32:26 Atunci Ezechia s-a smerit din mandria lui, impreuna cu locuitorii Ierusalimului, si mania Domnului n-a venit peste ei in timpul vietii lui Ezechia.
N-a venit. Primind mustrarea lui Isaia, Ezechia s-a smerit si a acceptat voia Domnului. Pocainta aceasta nu e raportata in Regi sau Isaia, dar este raportata amanarea sentintei care fusese pronuntata, impreuna cu raspunsul plin de recunostinta al lui Ezechia (2 Regi 20,19; Isaia 39,8). Ca urmare a pocaintei lui Ezechia, lovitura din partea Babilonului n-a venit decat pe vremea lui Nebucadnetar, un secol mai tarziu.