Printable Mode2 Corinteni, 1
|
1:1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Timotei, catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint, si catre toti sfintii, care sunt in toata Ahaia: Apostol. Gr. apostolos (vezi la Marcu 3,15; Fapte 1,2). Pavel primise insarcinarea direct de la Isus Hristos (Fapte 26,16.17; cf. Galateni 1,11.12). In felul acesta era un ambasador reprezentandu-L pe Hristos (2 Corinteni 5,20). In cele mai multe dintre epistolele sale, Pavel se numeste apostol, autoritatea lui fiind egala cu cea a celor doisprezece, care Il vazusera pe Domnul si fusesera instruiti personal de El (vezi la 1 Corinteni 9,1). Al lui Hristos Isus. Adica trimis de Isus Hristos si deci vorbind in numele Lui. Voia lui Dumnezeu. Apostolii mincinosi care tulburau acum biserica din Corint veneau din proprie initiativa. Pavel devenise apostol printr-un act de vointa al lui Dumnezeu (cf. Romani 1,1; 1 Corinteni 1,1). Era deosebit de important ca cei din Corint sa recunoasca diferenta aceasta si sa-l accepte pe Pavel ca reprezentant personal al lui Dumnezeu. De cateva decenii exista o partida influenta de crestini iudei care cereau ca cei convertiti la crestinism dintre neamuri sa devina si prozeliti la iudaism si sa respecte cerintele legii rituale. Acesti iudei se pare ca tagaduiau valabilitatea deciziei conciliului de la Ierusalim care spunea ca cei convertiti dintre neamuri nu trebuiau sa faca asa ceva (Fapte 15,19.20.28.29). Candva, partida aceasta iudaizanta ridicase cu succes bisericile din Galatia impotriva lui Pavel (Galateni 3,1; 5,1-7), precum si bisericile din provincia Asia (2 Timotei 1,15). Acesti iudaizanti il nesocoteau pe Pavel si, intrucat el nu fusese asociat personal cu Hristos, ca cei doisprezece, il prezentau, in cel mai bun caz, ca fiind un apostol de categoria a doua. Tendinta in biserica primara era de a-i imparti pe apostoli in doua grupe: cei care fusesera si cei care nu fusesera cu Hristos. Cei care-L vazusera pe Isus in trup erau de obicei mai pretuiti decat cei care nu-L vazusera astfel. A doua grupa fusese randuita la apostolie de biserica si era considerata inferioara primei grupe. Aceasta clasificare era pur omeneasca si nu avea nici aprobarea lui Dumnezeu, nici a apostolilor. De aceea, adesea Pavel socotea ca e necesar sa accentueze ca fusese chemate personal de Hristos. El Il intalnise personal pe Isus pe drumul spre Damasc. Fusese invatat de Domnul Isus Hristos in persoana (Galateni 1,11.12). De asemenea fusese insarcinat de Isus in persoana, in templu, cu prilejul primei vizite la Ierusalim, dupa convertire (Fapte 22,21). Deoarece partida opozanta din Corint pusese la indoiala imputernicirea lui ca apostol, in a doua lui epistola, Pavel sustine curajos chemarea sa divina la apostolie (vezi 2 Corinteni 3,1-6; 10,1-12; 11,1 la 12,18). Daca era ,,voia lui Dumnezeu” ca Pavel sa fie apostol, ce drept aveau iudaizantii sa puna la indoiala autoritatea lui? Vezi la 2 Corinteni 3,1; 11,5; Galateni 1,1; 2,6. Fratele Timotei. [Timotei, fratele nostru, KJV]. Timotei nu e numit nicaieri apostol. El era inca tanar, desi fusese asociatul lui Pavel aproape 15 ani (vezi la Fapte 16,1-3; cf. AA 184). Pavel se mai refera la Timotei numindu-l si ,,tovarasul meu de lucru” (Romani 16,21). Poate ca inca mai era socotit ucenic. El era deja binecunoscut bisericii corintene (1 Corinteni 16,10., 2 Corinteni 1,19). Numele lui Pavel si al lui Timotei sunt asociate in salutarile din alte cinci epistole (Filipeni 1,1; Coloseni 1,1; 1 Tesaloniceni 1,1; 2 Tesaloniceni 1,1; Filipeni 1). Pavel il numeste ,,adevaratul meu copil in credinta” (1 Timotei 1,2; cf. 2 Timotei 1,2). Vezi la 1 Corinteni 4,17; 16,10. Biserica. Gr. ekklesia (vezi la Mat. 18,17). Pavel numeste biserica din Corint ,,biserica lui Dumnezeu”, intelegand ca fusese infiintata prin voia lui Dumnezeu, la fel cum Pavel fusese randuit ca apostol ,,prin voia lui Dumnezeu”. Cetatea Corint era vestita pentru stiinta, bogatia si nelegiuirea ei (vezi p. 656). Totusi, in locul acesta, unul din cele mai rele din lumea romana, Dumnezeu infiintase biserica Sa. Toti sfintii. Se pare ca la data aceea exista o grupare mare de credinciosi in Ahaia (vezi harta de la p. 33). Biserica din Chencrea este mentionata special (Romani 16,1). Fara indoiala ca mai erau si altele. Termenul hagioi, ,,sfinti” (vezi la Romani 1,7), era folosit de la inceput pentru a-i desemna pe credinciosii crestini (vezi Fapte 9,13), ca unii care erau despartiti de lume pentru Dumnezeu. Poporul Lui e numit ,,credinciosi” (1 Timotei 4,12) datorita credintei lor in Hristos; ,,ucenici” (Fapte 11,26) datorita faptului ca invata de la El; ,,robi” [,,slujitori”] (Efes. 6,6) deoarece fac ceea ce spune El; ,,copiii” (1 Ioan 3,10; cf. v. 1), deoarece sunt adoptati in familia lui Dumnezeu si ,,sfinti”, deoarece viata lor este consacrata doar Lui (1 Corinteni 1,2). Ahaia. Romanii au impartit Grecia in doua provincii senatoriale, Ahaia si Macedonia (cf. Fapte 19,21). Corintul era capitala Ahaiei, care cuprindea Atica si Peloponezul, si resedinta proconsulului sau guvernatorului roman (vezi harta de la p. 33). Includerea in salut a celor numiti ,,toti sfintii care sunt in toata Ahaia”, pe langa aceia din Corint, arata faptul ca, in oarecare masura, si ei aveau nevoie de sfatul trimis bisericii din Corint. Corintenii trebuiau sa transmita salutarile si solia apostolului celorlalte biserici. 1:2 Har si pace voua de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! Har si pace. Vezi la Romani 1,7. Acesta este salutul lui Pavel in toate epistolele sale, afara de cele pastorale, unde adauga cuvantul ,,indurare”. Har (charis, vezi la Ioan 1,14) era un salut obisnuit la greci. El exprima dorinta ca persoana careia ii era adresat sa aiba parte de bucurie si prosperitate. Ca formula de salut crestin, ,,har” exprima dorinta ca cel caruia ii era adresat sa poata cunoaste plinatate puterii si binecuvantarii divine. In utilizarea crestina, cuvintele grecesti obisnuite capatau adesea noi intelesuri (vezi vol. V, p. 106). ,,Pace”, salutul favorit al iudeilor, dorea celui caruia ii era adresat binecuvantare materiala si spirituala (vezi la Isaia26,3; Mat. 5,9; Luca 1,79; 2,14; Ioan 14,27). Poate prin salutul ,,har si pace”, Pavel intentiona sa exprime dorinta lui de comuniune cu crestinii atat de obarsie iudaica, cat si dintre neamuri. Biserica crestina ii uneste si pe iudei, si pe greci. ,,Harul” lui Dumnezeu il indreptateste pe pacatosul pocait (Romani 3,24; cf. Tit 2,11); ,,pacea” Lui pastreaza inimile si gandurile statornice in Hristos (Filipeni 4,7). Tatal nostru. Vezi la Matei 6,9. Domnul Isus Hristos. Vezi la Matei 1,1; Ioan 1,38. 1:3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri, Binecuvantat sa fie Dumnezeu. Gr. eulogetos (vezi la Mat. 5,3). In mod corespunzator, Pavel incepe aducand lauda lui Dumnezeu. In ce priveste sensul in care oamenii Il ,,binecuvanteaza” pe Dumnezeu, vezi la Psalmi 63,4. Tatal. Insemnatatea pe care Hristos o da numelui de Tata aplicat lui Dumnezeu e vazuta in toata invatatura si lucrarea Sa. Ea reflecta spiritul predicii de pe munte. El este cuvantul cheie al rugaciunii domnesti. Este temeiul fratietatii crestine, baza iertarii celor care ne gresesc. Constienta atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu ca Tata a fost cu Isus in tot cursul vietii pamantesti (vezi la Luca 2,49). Dupa invierea Lui, El vorbea despre ,,Tatal Meu si Tatal vostru” (Ioan 20,18). Oamenii nu pot intelege mereu atotprezenta, atotputerea si atotstiinta nemarginitului Dumnezeu. Dar toti oameni Il pot intelege si aprecia ca Tata iubitor, care a dat pe unicul Sau Fiu ca sa traiasca si sa moara pentru un neam de oameni pacatosi (Ioan 3,16). A-L vedea pe Isus inseamna a-L vedea si a-L cunoaste pe Tatal (Ioan 14,9; cf. cap. 17,3). Parintele indurarilor. Expresia aceasta apare numai aici in Noul Testament. Dumnezeu este Parintele indurator, izvorul din care vin toate indurarile, autorul tuturor indurarilor. Indurarea inseamna mai mult decat bunavointa, mai mult decat bunatate. Dumnezeu e bun fata de toti, dar e indurator fata de cei loviti de pacat si care au nevoie de iertare. Indurarile sunt o dezvaluire a caracterului lui Dumnezeu. Ele reflecta pornirile inimii Sale. Vezi la Romani 1,21. Mangaieri. Gr. paraklesis (vezi la Matei 5,4). Prin Duhul Sfant, Mangaietorul (vezi la Ioan 14,16), Dumnezeu Se apropie de om ca sa-l slujeasca in nevoile lui spirituale si materiale. Cuvantul paraklesis e caracteristic acestei epistole. El apare de 11 ori ca substantiv si de 18 ori intr-o forma verbala. 1:4 care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz! Mangaie. Fr. parakaleo (vezi la Matei 5,4). Adica, prin mijlocirea Duhului Sfant (vezi la 2 Corinteni 1,3). Forma greceasca a acestui cuvant implica faptul ca aceasta ,,mangaiere” e continuata, fara intrerupere. Necazurile. Gr. thlipsis, ,,oprimare”, ,,presiune”, ,,necaz”, ,,suferinta”, ,,stramtorare”. ,,Mangaierea” care venea de la Dumnezeu il facea in stare pe apostol sa infrunte cu seninatate si calm necazul care e prezentat in cap. 4,8-11; 11,30. Mangaierea. Termenul acesta inseamna ceva mai mult decat o simpla mangaiere in durere sau necaz. El cuprinde tot ceea ce un Parinte iubitor poate face pentru fiii Sai nascuti pe pamant (vezi la Matei 5,4). Pentru crestin, necazul joaca un rol important in desavarsirea caracterului (cf. Evrei 2,10). In ele insele, necazul si suferinta nu au nici o putere de a-i transforma pe oameni in crestini. De fapt, ele fac pe multi oameni sa fie posomorati si duri. Dar Dumnezeu sfinteste necazul, iar aceia care gasesc in El har si tarie ca sa rabde, au rezolvat una dintre marile probleme ale vietii (cf. Evrei 2,10). Comparati cu experienta si exemplul lui Pavel (vezi la 2 Corinteni 4,8-11; cf. cap. 12,7-10). E mult mai dificil sa crezi in Dumnezeu in mijlocul bogatiei, confortului lumesc si al linistii. In providenta lui Dumnezeu, necazul si mahnirea ne pot aduce mai aproape de El. De aceea, n-ar trebui ca oamenii sa-L laude pentru necaz si sa faca din acesta o treapta spre imparatia lui Dumnezeu (Fapte 14,22; Romani 5,3; cf. Iacov 1,2.3)? Sa putem mangaia. Cei care au trecut prin necaz si suparare, si au gasit ,,mangaierea” care vine de sus, sunt in stare sa simta impreuna cu altii in imprejurari asemanatoare si sa le indrepte privirea spre Parintele ceresc. 1:5 Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mangaiere. Suferintele lui Hristos. Expresia poate insemna fie suferintele indurate pentru Hristos, fie suferintele indurate de Hristos Insusi care sunt impartasite de urmasii Lui. Constructia greceasca ,,ale lui Hristos” permite al doilea sens, care ridica intrebarea: in ce sens urmeaza sa avem parte din belsug de suferintele lui Hristos? Hristos i-a intrebat pe ucenicii Sai: ,,Puteti voi bea paharul pe care am sa-l beau Eu?” (Matei 20,22). Petru vorbeste despre a fi ,,partasi suferintelor lui Hristos” (1 Petru 4,13). E privilegiul crestinului de a face cunostinta cu ,,partasia suferintelor Sale” (Filipeni 3,10), de a purta ,,intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus” (2 Corinteni 4,10). Potrivit cu prima interpretare, ,,suferintele lui Hristos” sunt cele indurate pentru cauza Lui. Dupa cum suferintele lui Hristos au fost pricinuite de impotrivire, dispret, persecutie, incercare si lipsa, tot asa sunt cele ale ucenicilor Sai. Valoarea suferintei depinde, totusi, nu de imprejurarile care au pricinuit-o, cat de atitudinea fata de ea a celui care o suporta (cf. 1 Corinteni 13,3, RSV). Dispozitia de a suferi nu e prin ea insasi o dovada a crestinismului. Nenumarati oameni care au trecut, fara sa se planga, prin incercari si suferinte, nu au fost copii ai lui Dumnezeu. Tocmai partasia cu Hristos e cea care innobileaza si sfinteste suferinta (vezi 1 Petru 2,20.21). Belsug. Vezi Efeseni 3,20. In toata suferinta lui pamanteasca, Pavel a fost pe deplin satisfacut de ,,mangaierea” data de Cer. Mangaiere. Gr. paraklesis (vezi la v. 3) 1:6 Asa ca, daca suntem in necaz, suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra; daca suntem mangaiati, suntem pentru mangaierea voastra, care se arata prin faptul ca rabdati aceleasi suferinte ca si noi. Suntem in necaz. Necazurile lui Pavel, impreuna cu mangaierea dumnezeiasca pe care o primea in necaz, erau toate pentru aceia care fusesera castigati la Hristos. Mai mult, asemenea necazuri dadeau un prilej pentru suportarea lor cu rabdare, pe care noii convertitii puteau sa o imite. Din nou, necazurile lui Pavel il calificau sa dea mangaiere si sfat altora care ar fi putut sa treaca prin experiente asemanatoare. Se arata. [,,se exercita”, KJV, ,,va da putere”, G.Gal.]. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru asezarea acestei lungi parti de mijloc a propozitiei, la finele versetului, facand referire, in acest caz, la mangaierea pe care Pavel a primit-o odata cu necazul sau. Necazurile si mangaierile incercate de conducatorii bisericesti se dovedesc adesea a fi de mare valoare pentru poporul pe care il slujesc. Exemplul plin de curaj si rabdare al conducatorilor ii incurajeaza pe cei ce ii urmeaza (vezi Filipeni 1,13.14). Rabdarea in suferinta tinde totdeauna sa promoveze mantuirea si sfintirea (Romani 5,3-5; 8,28). Suntem mangaiati. Gr. parakaleo (vezi la Matei 5,4; cf. 2 Corinteni 1,3.4). 1:7 Si nadejdea noastra pentru voi, este neclintita, pentru ca stim ca, daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere. Nadejdea noastra pentru voi. Adica in voi sau in ceea ce va priveste pe voi. Increderea lui Pavel era intemeiata pe propria lui experienta. Deoarece capatase mangaiere de la Dumnezeu in vremuri de incercare, el stia ca si altii o pot obtine in imprejurari asemanatoare. Acesta este privilegiul tuturor celor care au parte de partasia suferintelor lui Hristos. Daca aveti parte. [,,dupa cum aveti parte”, KJV; ,,precum sunteti partasi”, G.Gal.]. In versetele 4-6, Pavel s-a referit la propria sa experienta. Mangaierea despre care vorbeste el poate fi gustata numai trecand prin necaz. Evident, corintenii fusesera supusi unor incercari asemanatoare, in unele privinte, celor indurate de Pavel. Asemenea necazuri erau obisnuite pentru bisericile primare, unindu-i pe toti credinciosii adevarati intr-o comuniune de suferinta si mangaiere. Crestinii se asteptau sa sufere persecutie pentru cauza lui Hristos (cf. Ioan 16,33). Statornicia crestina nu este o simpla stare emotionala la care omul ajunge treptat prin sine insusi. Ea este produsul iubirii si harului divin, care lucreaza in viata barbatilor si femeilor consacrate. Ea este o nadejde intemeiata pe dovezi din trecut ale puterii mantuitoare a lui Dumnezeu si ale ,,mangaierii” in vremuri de incercari. Experienta sprijinirii lui Dumnezeu in asemenea timpuri este o temelie neclintita pentru statornicie, in ocazii viitoare (cf. 1 Petru 5,10). 1:8 In adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai presus de puterile noastre, asa ca nici nu mai trageam nadejde de viata. Necazul care ne-a lovit. [,,necazul nostru”, KJV, G.Gal.]. De la enuntarea unor principii generale despre necaz (v. 3-7), Pavel trece la incercarea specifica prin care trecuse de curand in Asia. Comentatorii sugereaza diferite intamplari pe care Pavel s-ar fi putut sa le aiba in minte: a. Rascoala condusa de Dimitrie la Efes (Fapte 19,22-41). S-a obiectat, insa, ca Pavel nu ar fi putut sa-si piarda speranta de viata in timpul acelei rascoale, intrucat prietenii lui l-au convins sa nu se arate in public, temandu-se ca nu cumva sa fie sfasiat. In plus, Pavel fusese adesea in primejdie de moarte, cum ar fi la Listra, unde fusese lovit cu pietre si lasat aproape mort (Fapte 14,19.20), asa ca experienta de la Efes nu poate explica chinul extrem exprimate aici. Incidentul de la Listra a fost privit de unii ca fiind acela la care face referire Pavel aici. b. Vreo boala grava. Propunerea aceasta nu pare sa fie sprijinita de context. c. Uneltirea iudeilor de a-l omori pe Pavel cand a parasit Corintul, care l-a determinat sa-si schimbe planul (Fapte 20,3; cf. 1 Corinteni 16,9). d. Chinul mental si sufletesc suferit cu privire la starea bisericii corintene, mai ales de la a doua lui vizita, care-l mahnise atat de mult (vezi p. 822) si nelinistea lui cu privire la modul in care a fost primita scrisoarea lui anterioara. Este aratat ca Pavel foloseste expresiile cele mai puternice cu referire mai mult la chinul mintal, decat la primejdia si suferinta fizica. S-a atras de asemenea atentia asupra alinarii pe care a primit-o Pavel odata cu vestile de schimbare a starii bisericii din Corint (2 Corinteni 7,6.7.13). Desi expresia ,,nu mai trageam nadejde de viata” ar parea prea tare pentru chinul sufletesc, cei care l-au experimentat vor marturisi ca imprejurarile pot da nastere unei asemenea incordari sufletesti, incat pare imposibila continuarea vietii, daca nu se gaseste o solutie. Fiind luate in consideratie toate lucrurile, sugestia aceasta pare mai probabila decat celelalte (cf. AA 323-325). Apasati peste masura de mult. Pavel subliniaza nu atat de mult suferinta, cat intensitatea ei. Scopul lui e dublu: (a) sa exprime interesul si grija lui personala pentru credinciosii din Corint si (b) sa-i incurajeze sa fie statornici. Nu mai trageam nadejde de viata. Vezi mai sus, la ,,necazul care ne-a lovit”. 1:9 Ba inca ne spunea gandul ca trebuie sa murim; pentru ca sa ne punem increderea nu in noi insine, ci in Dumnezeu care invie mortii. Ne spunea gandul. [,,aveam judecata”, KJV]. Literal, ,,raspuns, reactie”. Pavel credea ca Dumnezeu voia ca el sa moara curand. Ei aveau ,,raspunsul, reactia” mortii in ei insisi, adica raspunsul launtric, pe care ei il dadeau cu privire la soarta lor, era ca trebuiau sa moara. Timpul verbului in textul grecesc lasa sa se inteleaga ca amintirea vie a experientei mortii facea ca aceasta sa fie mai reala decat parea. Sa ne punem increderea nu in noi insine. Experienta prin care trecuse Pavel de curand ii imprimase aceasta invatatura. Acelasi adevar era evident pentru el cand se ruga pentru indepartarea ,,tepusului din carne” (cap. 12,7-10). Pavel se deprinsese sa se sprijine pe ,,mangaierea” pe care o gasise in Dumnezeu (vezi la cap. 1,4). Toti oamenii au o puternica tendinta sa se increada in ei insisi, o tendinta care este extrem de dificil de biruit. A fost nevoie de ,,gandul mortii” si de ,,ghimpele din carne” ca Pavel sa o biruie. Experientele lui Israel de pe drumul din Egipt spre Canaan erau menite sa invete pe popor aceasta lectie fundamentala. Adesea, Dumnezeu ingaduie ca poporul Sau sa treaca prin aprige incercari pentru ca sa ajunga sa inteleaga propria neputinta si sa fie determinat sa se increada in puterea Lui si sa nadajduiasca in ea. Incercarile sunt necesare experientei crestine (Fapte 14,22). E ceva fundamental pentru mantuirea omului, ca el sa se deprinda se increada deplin in Hristos. Increderea in Dumnezeu este un factor esential in viata crestina de toate zilele. Adesea, in cuptorul de foc, oamenii se deprind sa mearga alaturi de Fiul lui Dumnezeu (vezi Dan. 3,25). Numai cei care ,,flamanzesc si inseteaza” dupa cele dumnezeiesti se pot astepta sa fie ,,saturati” (vezi la Matei 5,6). Un simtamant al lipsei e totdeauna conditia premergatoare primirii darurilor Cerului (vezi vol. V, p. 209; vezi la Marcu 1,44; Luca 7,41). Inviaza mortii. In privinta unui comentariu asupra certitudinii invierii, vezi 1 Corinteni 15,12-23.51-44; 1 Tesaloniceni 4,16.17. 1:10 El ne-a izbavit si ne izbaveste dintr-o astfel de moarte, si avem nadejde ca ne va mai izbavi inca. Astfel de moarte. [,,o moarte asa de mare”, KJV]. Sau ,,o moarte atat de grozava”. Cuvantul ,,izbaveste”, folosit aici de trei ori, e nota principala a acestui verset. Izbavirea ajunsese sa aiba un inteles real pentru Pavel (vezi cap. 11,23-28) si aceasta explica accentul lui asupra ei. Ne va mai izbavi inca. Poate ca pericolul la care face aluzie Pavel in v. 9 nu era cu totul disparut. Poate ca el isi dadea seama ca in lucrarea Evangheliei o primejdie avea sa fie cu siguranta urmata de alta. Eliberarea primita in trecut dadea ,,nadejde” si incredere pentru o eliberare si in viitor. Simtamantul de siguranta al crestinului se dezvolta prin increderea in fagaduintele lui Dumnezeu si in urma experientelor personale, in care aceste fagaduinte au fost implinite. 1:11 Voi insiva ne veti ajuta cu rugaciunile voastre, pentru ca binefacerea facuta noua prin rugaciunile multora sa fie pentru multi un prilej de multumiri lui Dumnezeu pentru noi. Ne veti ajuta. Prin rugaciune, credinciosii Corinteni puteau sa fie conlucratori cu Pavel. El credea cu tarie in valoarea rugaciunii de mijlocire – a sa (Romani 1,9; Efeseni 1,17; Filipeni 1,4 etc.) si a altora (Romani 15,30; 1 Tesaloniceni 5,25; 2 Tesaloniceni 3,1). Pavel pretuia foarte mult rugaciunile unite ale poporului lui Dumnezeu. Binefacerea facuta. Adica binecuvantarea care fusese primita ca raspuns la rugaciunile unite. Pavel se refera fara indoiala la izbavirea din pericolul mortii (v. 8). Multi. Literal, ,,multe fete”, un figura de stil insemnand ,,persoane”. Poate ca Pavel se gandeste la multele persoane ale caror fete fusesera inaltate catre Dumnezeu in favoarea sa. Spiritul de rugaciune si de recunostinta este oglindit de fata. Privind inapoi, la mahnirile si incercarile prin care trecuse, Pavel isi dadea seama ca o mana divina il eliberase din moarte, dar vedea in acelasi timp o mare de fete care mijloceau pentru el la tronul harului. Pavel ii invita pe membrii familiei de credinta sa se uneasca in credinta pentru aceia pe care Dumnezeu ii randuise sa slujeasca nevoilor lor spirituale. Pozitia acestor conducatori e adesea foarte periculoasa. Raspunderile lor sunt mari si problemele lor sunt multe. Binele lor spiritual si fizic e o preocupare majora pentru biserica. La fel de important e ca slujitorii Evangheliei sa simta partasia iubitoare a turmei lor. Aceasta l-a facut pe Pavel sa-si exprime dorinta puternica dupa rugaciunile celor in mijlocul carora lucra. O mare putere vine in urma impreunei-simtiri si a sustinerii in rugaciune. Pavel nu fusese singur in rugaciunea pentru ajutorul divin. Acum nu putea sa se bucure singur. Dorea ca si altii sa guste din binecuvantarile pe care el le primise. 1:12 Lauda noastra este marturia, pe care ne-o da cugetul nostru ca ne-am purtat in lume, si mai ales fata de voi, cu o sfintenie si curatie de inima date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o intelepciune lumeasca, ci pe harul lui Dumnezeu. Cugetul nostru. [,,constiinta noastra, KJV]. Pavel incepe acum tratarea legaturilor recente dintre el si biserica din Corint. El pretinsese dreptul la rugaciunile lor de mijlocire (v. 11) si acum declara ca nu pierduse dreptul la acea pretentie prin purtarea lui trecuta sau prezenta. Constiinta il dezvinovatea pe deplin. Din cand in cand, Pavel face repetate referiri la marturia constiintei sale (vezi Fapte 23,1; 24,16; Romani 9,1). Unii dintre Corinteni il acuzasera de intentii indoielnice si nesincere, din cauza schimbarii planurilor de a-i vizita curand (vezi 2 Corinteni 1,15). Dar constiinta lui era curata inaintea lui Dumnezeu, inaintea neamurilor si, in mod deosebit, inaintea corintenilor. Cu o sfintenie. [,,in simplitate”, KJV]. Dovezile textuale incurajeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,in sfintenie”. Atitudinea lui Pavel era rezultatul unei predari fara rezerve voii lui Dumnezeu. (821) Ne-am purtat. [,,am avut purtarea noastra”, KJV]. Gr. anastrephe, literal, ,,a se intoarce iarasi”, adica a se intoarce intr-o parte si alta, si astfel ,,a [se] purta”, ,,a trai”. Tradus diferit, anastropho apare cu sensul acesta in Efeseni 2,3; 1 Timotei 3,15; Evrei 13,18; 1 Petru 1,18; 2 Petru 2,18. Forma substantivala, anastrophe, inseamna ,,fel de viata”, ,,purtare”, ,,conduita” (vezi Galateni 1,13; Efeseni 4,22; Iacov 3,13; 2 Petru 3,11 etc.). Nimic nu-l tine pe om mai statornic in vreme de incercre decat un cuget curat. Suferinta e foarte mult sporita de un cuget care ii spune fara incetare omului ca singur si-a adus necazul asupra-si. El culege numai ceea ce a semanat. Vezi 1 Petru 2,12.19.20. ,,Un cuget curat” e ceea ce il sustine pe Pavel in timpul incercarii sale, intai in Ierusalim (Fapte 23,1) si mai tarziu la Cezarea (cap. 24,16). Inaltimea staturii morale e atinsa numai cand ,,insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8,16). Convingerea omului ca e acceptat de Dumnezeu si ramanerea lui sub influenta divina reprezinta unica baza permanenta pentru o bucurie vesnica. Fata de voi. Pavel le daduse corintenilor ocazii de a observa harul lui Dumnezeu la lucru, in propria lui viata. Intelepciune lumeasca. [,,intelepciune trupeasca”, KJV]. Vezi Romani 7,24; 2 Corinteni 10,2; cf. 2 Corinteni 9,27. Pavel traieste si lucreaza intr-o atmosfera cu totul spirituala, neinfluentat de aprecierile care ii anima pe oamenii lumii. ,,Intelepciunea lumeasca” [,,trupeasca”] e intelepciunea omului nerenascut, care nu e sub influenta Duhului lui Dumnezeu. Intelepciunea omeneasca poate parea profunda, dar adesea e inselatoare. 1:13 Nu va scriem altceva decat ce cititi si cunoasteti. Si trag nadejde ca pana la sfarsit veti cunoaste, Nu va scriem altceva decat. Pavel tocmai s-a referit la sinceritatea si la puritatea intentiilor sale. Acest lucru, spune el, poate fi observat in epistolele sale, cea de fata si cele doua de dinainte, pe care se stim (vezi p. 822) Cititi si cunoasteti. Gr. anaginosko... epiginosko, un joc de cuvinte. Anaginosko denota citirea in tacere sau cu voce tare a cuvintelor si epiginosko, intelegerea celor citite. Nu e un inteles ascuns in cuvintele sale, nici o ambiguitate care ii ingaduie lui Pavel sa gandeasca una si sa scrie alta. Se pare ca cei din Corint l-au acuzat de duplicitate, ca spune una, dar intelege altceva. Pavel declara ca tot ceea ce le scrisese nu are un alt inteles decat cel continut in cuvintele sale. Raportul adus de Tit arata ca multi credinciosi Corinteni il intelesesera corect pe Pavel. Ei nu rastalmacisera motivele lui, iar el nadajduia ca acestia sa nu aiba niciodata ocazia sa gandeasca altfel. 1:14 cum ati si cunoscut in parte, ca noi suntem lauda voastra, dupa cum si voi veti fi lauda noastra in ziua Domnului Isus. Ati si cunoscut. [,,recunoscut”, KJV]. Adica inteles (vezi v. 13). Desi unii Corinteni il intelesesera pe Pavel, altii nu-l intelesesera. In parte. Acest cuvant s-ar putea referi fie la Pavel, fie la corinteni. Pavel vrea sa spuna fie ca toti il cunosc doar partial, fie ca numai cativa il inteleg pe deplin. Noi suntem lauda voastra. [,,noi suntem bucuria voastra”, KJV]. Unii din Corint simteau o mandrie sfanta cu privire la Pavel si lucratorii asociati lui. E un lucru bun pentru biserica atunci cand corpul slujitorilor Evangheliei si membrii laici au incredere unii in altii si au motiv sa se bucure unii de altii. Si voi. In ziua de pe urma, convertitii lui Pavel vor fi ,,cununa de slava” a lui (vezi 1 Tesaloniceni 2,19.20; Filipeni 2,16; cf. Evrei 12,1). Bucuria slujitorilor Evangheliei si a membrilor laici va fi deplina in ziua aceea, cand Hristos se va arata pentru a-i aduna pe rascumparatii Sai in imparatia Sa. Daca toti ar pastra in minte ziua aceea, resentimentele, ostilitatea si neintelegerile nu ar aparea. Cat de mult s-ar manifesta iubirea si bunavointa crestina, daca toti ar privi catre ziua aceea de bucurie comuna in prezenta lui Dumnezeu! 1:15 In aceasta incredintare, voiam sa vin mai inainte la voi, ca sa aveti un al doilea har. In aceasta incredintare. Adica increderea lor in integritatea si sinceritatea lui Pavel (vezi v. 12-14). Voiam. [,,aveam de gand”, KJV]. La inceput, Pavel intentionase sa mearga direct de la Efes la Corint, pe mare, si apoi in Macedonia, inapoi la Corint si apoi mai departe la Ierusalim. In felul acesta, el avea de gand sa-i onoreze cu doua vizite (vezi mai jos, la ,,al doilea” si ,,har”) in aceeasi calatorie, in timp ce macedonenii urmau sa primeasca numai una. Aceasta insemna sa se abata din drumul sau, pentru a petrece acest timp in plus cu biserica corinteana. El renuntase la vizita dubla in Corint pentru motivul aratat in v. 23. Mai inainte. Dovezi textuale incurajeaza (cf. p. 10) asezarea acestui cuvant alaturi de verbul ,,voiam” si nu de ,,sa vin”. Totusi, sensul pare sa ceara, si comentatorii in general sunt de acord, ca pozitia lui ar trebui sa fie ca in KJV (si in ed. Cornilescu). Inteles in felul acesta, Pavel vrea sa spuna ca intentionase sa viziteze Corintul ,,inainte de a merge in Macedonia”. Al doilea. Nu e cu totul clar daca Pavel se refera la prima lui vizita la Corint ca fiind intaiul ,,har” [,,privilegiu”], iar la aceasta vizita promisa ca fiind ,,al doilea”, sau daca se refera itinerariul sau deja anulat, cu prima si a doua lui vizita. Har. [,,privilegiu”, KJV]. Gr. charis ,,privilegiu” sau ,,favoare”. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea chara, ,,bucurie” sau ,,placere”. Pavel ii informase pe Corinteni de schimbarea sa de planuri (1 Corinteni 16,5.6) si adversarii lui din Corint s-au folosit de ea pentru a-l acuza de ezitare si neseriozitate (2 Corinteni 1,17). Ei s-au folosit de acest pretext subred din cauza relei lor vointe fata de el si a dorintei de a-l discredita. 1:16 Voiam sa trec pe la voi ca sa ma duc in Macedonia; apoi din Macedonia sa ma intorc la voi, si sa fiu petrecut de voi in Iudea. Petrecut de voi. [,,dus... pe cale”, KJV]. Gr. propempo, ,,a trimite inainte”, ,,a insoti”, ,,a escorta”. Propempo e tradus diferit in Fapte 15,3; 20,38; 21,5; Romani 15,24; 1 Corinteni 16,6.11. Pavel astepta ca reprezentanti ai bisericii sa-l insoteasca, cel putin o parte din drum, cand va fi parasit Corintul pentru a merge la Ierusalim. Aceasta ar fi fost o noua manifestare a iubirii si a respectului pentru un apostol al lui Hristos, parintele lor spiritual. Cel putin unii dintre membrii delegatiei de la Corint urmau sa faca tot drumul pana la Ierusalim, pentru a preda colecta stransa acolo (vezi Fapte 24,17; 1 Corinteni 16,1-4). 1:17 In luarea hotararii acesteia, am lucrat eu in chip usuratic? Sau hotararile mele sunt niste hotarari, pe care le iau in felul lumii, ca sa fie in mine Da, da si Nu, nu? Usuratic. Gr. elaphria, ,,usuratate [de minte]”, ,,nestatornicie”, ,,neseriozitate”. Cand Pavel facuse promisiunea (v. 15), intentionase sa o implineasca. Schimbarea planurilor nu era rezultatul usuratatii cu care trata el lucrurile, ci era spre binele lor (vezi cap. 1,23; 2,1-4). Pavel incepe acum sa dea explicatii si sa se apere de acuzatiile facute de adversarii lui, acuzatii legate de schimbarea planurilor de calatorie. Se pare ca se zvonise in Corint ca nu mai avea de gand sa vina direct de la Efeseni De asemenea, pana aici nu le explicase problemele personale. Adversarii lui prinsesera ocazia pentru a-l acuza de faptul ca nu si-a tinut cuvantul si ca nu era o persoana de incredere. In felul lumii. [,,potrivit carnii”, KJV]. Era posibil ca deciziile lui Pavel sa fie luate pe temeiul unui interes fals? Si-a facut el planurile asa cum le fac oamenii lumii? Si-a schimbat el planurile intamplator si capricios, cand i se parea ca interesele personale ar fi avut mai mult de castigat? Da, da, si nu, nu. Planuise Pavel de fapt sa nu viziteze Corintul deloc, desi vorbise despre asa ceva? Avea el in gand ,,nu” cand spunea ,,da”? Sau era atat de nehotarat incat spunea atat ,,da” cat si ,,nu” aproape dintr-o respiratie? Era oare chiar adevarat ca nimeni nu putea sa se increada in el sau sa stie ce sa se astepte de la el? Pavel tagaduieste lucrul acesta. Proiectata lui vizita dubla fusese impiedicata nu din cauza neseriozitatii sale, ci a necredinciosiei lor si a dorintei lui de a evita sa se poarte aspru cu ei. Vezi la Matei 5,37; cf. Iacov 5,12. 1:18 Credincios este Dumnezeu ca vorbirea noastra fata de voi n-a fost si Da, si Nu. Credincios este Dumnezeu. [,,dupa cum Dumnezeu este credincios”, KJV]. Pavel face apel la Dumnezeu sa fie martor cu privire la adevarul declaratiei lui. Subiectul dezbatut este respectarea promisiunilor. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, cum putea Pavel sa sustina faptul ca Dumnezeu, asemenea fagaduintelor Lui, e neschimbator si, in acelasi timp, sa vorbeasca si sa actioneaza altfel? Dupa cum Dumnezeu este credincios, tot asa a fost si Pavel in purtarea lui cu ei. Cel care vorbeste despre implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu nu poate fi prefacut. Vorbirea noastra fata de voi. [,,cuvantul nostru dat fata de voi”, KJV]. Probabil promisiunea lui Pavel de a-i vizita. 1:19 Caci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovaduit de noi in mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, si prin Timotei, n-a fost da si nu, ci in El nu este decat da. Fiul lui Dumnezeu. Vezi la Luca 1,35. Propovaduit... in mijlocul vostru. Vezi Fapte 18,1-18. Silvan si... Timotei. Vezi la Fapte 18,5. In El nu este decat da. Solia Evangheliei e precisa si neschimbatoare. Nu cuprinde incertitudini. 1:20 In adevar, fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt da; de aceea si Amin, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. Fagaduintele... oricate ar fi ele. [,,toate fagaduintele”, KJV]. Fagaduintele lui Dumnezeu sunt vrednice de incredere. In El sunt ,,da”. Adica, prin Hristos. Toate fagaduintele lui Dumnezeu s-au intrupat in El, si-au gasit implinirea in El. El este, in felul acesta, dovada faptului ca toate fagaduintele divine sunt vrednice de incredere. Comparati cu Fapte 3,20.21; Romani 15,18. Credinta crestina este o certitudine absoluta. ,,Amin”. Adica adevarat, credincios, sigur (vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51). Cuvantul repeta aici ideea deja expusa anterior (vezi la 2 Corinteni 1,17.18). El nu e un titlu ca in Apocalipsa 3,14. Deoarece textul grecesc spune, literal, ,,Aminul”, s-a sugerat ca Pavel s-ar referi aici la cuvantul ,,amin” rostit de crestini ca o confirmare a adevarurilor vesnice ale credintei crestine. Noi. Prin Hristos, fagaduintele sunt dovedite a fi vrednice de crezare si, prin poporul Sau, ele sunt dovedite a fi eficiente. Prin viata si lucrarea lui Pavel, indeosebi, numele lui Dumnezeu era proslavit, si Pavel nu putea face promisiuni schimbatoare in timp ce era angajat in proclamarea fagaduintelor atat de sigure ale lui Dumnezeu, confirmate prin Hristos. In masura in care crestinii Il urmeaza pe Domnul lor si ei devin constanti si statornici – in ascultare de Dumnezeu si in consacrarea fata de lucrarea Lui pe pamant. Vietuirea crestina nu ii face niciodata pe oameni nestatornici. Uneori, Pavel si-a schimbat planurile, dar atunci cand a facut-o, a ramas loial principiilor si datoriei, asa cum ii fusesera descoperite. Slava lui Dumnezeu. In toate ostenelile sale, Pavel cauta numai onoarea lui Dumnezeu si propasirea imparatiei Sale. Vezi la Romani 3,24. 1:21 Si Cel ce ne intareste impreuna cu voi, in Hristos, si care ne-a uns, este Dumnezeu. Cel ce ne intareste. Dumnezeu ii intarise in credinta si pe Pavel, si pe corinteni. Pavel fusese solul lui Dumnezeu, pentru a-i intari pe ei. Putea cineva care era nestatornic, schimbator – asa cum il invinuisera ei pe Pavel – sa ii intareasca pe altii? Dar nici un merit nu i se cuvenea lui Pavel, deoarece Dumnezeu era Cel care ii intarise si pe el, si pe ei. Ne-a uns. Gr. chrio, forma verbala a cuvantului tradus prin Hristos (vezi la Matei 1,1). Intr-un anumit sens, toti crestinii sunt unsi sau consacrati lui Dumnezeu, prin revarsarea Duhului Sfant cu ocazia convertirii si a botezului. Este posibil ca Pavel sa se refere la propria sa consacrare speciala in slujba Evangheliei, dar contextul din 2 Corinteni 1,21.22 ar parea sa arate ca se vorbeste despre ungerea generala a tuturor credinciosilor. Ungerea Duhului Sfant i-a calificat si i-a imputernicit pe cei care, ca si Pavel, fusesera unsi pentru implinirea eficienta a lucrarii lor. 1:22 El ne-a si pecetluit, si ne-a pus in inima arvuna Duhului. Pecetluit. Gr. sphragizo, ,,a insemna cu o pecete”, ,,a sigila”, ,,a autentifica”, ,,a confirma”. Un sigiliu e folosit pentru a atesta autenticitatea documentului pe care e pus. ,,Sigiliul” pe care Dumnezeu il pune asupra barbatilor si femeilor ii confirma ca fii si fiice ale Sale, ca intariti in Hristos si dedicati slujbei Sale (v. 21). Vezi Ezechiel 9,4; Ioan 6,27; Efeseni 1,13; 4,30, Apocalipsa 7,2.3; 14,1. Arvuna. Gr. arrabon, ,,garantie” ,,plata jos”, cuvant inrudit cu ebraicul ’erabon, ,,zalog”, ca in Geneza 38,17-20. Cuvantul acesta era folosit de negustorii canaaniti si fenicieni. Arrabon e gasit adesea in papirusuri, ca bani de arvuna pentru o vaca, pentru pamant, pentru o femeie etc. El e folosit si pentru un inel de logodna. Ea constituia o plata in avans, un angajament ca suma va fi platita integral, asa cum era promis In felul acesta, se ratifica intelegerea facuta. Arvuna urma sa fie o plata de acelasi fel cu cea stipulata pentru suma intreaga si era privita ca o parte integranta din ea. In caz ca suma nu era completata de cumparator, arvuna era pierduta in favoarea vanzatorului. Pavel foloseste aici imaginea arvunei pentru a ilustra darul Duhului Sfant dat credinciosilor, ca b. o prima rata, o asigurare a deplinei lor mosteniri in viata viitoare (vezi Efeseni 1,13.14; cf. Romani 8,16). La convertire, e privilegiul crestinului acela de a primi convingerea acceptarii de catre Dumnezeu ca fiu adoptiv si de a o pastra in decursul vietii (vezi la 1 Ioan 3,1), de a accepta darul vietii vesnice (vezi la Ioan 3,16) si de a realiza transformarea caracterului prin primirea si locuirea in suflet a Duhului Sfant (vezi Romani 8,1-4; 12,2; cf. Ioan 16,7-11). Dar bucuria care vine atunci cand vointa omului este in armonie cu vointa lui Dumnezeu (vezi la Psalmi 40,8), cand inima aspira la atingerea staturii plinatatii in Hristos Isus (vezi la Matei 5,48; Efeseni 4,13.15; 2 Petru 3,18), cand exista o umblare zilnica, neintrerupta cu Mantuitorul – bucuria aceasta este ,,arvuna” unei bucurii mai mari si vesnice pe pamantul innoit. Pavel s-a bucurat de o astfel de experienta, ca si credinciosii Corinteni care erau cu adevarat convertiti (2 Corinteni 1,21). Ca urmare, invinuirea ca era manat de motive egoiste in schimbarea planurilor sale (v. 23; cf. v. 15-17) era cu totul neintemeiata. O ,,arvuna” e mult mai mult decat un zalog. Ce e dat ca zalog difera in natura de obiectul pentru care garanteaza. In plus, zalogul e inapoiat atunci cand e implinita obligatia pe care o reprezinta. In contrast, o ,,arvuna” este o parte a obligatiei insasi. ,,Arvuna Duhului” poate fi considerata echivalentul ,,celor dintai roade ale Duhului” (Romani 8,23), care este o mostra a ceea ce va fi recolta la sfarsitul lumii. Banii de arvuna sunt dati atunci cand urmeaza sa existe o oarecare intarziere pana la incheierea tranzactiei. Fiii si fiicele lui Dumnezeu sunt facuti mostenitori ai tuturor binecuvantarilor cerului, de indata ce intra in legatura de legamant cu El (Romani 8,17; Efeseni 1,3-12; 1 Ioan 3,1.2) si ,,arvuna Duhului” le e data ca semn al acestui drept. Intr-un anumit sens, ei traiesc deja in cer (Efes. 2,5-6; Filipeni 3,20). Adevaratii copii ai lui Dumnezeu, care au aceasta ,,arvuna a Duhului”, nu se intreaba, in nesiguranta, daca Dumnezeu i-a primit in Hristos si daca are pregatita pentru ei mostenirea vesnica (vezi la Ioan 3,16; 1 Ioan 3,2; 5,11). Doar ca plata intreaga – primirea faptica in cer – e amanata pentru un timp, in vederea modelarii caracterului, asa incat copiii sa poata fi deplin pregatiti pentru cer. Crestinul primeste titlul, sau dreptul, la imparatia cerului in momentul cand experimenteaza indreptatirea prin credinta in neprihanirea lui Hristos pusa in dreptul lui; calificarea pentru imparatie e realizata pe durata intregii vieti, prin insusirea neprihanirii acordate de Hristos si aplicarea ei la problemele zilnice ale vietii crestine (DA 300; MYP 35). Cand Duhul Sfant ii da har si putere de a birui pacatul, crestinul primeste o ,,arvuna” a victoriei depline pe care o va avea cu prilejul intrarii sale in ceruri. Partasia cu Hristos si cu fratii aici pe pamant este si ea o pregustare a comuniunii cu fiintele ceresti. Numai cei care au primit ,,arvuna Duhului” pot cunoaste ce este ea si bucuria pe care o aduce (1 Corinteni 2,11.15). O cunoastere a celor spirituale se capata numai prin experienta. Pentru cei care sunt lipsiti de o astfel de cunoastere spirituala, cerul e mai mult sau mai putin ireal. 1:23 Iau pe Dumnezeu martor fata de sufletul meu, ca n-am mai venit pana acum la Corint tocmai ca sa va crut. Dumnezeu martor. [,,Dumnezeu ca marturie”, G.Gal.). Dupa ce si-a explicat comportarea (v. 16-22), Pavel da acum (cap. 1,23 la 2,4) motivul schimbarii planului de a vizita Corintul. El isi bazeaza nadejdea de viata vesnica pe veridicitatea afirmatiei pe care e pe punctul de a o face, cu privire la motivul recentei sale schimbari de planuri (vezi cap. 1,17). Sa va crut. Schimbarea planurilor era facuta din consideratie pentru sentimentele lor si spre cel mai mare bine al lor. Era ceva pentru care ei aveau motive temeinice sa fie recunoscatori. Daca Pavel s-ar fi tinut de planul lui initial, el ar fi venit la ei cu nuiaua (1 Corinteni 4,21). Aceasta amanare a facut cu putinta ca, atunci cand a venit la Corint, sa petreaca trei luni in pace si armonie si fara nevoia de a lua masura disciplinara care altminteri ar fi fost necesara. 1:24 Nu doar ca am avea stapanire peste credinta voastra; dar vrem sa lucram si noi impreuna la bucuria voastra; caci stati tari in credinta. Stapanire peste credinta voastra. Expresia ,,sa va crut” (v. 23) ar fi putut sa fie gresit inteleasa de corinteni, ca un efort din partea lui Pavel de a-i conduce cu mana puternica. Pavel doreste sa nu le lase nici cea mai vaga impresie ca el ar aspira sa ocupe locul lui Dumnezeu in ceea ce ii priveste. Nimeni – nici chiar apostolul Pavel – nu are dreptul sa exercite vreo autoritate asupra constiintei oamenilor. A face asa ceva inseamna a uzurpa autoritatea divina. Cat de impresionanta este smerenia lui Pavel in contrast cu aroganta conducatorilor de mai tarziu ai bisericii, care, in numele apostolilor, au uzurpat jurisdictia divina asupra constiintei si sufletului omenesc (vezi Nota suplimentara la Daniel 7). Astazi, in administrarea treburilor bisericii sau in lucrarea de consiliere a membrilor bisericii, conducatorii ar trebui sa se fereasca mereu sa se interpuna intre constiinta si Dumnezeu. Fiecare om e raspunzator direct in fata lui Dumnezeu pentru propria sa constiinta, dupa cum e si pentru faptele sale. Sa lucram si noi impreuna la bucuria voastra. Ceea ce facuse Pavel facuse in calitate de prieten al lor, ca nu ca stapan al lor. Stati tari in credinta. [,,stati, prin credinta”, KJV]. Majoritatea corintenilor statusera tari in credinta, in ciuda vanturilor de invataturi si nemultumire care batusera asupra bisericii ca o furtuna si un cutremur puternic. Comentarii ale lui Ellen G. White 2-4 RC 61 3.4 MB 13; 5T 489 3-8 AA 325 4 MH 256; 6T 347; WM 22 5 MB 13 7 AA 261 20 FE 341; TM 381; 5T 631 22 MH 37 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: