33:17 Poporul jertfea tot pe inaltimi, dar numai Domnului Dumnezeului sau.
Inaltimi. La inceputul domniei sale, Manase refacuse inaltimile pe care tatal sau le daramase
(v. 3; cap. 31,1).
Numai Domnului Dumnezeului sau. Inaltimile nu erau neaparat centre ale cultului idolilor, deoarece in astfel de locuri I se aducea inchinare si lui Iehova (vezi la cap. 17,6). Dumnezeu le poruncise israelitilor, cand intrasera in Canaan, sa nimiceasca inaltimile paganesti (Numeri 33,52) si sa aduca jertfele lor lui Dumnezeu numai "la locul pe care-l va alege Domnul dumnezeul vostru" ca locuinta a Lui (Deuteronom 12,12-14). Totusi, in perioadele tulburi, cand nu era disponibil un sanctuar central, era permisa aducerea de jertfe pe altare locale. Samuel a adus jertfa pe o "inaltime" care, evident, nu era idolatra, si Dumnezeu l-a insarcinat sa aduca o jertfa locala la Betleem (vezi 1 Samuel 9,12; 16,2). Urmarea faptului ca le-a fost ingaduit sa se inchine pe inaltimi a fost ca israelitii au preluat altarele canaanite si astfel au fost supusi ispitei puternice a idolatriei si a uraciunilor practicate de pagani in astfel de locuri.
Totusi, chiar dupa infiintarea serviciului de inchinare de la Templu, inaltimile au continuat sa existe si erau inca folosite pe vremea lui Ezechia (vezi la 2 Regi 18,4; 2 Cronici 31,1). Poporul a continuat sa se inchine lui Dumnezeu in aceste locuri chiar si cand nu se inchinau la idoli (vezi la 1 Regi 3,2.3; 2 Regi 12,3). Ezechia a inlaturat aceste inaltimi, dar dupa moartea lui ele au fost refacute de Manase, mai intai pentru ritualuri pagane (v. 3) si apoi mai tarziu pentru inchinarea lui Iehova.