1:9 Ba inca ne spunea gandul ca trebuie sa murim; pentru ca sa ne punem increderea nu in noi insine, ci in Dumnezeu care invie mortii.
Ne spunea gandul. [,,aveam judecata”, KJV]. Literal, ,,raspuns, reactie”. Pavel credea ca Dumnezeu voia ca el sa moara curand. Ei aveau ,,raspunsul, reactia” mortii in ei insisi, adica raspunsul launtric, pe care ei il dadeau cu privire la soarta lor, era ca trebuiau sa moara. Timpul verbului in textul grecesc lasa sa se inteleaga ca amintirea vie a experientei mortii facea ca aceasta sa fie mai reala decat parea.
Sa ne punem increderea nu in noi insine. Experienta prin care trecuse Pavel de curand ii imprimase aceasta invatatura. Acelasi adevar era evident pentru el cand se ruga pentru indepartarea ,,tepusului din carne” (cap. 12,7-10). Pavel se deprinsese sa se sprijine pe ,,mangaierea” pe care o gasise in Dumnezeu (vezi la cap. 1,4).
Toti oamenii au o puternica tendinta sa se increada in ei insisi, o tendinta care este extrem de dificil de biruit. A fost nevoie de ,,gandul mortii” si de ,,ghimpele din carne” ca Pavel sa o biruie. Experientele lui Israel de pe drumul din Egipt spre Canaan erau menite sa invete pe popor aceasta lectie fundamentala. Adesea, Dumnezeu ingaduie ca poporul Sau sa treaca prin aprige incercari pentru ca sa ajunga sa inteleaga propria neputinta si sa fie determinat sa se increada in puterea Lui si sa nadajduiasca in ea.
Incercarile sunt necesare experientei crestine (Fapte 14,22). E ceva fundamental pentru mantuirea omului, ca el sa se deprinda se increada deplin in Hristos. Increderea in Dumnezeu este un factor esential in viata crestina de toate zilele. Adesea, in cuptorul de foc, oamenii se deprind sa mearga alaturi de Fiul lui Dumnezeu (vezi Dan. 3,25). Numai cei care ,,flamanzesc si inseteaza” dupa cele dumnezeiesti se pot astepta sa fie ,,saturati” (vezi la Matei 5,6). Un simtamant al lipsei e totdeauna conditia premergatoare primirii darurilor Cerului (vezi vol. V, p. 209; vezi la Marcu 1,44; Luca 7,41).
Inviaza mortii. In privinta unui comentariu asupra certitudinii invierii, vezi 1 Corinteni 15,12-23.51-44; 1 Tesaloniceni 4,16.17.