1:4 care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz!
Mangaie. Fr. parakaleo (vezi la Matei 5,4). Adica, prin mijlocirea Duhului Sfant (vezi la 2 Corinteni 1,3). Forma greceasca a acestui cuvant implica faptul ca aceasta ,,mangaiere” e continuata, fara intrerupere.
Necazurile. Gr. thlipsis, ,,oprimare”, ,,presiune”, ,,necaz”, ,,suferinta”, ,,stramtorare”. ,,Mangaierea” care venea de la Dumnezeu il facea in stare pe apostol sa infrunte cu seninatate si calm necazul care e prezentat in cap. 4,8-11; 11,30.
Mangaierea. Termenul acesta inseamna ceva mai mult decat o simpla mangaiere in durere sau necaz. El cuprinde tot ceea ce un Parinte iubitor poate face pentru fiii Sai nascuti pe pamant (vezi la Matei 5,4). Pentru crestin, necazul joaca un rol important in desavarsirea caracterului (cf. Evrei 2,10). In ele insele, necazul si suferinta nu au nici o putere de a-i transforma pe oameni in crestini. De fapt, ele fac pe multi oameni sa fie posomorati si duri. Dar Dumnezeu sfinteste necazul, iar aceia care gasesc in El har si tarie ca sa rabde, au rezolvat una dintre marile probleme ale vietii (cf. Evrei 2,10). Comparati cu experienta si exemplul lui Pavel (vezi la 2 Corinteni 4,8-11; cf. cap. 12,7-10). E mult mai dificil sa crezi in Dumnezeu in mijlocul bogatiei, confortului lumesc si al linistii. In providenta lui Dumnezeu, necazul si mahnirea ne pot aduce mai aproape de El. De aceea, n-ar trebui ca oamenii sa-L laude pentru necaz si sa faca din acesta o treapta spre imparatia lui Dumnezeu (Fapte 14,22; Romani 5,3; cf. Iacov 1,2.3)?
Sa putem mangaia. Cei care au trecut prin necaz si suparare, si au gasit ,,mangaierea” care vine de sus, sunt in stare sa simta impreuna cu altii in imprejurari asemanatoare si sa le indrepte privirea spre Parintele ceresc.