezita deloc. De asta-data, el urma sa procedeze indraznet cu ei (cap. 11,21), cu exceptia cazului in care avea loc o schimbare de atitudine si purtare din partea lor. Ramanea ca ei sa decida. El era pe deplin pregatit sa se confrunte personal cu adversarii sai si sa procedeze ca atare.

Suntem manati. [,,ca si cum am umbla”, KJV; ,,ca umblam”, G.Gal.]. Sau ,,ca si cum am actiona”.

Firea pamanteasca. [,,carnea”, KJV; ,,lucrurile pamantesti, G.Gal.]. Aici, persoana nerenascuta, componenta trupeasca, fireasca, lumeasca a omului neinfluentat de Duhul Sfant (vezi la Romani 7,24; cf. 1 Corinteni 9,27). Impulsurile firesti ale omului sunt numite ,,pofta carnii” (1 Ioan 2,16). Cei care sunt stapaniti si calauziti de Duhul ,,nu implinesc pofta carnii” (Galateni 5,16; cf. Efeseni 2,3; 2 Petru 2,18). Biblia vorbeste despre ,,intelepciunea lumeasca” [,,intelepciunea fireasca”] (2 Corinteni 1,12). O persoana fireasca se zice ca ,,umbla dupa lucrurile firii pamantesti” [,,se gandeste la lucrurile carnii”] (Romani 8,5; cf Coloseni 2,18). ,,Nimic bun” nu locuieste in ,,firea pamanteasca” (Romani 7,18), deoarece ea e ,,vrajmasie impotriva” lui Dumnezeu (cap. 8,7).

Judecandu-l pe Pavel in functie de modul lor de a fi, vrajmasii sai din Corint par sa-l acuze ca e influentat de tinte egoiste, lumesti (cf. 2 Corinteni 1,17). Totdeauna, astfel de oameni judeca motivele si purtarea altora dupa propriul lor nivel. Dar cand sunt confruntati de cineva cu indrazneala si curaj sfintit, asemenea lui Pavel, recurg fie la fuga, fie la un servilism afectat. Ei isi arata propria statura, care este marunta.



10:3 Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca.

Traim in firea pamanteasca. [,,umblam in carne”, KJV]. Adica traim in lumea aceasta ca fiinte omenesti.

Nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca. Desi traieste printre oameni care recurg la metode lumesti, Pavel nu se injoseste sa procedeze la fel. Comparati cu cele spuse de Hristos despre ucenicii Sai, ca fiind ,,in lume”, dar ,,nu din lume” (Ioan 17,11.14). Omul convertit are o natura cu totul noua si diferita si e inspirat de iubirea lui Hristos si de Duhul lui Dumnezeu, in armonie cu idealurile divine (Ioan 3,3.5; Romani 8,5-14; 1 Corinteni 2,12-16; 2 Corinteni 5,14). El a castigat biruinta asupra lumii, a carnii si diavolului (vezi 1 Ioan 2,15.16). Odata cu experienta regenerarii si a nasterii din nou, apare imediat o atitudine activa si evidenta de ostilitate si razboi intre carne [,,firea pamanteasca”] si duh (Rom 8,3-14; Galateni 5,16-23). Cele doua nu pot fi unite. Carnea [”firea pamanteasca”] nu poate nicidecum sa devina spirituala. ,,Nimic bun nu locuieste” in ea (Romani 7,18). Crestinul este in lume, dar natura lui spirituala domina natura inferioara, fireasca (vezi Romani 1,18 la 2,4). Pavel duce lupta cea buna a credintei cu arme spirituale, nu cu armele lumii (Efeseni 6,12-20). El intelege adevarata natura a situatiei din Corint si nu va ezita sa foloseasca armele acestea, asa cum cere situatia.



10:4 Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.

Armele cu care ne luptam. Vezi la Efeseni 6,10-20; cf. 1 Timotei 1,18; 2 Timotei 2,3-5; 4,7. Armele lumii sunt bogatia, talentul, invatatura, prestigiul, rangul, ratiunea, pervertirea adevarului, forta si uneltirile omenesti. Vrajmasii din Corint ai lui Pavel se luptau impotriva lui cu armele acestea (vezi la 2 Corinteni 3,1). Dar Pavel a refuzat sa lupte in armura aceasta sau cu armele acestea, deoarece principiile cerului nu permit folosirea unor astfel de metode (cf. Ioan 18,36). Daca salvarea de suflete si extinderea imparatiei lui Hristos ar depinde de talentul, intelectul si puterea omeneasca, crestinismul ar fi doar o religie omeneasca. Dar calitatile spirituale nu pot fi impuse oamenilor din afara.

Puternice, intarite de Dumnezeu. [,,puternice prin Dumnezeu”, KJV]. Armele crestinului sunt faurite in arsenalul cerului si ii sunt puse la indemana prin serviciul ingerilor (2 Corinteni 1,12; Efeseni 6,10-20; cf. DA 827). Armele acestea cuprind adevarul, asa cum este expus in Cuvantul lui Dumnezeu (Evrei 4,12), si puterea conferita de Hristos si Duhul Sfant (1 Corinteni 2,4). Dumnezeu ii cheama pe oameni sa ia parte in acest conflict, ii echipeaza pentru lupta si le asigura biruinta. El pune la indemana omului toata puterea (2 Corinteni 2,14).

Sa surpe. [,,daramarea”, KJV]. Sau ,,demolarea”. Nici o fortareata nascocita de om nu poate rezista armelor cerului.

Intariturile. Sau ,,castelele”, ,,fortaretele”. Pavel prezinta imparatia lui Satana ca fiind aparata de numeroase fortificatii. E lucrarea crestinului si a bisericii aceea de a-l asedia pe vrajmas, a-i distruge apararea si a-l scoate in camp deschis. Fara indoiala ca Pavel se refera la citadelele launtrice ale inimii oamenilor, la fortificatiile rele ale mintii lor, la obiceiurile consolidate ale pacatului si mandriei. Aceasta batalie este una a adevarului impotriva ratacirii, a cunoasterii de Dumnezeu impotriva ignorantei si superstitiei, a cultului adevarat impotriva tuturor formelor de idolatrie, a libertatii in Hristos impotriva robiei pacatului, a sfinteniei impotriva nelegiuirii, a dreptatii impotriva nedreptatii, a stapanirii lui Hristos impotriva tiraniei lui Satana.

Limbajul figurat al versetelor 4 si 5 se poate sa-i fi fost sugerat lui Pavel de piratii care infestasera coasta marii in vecinatatea Tarsului, inainte de a fi alungati de pe mare de galerele romane, cu o generatie inainte de nasterea sa. Acesti pradatori ai marii ieseau din numeroasele golfuri ascunse ale coastei, atacau corabiile care faceau comert in porturile invecinate si apoi se retrageau cu prada lor. In cele din urma, generalul roman Pompei a dus o campanie impotriva lor, a transformat in ruine peste 100 dintre ,,fortaretele” lor si a capturat peste 10.000 de prizonieri.



10:5 Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime, care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos.

Izvodirile. [,,fanteziile, KJV]. Gr. logismous, ,,rationamentele”, ,,gandurile” (vezi Romani 2,3.15). Pavel se refera la teoriile omenesti in contrast cu adevarul revelat. Nu exista nimic mai inselator decat rationamentul speculativ al oamenilor plini de sine care au incredere nelimitata in propria lor intelepciune si au doar dispret pentru Dumnezeu si Cuvantul Lui. Pavel isi propune sa ia cu asalt chiar citadelele raului.

Orice inaltime. Adica orice zid si turn sfidator. Pavel compara aici speculatiile ingamfate ale oamenilor cu forturile de pe varful dealurilor inalte. Sfidarea Dumnezeului cerurilor a fost totdeauna semnul fortelor raului si al rebeliunii (Isaia 14,13-15; Daniel 7,25; 8,11; 11,36; 2 Tesaloniceni 2,4; Apocalipsa 13,5-8). In mod individual, oamenii isi inalta propria fortareata in care sa se opuna puterii lui Dumnezeu. Cel mai puternic fort al raului este un fel de viata care, desi se marturiseste a fi crestina, este de fapt contrara principiilor crestine.

Cunostintei lui Dumnezeu. Adica acea cunostinta care vine de la Dumnezeu. Mandria intelepciunii omenesti este in opozitie cu acea cunostinta spirituala superioara pe care o da Dumnezeu (Ioan 17,8; Fapte 17,23; 1 Corinteni 1,24; 2,10; Coloseni 1,9). Dumnezeul filosofului este un dumnezeu creat de propriul sau proces de gandire. Dumnezeul crestinului este Dumnezeul revelatiei divine. Unul este subiectiv, celalalt obiectiv.

Daca sunt acceptate, adevarurile care aduc smerenie, precum pacatosenia omului si neprihanirea ispasitoare a lui Hristos, doboara increderea zadarnica in sine, mandria intelectului, fala intelepciunii lumesti si toate pretentiile omenesti.

Orice gand. Gr. noema. Acelasi cuvant e tradus ,,minte” in 2 Corinteni 3,14; 4,4; 11,3; Filipeni 4,7 si ,,planuri” in 2 Corinteni 2,11. Se poate ca Pavel sa se refere aici la filosofia fantezista a apostolilor mincinosi (cap. 11,13), care si-a avut obarsia in mintea lui Satana.

Il facem rob. [,,il aducem in captivitate”, KJV]. Sau ,,subjugam”, ,,aducem sub stapanire”.

Ascultarii de Hristos. Fara o ascultare nascuta din iubire nu poate exista experienta crestina autentica (vezi la Matei 7,21-27). Hristos nu l-a lasat pe om in dubiu cu privire la natura adevaratei ascultari (vezi Ioan 14,15.21.23.24; 15,10; 17,6.17). Toti crestinii autentici se vor supune voios autoritatii iubitoare a lui Hristos. A te pleca inaintea autoritatii, mai ales a lui Hristos si a Cuvantului Sau, e ceva dezgustator pentru inimile si mintile ingamfate. Motivul principal pentru care Evanghelia n-a progresat mai mult in lume si in viata oamenilor e refuzul de a face cu adevarat din Hristos Domnul vietii si de a accepta autoritatea intregului Cuvant al lui Dumnezeu.



10:6 Indata ce se va savarsi ascultarea aceasta din partea voastra, suntem gata sa pedepsim orice neascultare.

Indata ce se va savarsi. Adica fiind gata.

Sa pedepsim. [,,sa razbunam”, KJV]. Pavel e gata sa-si exercite autoritatea apostolica pentru a disciplina si a pedepsi grupul rebel din biserica din Corint. Pana aici, el s-a abtinut sa faca asa ceva, deoarece chestiunea nu era inca atat de clara si multi ar fi putut sa fie determinati sa ia o hotarare gresita. Acum chestiunea era clara si majoritatea luase pozitie alaturi de Pavel si urma sa-l sprijine impotriva minoritatii recalcitrante. Inainte, se poate ca unii sa fi simpatizat cu rebelii, poate chiar sa li se fi alaturat impotriva lui Pavel. Ceea ce acesti cativa rebeli interpretasera ca lasitate si timiditate din partea lui era de fapt rabdare, pe care el o aratase in speranta ca unii vor fi recuperati. El a evitat sa fie sever fata de oricine dintre cei care fusesera dusi in ratacire de invataturile si metodele inselatoare si care nu reusisera pana acum sa vada chestiunea clar, putand fi recastigati de partea cea buna. Pavel le scrisese deja doua sau poate trei scrisori, explicandu-le cu rabdare situatia (vezi p. 822).

Se va savarsi ascultarea aceasta din partea voastra. [,,ascultarea voastra este implinita”, KJV]. Pavel este acum pregatit sa ia masuri drastice. Aceasta e avertizarea lui finala. El nu spune ce forma de pedeapsa intentioneaza sa le aplice putinilor care exercitasera o influenta atat de puternica si de periculoasa. Probabil ca el le va face o mustrare publica si daca toate mijloacele vor da gres, ii va exclude din biserica (cf. 1 Corinteni 5,5; 1 Timotei 5,20). Daca mai erau unii inca indecisi, ei trebuiau sa se hotarasca.



10:7 La infatisare va uitati? Daca cineva crede ca este al lui Hristos, sa aiba in vedere ca, dupa cum el este al lui Hristos, tot asa suntem si noi.

Va uitati? Textul grecesc poate fi tradus ca o intrebare, ca un imperativ sau ca o simpla afirmatie. Ca intrebare, ar fi una de dezaprobare: corintenii judeca pe temeiul aparentei exterioare? Ca imperativ i-ar invita sa-si deschida ochi si sa vada faptele evidente. Ca o simpla afirmatie ar fi o acuzatie ca unii dintre corinteni inca privesc la infatisarea exterioara. Oricare dintre aceste trei posibilitati s-ar fi putut sa o aiba Pavel in minte, propozitia lasa sa se inteleaga ca ei n-au examinat in mod critic acuzatiile aduse impotriva lui. La concluziile sustinute de ei se ajunsese mai degraba emotional decat rational si pe temeiul aparentelor exterioare (vezi la cap. 3,12). Judecatile superficiale sunt agreate de multi oameni deoarece sunt putini cei care sunt dispusi sa se pronunte inainte de a avea prilejul sa examineze toate dovezile.

Daca cineva. Pavel pare sa se refere aici fie la unul dintre conducatorii opozitiei, fie la unii care erau sinceri in inima, dar confuzi in gandire. Contextul pare sa favorizeze prima interpretare. Comparati cu ,,unora” din v. 2 (cf. cap. 11,4.20).

Este al lui Hristos. Adica pretinde ca este reprezentant legal randuit al lui Hristos.

Tot asa suntem si noi. Pavel se refera aici la propria sa insarcinare ca apostol. In capitolul acesta si in urmatoarele doua, el se refera de repetate ori la calificarea lui ca ambasador al lui Hristos. Autoritatea lui este egala cu aceea a celor doisprezece (cap. 11,5; 12,11.12). El fusese chemat si insarcinat de Domnul (Fapte 9,3-9; 22,17-21; cf. 1 Corinteni 15,8; 2 Corinteni 10,14-18). El avusese comuniune cu Hristos in suferintele Sale (cap. 11,23-33). Primise viziuni si revelatii direct de la Hristos (cap. 12,1-6).



10:8 Si chiar daca m-as lauda ceva mai mult cu stapanirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastra, iar nu pentru daramarea voastra, tot nu mi-ar fi rusine.

Lauda. Gr. kauchaomai, ,,a lauda”, ,,a slavi”. Pavel foloseste cuvantul acesta de 21 de ori in aceasta epistola. Aparent, falsii conducatori de la Corint incepusera sa se laude (vezi la cap. 5,12). Acum este randul lui Pavel sa se laude, dar face lucrul acesta fara tragere de inima, cu moderatie si avand ca unic scop confirmarea autoritatii lui ca apostol al lui Hristos, pentru folosul oricui care, in mod sincer, ar fi putut inca sa fie nelamurit asupra chestiunii.

In privinta aceasta era o mare diferenta intre Pavel si conducatorii mincinosi. Ei se laudau cu o autoritate care era, de fapt, numai de origine omeneasca si egoista in scopuri. Pavel se lauda cu o autoritate care ii era acordata de Dumnezeu si exercitata pentru consolidarea bisericii. Intrucat autoritatea lui era de la Dumnezeu, corintenii trebuiau sa o recunoasca si sa o respecte. Rezultatul urma sa fie edificarea bisericii din Corint, infrangerea elementelor schismatice si indreptatirea lui Pavel ca apostol al lui Isus Hristos.

Zidirea. Folosirea de catre Pavel a acestui cuvant implica imaginea crestinului ca templu in care locuieste Dumnezeu (1 Corinteni 3,9-17; 2 Corinteni 6,16; Efeseni 2,20-22; 1 Petru 2,4.5). Autoritatea evanghelica este pentru zidire si nu pentru daramare. Tinta conducatorilor mincinosi din Corint era de a se inalta sau a se zidi pe ei insisi, si efectul era de a dezbina si a darama biserica. Pavel intemeiase biserica din Corint, iar exercitarea autoritatii sale, chiar printr-o disciplinare severa, era menita sa zideasca.

Nu mi-ar fi rusine. Apostolii mincinosi din Corint urmarisera sa-l faca pe Pavel de ocara, ridiculizandu-l ca apostol si batandu-si joc de Evanghelia lui. Pavel declara ca scopul laudei sale cu puterea sa ca apostol este pentru apararea apostoliei lui si a Evangheliei. Nu are alte motive.



10:9 Zic asa, ca sa nu se para ca vreau sa va infricosez prin epistolele mele.

Sa va infricosez. [,,sa va ingrozesc”, KJV]. Sau ,,sa va inspaimant”. Fara indoiala ca vrajmasii din Corint puneau in contul lui Pavel un astfel de motiv, dar el tagaduieste ca scopul sau este acela de a baga groaza in credinciosi.

Epistolele. [,,scrisorile”, KJV]. Pavel scrisese deja doua scrisori catre Corint, poate mai multe (vezi la cap. 2,3.4; cf. p. 822). Folosind pluralul ,,epistole”, desigur ca Pavel o include si pe cea pierduta, mentionata in 1 Corinteni 5,9.

10:10 De fapt, zic ei, epistolele lui sunt cu greutate si pline de putere; dar cand este de fata el insusi, este moale, si cuvantul lui n-are nici o greutate.

Cu greutate si pline de putere. Este evident ca aici Pavel citeaza chiar cuvintele adversarilor lui. Chiar si vrajmasii lui admit ca el este un scriitor eficient, si timpul a confirmat judecata lor. Vrajmasii sai nu stiau ca epistolele lui erau inspirate si ca ele urmau sa constituie o parte nu mica din ceea candva avea sa devina Noul Testament, fundamentul teologiei crestine. Epistolele lui abunda in argumente irezistibile in favoarea credintei. Ele sunt pline de puterea Duhului Sfant manifestata in mustrare aspra, in iubire si bunatate crestina, in inaltarea lui Hristos ca Rascumparator, in apeluri catre barbati si femei pierdute de a accepta calea mantuirii, in invitatii la comuniune cu Hristos si in marturie personala cu privire la miraculoasa lui convertire si experienta crestina.

Cand este de fata. [,,prezenta”, KJV]. Gr. parousia (vezi la Matei 24,3). Aceasta este unica referire din Noul Testament la prezenta personala [,,infatisarea personala”] a oricaruia dintre apostoli (cf. Corinteni 2,3.4; 2 Corinteni 12,7-10; Galateni 4,13.14). Scriitori dinainte de sec. IV afirmau ca Pavel era scund, garbovit, probabil de batai repetate (2 Corinteni 11,24-25), chel si cu picioare strambe, dar era plin de farmec si avea ochii arzand de iubire, noblete si zel pentru Hristos (vezi Pavel si Thecla 1,7). Si alti scriitori timpurii confirma aceasta descriere, dar bineinteles ca e numai o traditie. In cap. 10,1, Pavel pare sa confirme ca statura sa nu este impunatoare. Dar faptul ca potrivnicii lui din Corint se injosesc sa-i ridiculizeze slabiciunile si poate chiar diformitatile fizice arata caracterul lor josnic.

N-are nici o greutate. [,,vrednic de dispretuit”, KJV; ,,e de nimic”, G.Gal.]. Sau ,,josnic”. Acuzatia aceasta pare sa fi fost cel putin o exagerare grosolana, daca nu chiar o defaimare. Pavel era un orator bun (Fapte 14,12, cf. cap. 24,1-21). E evident adevarat ca, dupa experienta de la Atena, Pavel a evitat retorica si oratoria care le facea placere grecilor (vezi 1 Corinteni 2,2). El refuza sa faca din acestea mijloace de a-i atrage pe oameni la Hristos. Nu trebuia ingaduit nimic ce le-ar fi putut abate atentia de la claritatea si plinatatea puterii Evangheliei (1 Corinteni 2,4.5).



10:11 Cine judeca asa, sa fie incredintat ca, asa cum suntem in vorba, in epistolele noastre, cand nu suntem de fata, tot asa vom fi si in fapta, cand vom fi de fata!

Cine judeca asa. [,,unul ca acesta”, KJV; ,,cel ce vorbeste astfel”, G.Gal.]. Vezi la v. 2.7. Pavel se adreseaza persoanei sau persoanelor vinovate in primul rand pentru tulburare. Afirmatia lui nu e atat de mult o amenintare cu privire la ceea ce avea de gand sa faca la sosirea in Corint, cat o respingerea a acuzatiei ca una era el cand nu era de fata si cu totul alta cand era prezent. Se pare ca afirmatiile logice, ferme ale lui Pavel din cap. 10-12 i-au convins pe potrivnicii sai ca pozitia in care-l pusesera minciunile lor rautacioase era de neconceput. Era cu totul lipsit de logica ca un om de genul celui in care il descriau pe Pavel sa formeze biserica dupa biserica ca cea din Corint. Oriunde mergea, Pavel lasa in urma multimi de iudei si oameni dintre neamuri castigati la credinta crestina ca dovada a puterii Evangheliei, asa cum era predicata de el.



10:12 Negresit, n-avem indrazneala sa ne punem alaturi sau in randul unora din aceia care se lauda singuri. Dar ei, prin faptul ca se masoara cu ei insisi si se pun alaturi ei cu ei insisi, sunt fara pricepere.

N-avem indrazneala. [,,nu indraznim”, KJV]. In v. 12-18, Pavel isi apara lucrarea ca slujitor al Evangheliei. In epistola aceasta, el isi apara de repetate ori integritatea ca apostol (cap. 3,1; 4,2; 5,12; 12,11). Acum, in mod subtil, compara laudarosenia inchipuita si plina de sine a potrivnicilor sai cu propriile sale osteneli precaute pe cand era la Corint. El intoarce lucrurile impotriva adversarilor sai printr-un iscusit joc de cuvinte egkrino si sugkrino (vezi mai jos).

Este evident ca Pavel se refera la acuzatia de lasitate. Daca potrivnicii sai vor sa spuna ca e lipsit de indrazneala de a se afirma si de a fi un conducator in adevaratul sens al cuvantului, el admite acuzatia cu promptitudine. In plus, el nici nu are interes si nici nu indrazneste sa castige aplauzele oamenilor. Indrazneala increzuta pe care au dat-o pe fata potrivnicii lui, pe el nu-l atrage.

Dar e un fel de indrazneala de care el nu duce lipsa (cap. 11,21-30) – curajul de a patrunde in tari noi cu Evanghelia si de a suferi pentru Hristos (cap. 10,15.16). El se masoara pe sine si lucrarea sa dupa voia si norma lui Dumnezeu (Romani 12,3; Efeseni 4,7). Pavel le declara galatenilor ca nu indraznea sa se laude decat cu ,,crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6,14).

Sa ne punem alaturi. [,,sa ne numaram”, G.Gal.]. Gr. egkrino, ,,a compara”, ,,a masura”. Pavel nu indrazneste sa se intreaca cu acesti maestri ai laudei de sine, deoarece in privinta aceasta ei il intrec cu mult.

Se lauda singuri. Acesti corinteni laudarosi erau, se pare, membri ai unei asa-numite societati de admiratie reciproca. Fiecare om se fixa pe sine ca standard de distinctie si ii lauda pe alti membri ai societatii pentru a sluji propriile interese si pe acelea ale grupului din care facea parte. Fixandu-si propriile lor virtuti ca presupuse norme de comparatie, ei deveneau propriul lor ideal.

Lauda de sine este forma cea mai rea de autoamagire. Ingamfarea ii orbeste pe oameni, astfel incat sa nu vada standardul obiectiv in functie de care pot face o evaluare de sine neinfluentata. Drept urmare, ei se invartesc fara incetare intr-un cerc vicios. Devin orbi fata de norma lui Dumnezeu de masurare, orbi fata de propria lor ingamfare, orbi fata de insusirile bune ale oricui li se impotriveste, orbi chiar fata de propria lor nevoie de mantuire. Acest mod de autoapreciere, care incepe cu ,,eu” si se termina cu ,,eu”, e lipsit de intelepciune si chiar de un interes personal constructiv. A trai dupa standardul acesta inseamna a trai contrar duhului lui Hristos (Filipeni 2,5-11).

Fara pricepere. [,,nu sunt intelepti”, KJV]. E culmea mandriei ca un om pacatos sa se considere desavarsit sau aproape desavarsit (Romani 7,18; 1 Ioan 1,19). Un simt al propriei nedesavarsiri e cea dintai conditie pe care cerul o pune tuturor celor care ar urma sa fie primiti ca fii si fiice ale lui Dumnezeu (vezi la Matei 5,3).



10:13 Noi, insa, nu ne laudam dincolo de masura noastra, ci in masura marginilor, pe care le-a insemnat Dumnezeu campului nostru ca sa ajungem pana la voi.

Dincolo de masura noastra. Sau ,,dincolo de limita”, adica limita dreptului si a bunei-cuviinte trasate de Dumnezeu, masura stapanirii pe care ne-a dat-o El. Potrivnicii nu aveau o alta norma cu care sa se masoare decat ei insisi. Ei nu aveau, ca sa zicem asa, un alt standard decat propria lor statura. Cuvantul ,,noi” [KJV] este accentuat in textul grecesc si subliniaza marea diferenta dintre Pavel si conlucratorii sai, pe de o parte, si iudaizantii, care se laudau singuri, pe de alta parte. Pavel recunoaste limita fixata autoritatii sale, sferei sale de activitate si comportamentului sau (Galateni 2,7-9). Dincolo de aceasta limita pusa de Dumnezeu, el nu indrazneste sa mearga.

Sfera speciala de lucru a lui Pavel era intre neamuri (Fapte 26,17.18; Galateni 2,7-9). El a inceput in Antiohia si a ajuns pana in cele mai indepartate colturi ale lumii pagane. La data cand scria, Corintul marca cel mai indepartat punct al lucrarilor sale. Apostolii mincinosi nu recunosteau nici o limitare a activitatii lor. Chiar prezenta si asumarea autoritatii din partea lor erau suficiente pentru a-i condamna. Ei il urmarisera pe Pavel de la Ierusalim la Antiohia, la Galatia si acum la Corint, cautand sa-i distruga lucrarea, insusindu-si onoarea pentru ceea ce facuse el si falindu-se ca si cum realizarile lui era ale lor.

Pavel avea tot dreptul la loialitatea corintenilor, iar acesti apostoli falsi nu aveau nici un drept. Dumnezeu il randuise pe el sa lucreze in Corint (Fapte 18,8-10). Nu Dumnezeu ii trimisese pe ei la Corint, asadar nu mai ramanea decat o singura sursa care putea sa le incredinteze o misiune (2 Corinteni 11,3). Apostolul nu-si asuma merite pentru succesul altor oameni.



10:14 Nu ne intindem prea mult, ca si cand n-am fi ajuns pana la voi, caci, in adevar, pana la voi am ajuns in Evanghelia lui Hristos.

Nu ne intindem. Adica nu depasim limitele sferei de lucru randuita noua.

N-am fi ajuns pana la voi. Si anume, ca si cum Corintul ar fi fost dincolo de teritoriul atribuit

lui Pavel. Macedonia si Grecia erau in cuprinsul sferei de actiune randuite lui (Fapte 16,9.10). In felul acesta, din porunca dumnezeiasca a fost el prima oara la Corint sa predice. Impotrivindu-se lui, falsii conducatori din Corint se dovedeau a fi uzurpatori, fara insarcinare, fara autoritate, fara scrisori de acreditare valabile. Singurul lor echipament consta din propriile lor pretentii ingamfate.



10:15 Nu ne laudam peste masura noastra, adica, nu ne laudam cu ostenelile altuia; ci avem nadejdea ca, daca credinta voastra creste, va creste si campul nostru de lucru intre voi, nespus de mult, dupa masura noastra.

Nu ne laudam. Vezi la v. 8.

Peste masura noastra. Vezi la v. 13. Principiul calauzitor al lui Pavel fusese totdeauna acela de a duce Evanghelia in teritorii noi, de a face lucrare de pionierat (Romani 15,20) si din motivul acesta nu risca sa se laude cu munca altora.

Credinta voastra. Starea spirituala imbunatatita a credinciosilor corinteni ii dadea lui Pavel motiv sa creada ca biserica din cetatea aceea avea sa devina curand un bastion al credintei si un punct de unde se puteau obtine noi victorii ale Evangheliei. Maturitatea credintei lor ar fi facut cu putinta extinderea ostenelilor sale in teritorii dincolo de ei. Pana aici, el fusese impiedicat, in parte de situatia dificila din Corint, de a se avanta in teritorii noi. Exista motive sa se creada ca speranta lui de a intra in teritorii noi pentru Evanghelie a fost implinita (cf. Romani 15,22-28). De asemenea, pe masura ce credinta lor crestea, reputatia lui Pavel ca apostol avea de castigat. Maturitatea lor spirituala de crestini ar fi fost pentru el o coroana de slava, dupa cum un invatator este onorat prin realizarile elevilor sai (vezi la 1 Corinteni 3,1-3). O dovada de maturitate intr-o biserica e aceea ca ea nu mai are nevoie de dadacirea ceruta de copilasii spirituali (1 Corinteni 3,1-3). Din nefericire, astazi, ca in timpurile apostolilor, unele biserici impiedica lucrarea pastorului lor, prin faptul ca cer continuu atentia lui pentru servicii de care oamenii maturi din punct de vedere spiritual nu au nevoie. O biserica lipsita de spiritualitate nu va mai intreprinde nici o lucrare misionara.

Va creste… intre voi. [,,sporita prin voi”, KJV]. Pavel cauta sa inspire cu zel misionar bisericile pe care le intemeia. El isi concentra lucrarea in marile orase, mutandu-se din loc in loc si lasand fiecarei biserici strategic asezate responsabilitatea pentru evanghelizarea districtului in care se afla. Metoda aceasta de evanghelizare s-a dovedit extrem de eficienta, deoarece multe din bisericile situate central infiintau si sprijineau alte biserici din zona lor. Biserica din Laodiceea, de pilda, se spune ca a infiintat alte 16 biserici in imediata ei apropiere. E privilegiul fiecarei biserici de a-i trimite pe membrii ei sa lucreze pentru Hristos.



10:16 Asa ca vom putea propovadui Evanghelia si in tinuturile care sunt dincolo de al vostru, fara sa intram in campul de lucru al altuia, ca sa ne laudam cu lucrari facute de-a gata.

Tinuturile... dincolo de al vostru. Singura indicatie cu privire la tinuturile la care se referea Pavel se gaseste in Romani 15,19-24 – Iliria, Italia si Spania. Este evident ca erau deja crestini la Roma si ca exista acolo o biserica (Romani 1,7-13), dar se pare ca fara beneficiul lucrarii apostolice.

Campul de lucru al altuia. [,,hotarul altuia”, KJV]. Adica regiunea de lucru apartinand altuia. In nici un caz nu va calca teritoriul altuia si nu se va lauda cu munca acestuia, asa cum facusera apostolii mincinosi.



10:17 Ci, oricine se lauda, sa se laude in Domnul.

Sa se laude in Domnul. Sau ,,sa se laude cu Domnul”, in loc sa se laude cu sine. Versetul 17 este un citat din Ieremia 9,24 (vezi comentariul de acolo). Lauda privind succesul obtinut fie in experienta crestina personala, fie in slujba pentru altii, Ii apartine lui Dumnezeu. A-ti aroga meritele pentru succes inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu, abatand privirile oamenilor de la El la unealta omeneasca si de a-l inalta pe om mai presus de Dumnezeu. Vezi Psalmi 115,1; 1 Corinteni 1,31; 10,12:15,10; 2 Corinteni 12,5; Galateni 2,20; 6,14; vezi la 1 Corinteni 1,31. Cei care ajung sa fie multumiti de sine raman mai prejos de idealul crestin (Filipeni 3,14.15). Cei care pastreaza o comuniune constanta cu Hristos nu au niciodata o parere exagerata cu privire la sine (vezi SC 64).



10:18 Pentru ca nu cine se lauda singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul il lauda.

Domnul il lauda. Omul aflat intr-o pozitie de conducere este ispitit sa accepte aplauzele oamenilor si sa se mandreasca in mod egoist cu realizarile personale. Pasul urmator este dorinta de a exercita autoritate arbitrara asupra altora. Pentru crestin, insa, singura aprobare de dorit este aprobarea lui Dumnezeu (vezi Romani 2,29; 1 Corinteni 3,13.14; 4,1-6). Numai cei care trec cu bine aceasta proba si biruiesc ingamfarea, mandria si inaltarea de sine vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Lauda de sine demonstrata de apostolii mincinosi din Corint care, in realitate, nu aveau nici un succes personal cu care sa se mandreasca, dovedea in mod concludent ca ei sunt lipsiti total de aprobarea lui Dumnezeu. In ceea ce priveste comentariul asupra factorilor in functie de care Dumnezeu rasplateste lucrarea, vezi la Matei 20,1-16.

Comentarii ale lui Ellen G. White:

4 AA 463; Ev 574; 3T 210; 7T 141

5 AA 251, 482; AH 128, 306; CH 505; COL 312; CT 25, 68, 238; DA 135, 181; Ev 274; FE 174, 266; GW 127, MB 142; MH 460; ML 263, 318; MYP 73; PK 233; TM 223, 388; 2T 251; 3T 31, 83, 206; 5T 310, 514, 648; 6T 317; 8T 63, 314, 320, 334

10 EW 206

12 CG 294; Ed 226; 1T 126, 154, 406; 2T 394, 396

16 MH 106; 6T 286; 8T 48, 50


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: