1:5 Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mangaiere.
Suferintele lui Hristos. Expresia poate insemna fie suferintele indurate pentru Hristos, fie suferintele indurate de Hristos Insusi care sunt impartasite de urmasii Lui. Constructia greceasca ,,ale lui Hristos” permite al doilea sens, care ridica intrebarea: in ce sens urmeaza sa avem parte din belsug de suferintele lui Hristos? Hristos i-a intrebat pe ucenicii Sai: ,,Puteti voi bea paharul pe care am sa-l beau Eu?” (Matei 20,22). Petru vorbeste despre a fi ,,partasi suferintelor lui Hristos” (1 Petru 4,13). E privilegiul crestinului de a face cunostinta cu ,,partasia suferintelor Sale” (Filipeni 3,10), de a purta ,,intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus” (2 Corinteni 4,10). Potrivit cu prima interpretare, ,,suferintele lui Hristos” sunt cele indurate pentru cauza Lui. Dupa cum suferintele lui Hristos au fost pricinuite de impotrivire, dispret, persecutie, incercare si lipsa, tot asa sunt cele ale ucenicilor Sai.
Valoarea suferintei depinde, totusi, nu de imprejurarile care au pricinuit-o, cat de atitudinea fata de ea a celui care o suporta (cf. 1 Corinteni 13,3, RSV). Dispozitia de a suferi nu e prin ea insasi o dovada a crestinismului. Nenumarati oameni care au trecut, fara sa se planga, prin incercari si suferinte, nu au fost copii ai lui Dumnezeu. Tocmai partasia cu Hristos e cea care innobileaza si sfinteste suferinta (vezi 1 Petru 2,20.21).
Belsug. Vezi Efeseni 3,20. In toata suferinta lui pamanteasca, Pavel a fost pe deplin satisfacut de ,,mangaierea” data de Cer.
Mangaiere. Gr. paraklesis (vezi la v. 3)