1:8 In adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai presus de puterile noastre, asa ca nici nu mai trageam nadejde de viata.
Necazul care ne-a lovit. [,,necazul nostru”, KJV, G.Gal.]. De la enuntarea unor principii generale despre necaz (v. 3-7), Pavel trece la incercarea specifica prin care trecuse de curand in Asia. Comentatorii sugereaza diferite intamplari pe care Pavel s-ar fi putut sa le aiba in minte:
a. Rascoala condusa de Dimitrie la Efes (Fapte 19,22-41). S-a obiectat, insa, ca Pavel nu ar fi putut sa-si piarda speranta de viata in timpul acelei rascoale, intrucat prietenii lui l-au convins sa nu se arate in public, temandu-se ca nu cumva sa fie sfasiat. In plus, Pavel fusese adesea in primejdie de moarte, cum ar fi la Listra, unde fusese lovit cu pietre si lasat aproape mort (Fapte 14,19.20), asa ca experienta de la Efes nu poate explica chinul extrem exprimate aici. Incidentul de la Listra a fost privit de unii ca fiind acela la care face referire Pavel aici.
b. Vreo boala grava. Propunerea aceasta nu pare sa fie sprijinita de context.
c. Uneltirea iudeilor de a-l omori pe Pavel cand a parasit Corintul, care l-a determinat sa-si schimbe planul (Fapte 20,3; cf. 1 Corinteni 16,9).
d. Chinul mental si sufletesc suferit cu privire la starea bisericii corintene, mai ales de la a doua lui vizita, care-l mahnise atat de mult (vezi p. 822) si nelinistea lui cu privire la modul in care a fost primita scrisoarea lui anterioara. Este aratat ca Pavel foloseste expresiile cele mai puternice cu
referire mai mult la chinul mintal, decat la primejdia si suferinta fizica. S-a atras de asemenea atentia asupra alinarii pe care a primit-o Pavel odata cu vestile de schimbare a starii bisericii din Corint (2 Corinteni 7,6.7.13). Desi expresia ,,nu mai trageam nadejde de viata” ar parea prea tare pentru chinul sufletesc, cei care l-au experimentat vor marturisi ca imprejurarile pot da nastere unei asemenea incordari sufletesti, incat pare imposibila continuarea vietii, daca nu se gaseste o solutie. Fiind luate in consideratie toate lucrurile, sugestia aceasta pare mai probabila decat celelalte (cf. AA 323-325).
Apasati peste masura de mult. Pavel subliniaza nu atat de mult suferinta, cat intensitatea ei. Scopul lui e dublu: (a) sa exprime interesul si grija lui personala pentru credinciosii din Corint si (b) sa-i incurajeze sa fie statornici.
Nu mai trageam nadejde de viata. Vezi mai sus, la ,,necazul care ne-a lovit”.